Jurnal de calatorie in Vietnam: Hoi An

Jurnal de calatorie in Vietnam: Hoi An

O noua fila din jurnalul de calatorie in Vietnam va poarta acum prin Hoi An. Supranumit si Orasul Lampioanelor, Hoi An este o minunatie. In ochii mei este unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Mi-a trecut prin minte inclusiv intrebarea aceea, știți voi: “As putea trăi aici pentru totdeauna?”

Dacă ajungeți vreodata in Vietnam, nu puteti rata Hoi An. E undeva pe la mijlocul distanței între Ho Chi Minh si Hanoi, asa ca cel mai indicat ar fi sa luati un avion pana acolo. Noi am mers cu Jetstar si segmentul Ho Chi Minh – Hoi An a fost in jur de 50 euro de persoană. Se poate merge si cu autocar (dar peste tot am citit ca soferii si conditiile sunt horror), dar și cu trenul (dar durează destul de mult, fata de o oră cu avionul).

Am aterizat de dimineata pe la 10 in Da Nang. Rezervasem o masina prin hotel, de dinainte de a pleca din tara, dar zăpăciti si fara lecitina luata, în fața aeroportului – după lungi negocieri – ne-am suit într-un taxi. Drumul cu masina între Da Nang (unde e aeroportul) si Hoi An durează cam o ora. După 15 minute m-am trezit urland: “Stoooop! Am uitat ca ne asteapta un om in fata aeroportului!”. A fost ca strigătul mamei din Home Alone 2. Am reusit sa ne re-organizam si sa ne suim la o treime din drum in masina care trebuia de la bun inceput, adică cea rezervata prin hotel.

Cazarea aleasă a fost Orchid Garden. Sunt două zone mari in care poti sa stai: la mare sau in orasul vechi (cat mai aproape de centru). Cred ca am facut alegerea buna stând aproape de centrul vechi al Hoi An – ului, pentru ca ofera mult mai mult decat zona de plaja. Hotelul nostru (budget, cu piscină, cu niște bai interesante cu dus afara, super decent pentru 30 euro pe noapte camera cu mic dejun) era cam la jumatate de ora de mers pe jos de centru. Asadat puteai sa parcurgi drumul pe jos, dar noaptea – obosiți după multe alte ore de mers si impingand un carucior in care dormea un copil – drumul părea cam lung. În schimb, hotelul oferea gratis biciclete. Asa ca am profitat de ele la maxim, cu Vlad “parcat” in scaunul lui, în spatele lui Radu.

Hoi An este un oras al bicicletelor. Sunt zone în centrul vechi in care nu ai voie să intri cu nimic motorizat. Asa ca multa lume vine cu bicicleta de la hotel pana in centru, unde o parchează, apoi se plimba toată ziua pe minunatele străduțe pline ochi cu muzee, temple si restaurante.

E foarte frumos ziua, dar e si mai si noaptea. Se aprind sute de lampioane, care decorează orasul, si zici ca ai intrat in animația Spirited Away. Eu ii spuneam intruna lui Radu: “Doamne, e minunat orasul asta, e minunat!”.

Ca sa vizitezi casele vechi si templele din oraș trebuie să cumperi bilet, care e valabil pentru 5 atracții turistice. Adică iti alegi 5 din vreo 30. În prima seara niște doamne au încercat să ne ceară bilet la intrarea în zona pietonala din centrul vechi, dar era doar o țeapă pentru turiști. Bilet nu iti trebuie decât pentru anumite atracții. Sa te plimbi pe străduțe si sa te opresti la unul dintre minunatele restaurante, la o ceainarie sau cafenea (toate arata super dragut), o faci gratis.

Un alt lucru foarte important in Hoi An: shoppingul! Desi mi se spusese de la hotel ca trebuie sa negociez si sa cer la jumatate din cat mi se ofera, efectiv nu puteam sa o fac. Preturile pentru hainele lor traditionale cusute manual erau oricum foarte mici. Asa ca tot timpul ajungeam sa cumpăr mai scump decat ar fi trebuit, dar tot plecam fericita. Mi-am luat fuste si bluze brodate si cu diverse aplicatii, pe care abia astept sa le port si in tara, cand se va încălzi. Faci senzatie la un festival al verii, cu bluze care costa in jur de 50 lei in banii nostri.

