Un altfel de ghid al Venetiei

Un altfel de ghid al Venetiei

Multa lume se mira cand aude ca plec in vacanta cu Vlad. Eu si Radu starnim tot felul de reactii in jurul nostru pe aceasta tema. Unii ne incurajeaza, altii ne considera inconstienti…

Cert e ca NOI suntem parintii lui si vrem sa il crestem in felul nostru. Sunt cateva lucruri pe care le avem in vedere inainte de a pleca: o vizita a pediatrului care sa ne dea ok-ul si lista de medicamente necesare plecarii, sa avem o cazare decenta – preferabil cu tot cu o bucatarie, sa ne asiguram ca zona vizitata nu necesita vaccinare (eu ma gandesc deja la Asia) si, desigur, ca nu e muson sau vreo zona de conflict…dar deja am mers departe cu “interdictiile”. Daca vrei sa calatoresti in Europa, lucrurile chiar nu mi se par complicate. Si mai cred, din experienta de pana acum, ca pana la urma cu cat este mai mic, cu atat e mai simplu! Asta cel putin pana pe la vreo 4 -5 ani, cand poti sa te intelegi cu el si isi poate cara singur mini-bagajul… Cred ca strainii sunt mult mai liberi, din punctul acesta de vedere. Eu asta observ in excursiile mele. Parintii nostri nu visau la calatoriile pe care noi le putem face acum fara prea mari eforturi (de exemplu un low-cost catre Venetia). Nu isi inchipuiau cand erau de varsta noastra ca pot ajunge in Japonia, India sau Australia. Cu atat mai mult sa faca aceasta calatorie cu un copil! Probabil ca si asta a influentat generatia de acum de parinti, adica mai precis pe acei parinti care incercau sa ma convinga inainte de a naste ca pana in 2 ani sa uit de concedii in strainatate cu copilul.

In Venetia ne-am intalnit intamplator cu doi romani, tineri, care cand ne-au vazut cu bebe ne-au spus: “Ati fost curajosi! Noi nu ne-am incumetat sa il luam pe copilul nostru de 1 an jumate.” Nu mi se pare o chestie de curaj. Odata ce o incerci, vezi ca nu e nimic atat de complicat. Toata lumea se gandeste ca “Aualeu, daca se imbolnaveste”. In Europa gasesti farmacii la tot pasul si spitale ultra-civilizate. Si cred ca nu doar in Europa…doar ca momentan nu am depasit continentul nostru cu Vlad, deci nu pot vorbi in cunostinta de cauza.

Am promis ca va povestesc cateva momente petrecute in ultima mini-vacanta (4 zile), pe care o sa mi le aduc aminte cand voi auzi cuvantul “Venetia” de acum inainte. Sa zicem ca e un altfel de ghid al acestui oras minunat, care ofera extrem de multe atractii turistilor. Sunt in schimb experiente pe care noi le-am trait acolo in 3 si care cred ca v-ar putea inspira, in cazul in care planificati o astfel de vacanta. Unele sunt foarte particulare, dar tot cred ca ar putea sa va dea curaj sa calatoriti si sa va faceti propriul top al momentelor emotionate de familie, la distanta de casa.

Incepem cu micul dejun luat pe un ponton de lemn, in centrul orasului, cu mancare cumparata de la supermarketul de langa apartamentul in care am fost cazati, Vlad era absolut fascinat de pescarusi:

 

Seara, in San Marco, ascultand pianul din fata primei cafenele din Europa, Caffe Florian, cu Vlad pe post de dirijor:

Vlad nu stie inca multe cuvinte. Dar “APA” este in mod evident unul dintre preferatele lui. Stie foarte bine ce insemna si il spune foarte clar. Ajunsi in Venetia, dintr-odata era inconjurat de foarte multa apa. La prima plimbare, cred ca a rostit minute in sir intruna Apa, Apa, Apa, aratand cu degetelul cand intr-o parte, cand in alta. Era foarte fericit ca are ocazia sa rosteasca unul dintre putinele cuvinte pe care le stie si zambea fericit, satisfacut, ca in sfarsit comunicam in acest mod.

 

Vizitarea bisericii Santa Maria Gloriosa dei Frari, una dintre cele mai frumoase biserici pe care le-am vazut vreodata. In Venetia nu sunt multe spatii in care sa il lasi pe cel mic sa alerge sau sa se plimbe cat de cat in voie, avand in vedere ca aproape orice straduta ingusta se termina cu …Apa. Asa ca fie ne retrageam in cate un parc, fie in cate o biserica. Doar ca prima oara nu am avut viteza de reactie, iar Vlad a reusit sa treaca, spre rasetele multimii, inspre altar, pe sub cordonul rosu. Sa te tii rasete cand ma vedea ca nu pot ajunge la el. Un moment pe care nu o