Existau totusi și magazine fără clasicele suveniruri si tricouri cu glume legate de Vietnam, unde prețurile erau fixe. Ma refer la boutique-uri foarte cool amenajate ale unor designeri locali. Prețurile erau ca de Europa, dar și oferta pe masura. Din pacate spatiul in bagajul meu era unul limitat, asa ca m-am abtinut de la astfel de cumpărături de haine si accesorii, cu greu! Plus ca Radu era deja îngrijorat de numarul tot mai mare de haine tradiționale cumpărate pentru mine si pentru copil si ma bătea continuu la cap ca nu o sa mai avem cu ce sa le caram. Apropo, m-am convins: cel mai si cel mai  bine lui Vlad ii vin costumele cu model si imprimeuri asiatice. Oare de ce?!…

Recomand restaurantul Morning Glory, despre care veti citi oricum pe tripadvisor sau alte forumuri, în cazul în care veti ajunge vreodata prin zona, pentru că e super popular. Iar laudele sunt meritate. Rareori ma întorc la același restaurant in timpul unei sederi scurte intr-o tara străină, dar la acesta am fost de 3 ori in 3 zile. Totul e foarte gustos, iar prețurile sunt mai mici decât la restaurantele noastre obișnuite. Se face coada afara, ca sa prinzi un loc!

O altă recomandare este o plimbare cu barcuta seara, pe întuneric, care se ia chiar din centru. Evident ca turul se negociază si ca a final se așteaptă si la un bacșiș. Inainte sa te sui in barca, neaparat trebuie sa cumperi si niște lampioane cu lumanari, pe care le lasi plutind pe apa, în timpul plimbării, punandu-ti in gand o dorință. Cel puțin asta am facut noi, Dragomirii. Lui Vlad i-a plăcut foarte mult aceasta plimbare de o jumătate de oră. Priveliștea e foarte frumoasa, pentru ca orasul e luminat si tot la fel e si luciul apei, raul fiind plin de lampioane colorate aprinse.

Nu uitati si de o tură cu bicicleta, atât prin centrul vechi, cat si pana la plaja! De la hotel si pana la mare am mers in jur de 30 – 45 de minute cu bicicleta. E interesant drumul in sine, pentru ca treci si prim zonele mai puțin turistice. Plaja e destul de micuta, dar o baie in mare, urmată de o masa de peste si fructe de mare proaspete la restaurantul nepretretentios de acolo, a fost fix ce aveam nevoie toti 3. Apoi, cu părul inca ud, înapoi pe biciclete pana la hotel. Neaparat sa faceti si una–doua opriri in pietele lor pentru un kilogram de longan si inca unul de rambutan. Hai si un mango proaspat, gata tăiat, pe care îl puteti infuleca chiar pe strada, intr-un scurt popas.

Vietnamul e foarte mare si 3 saptamani nu ne-au ajuns, în mod evident. Dar daca vreti sa faceti un tur cu câteva nopți în diferite orașe, treceți minim 2 si in Hoi An. Si sa-mi ziceți după dacă am avut sau nu dreptate. E un oras extrem de frumos, care si-a păstrat arhitectura veche, oferindu-ti multe atracții turistice, si care are foarte mult sarm. Complet diferit de tot ce am vazut pana acum in călătoriile mele, Hoi An MA OBLIGA sa il revizitez intr-o zi. Dacă aș putea, acum m-as teleporta intr-unul dintre restaurantele lor de langa apa, din centrul vechi, de unde sa pot privi barcutele si lampioanele aprinse, cu doua beri vietnameza  in fata (a mea si a sotului, fireste) si cu un copil langa care se joaca cu titirezul proaspăt cumpărat de la un vânzător ambulant.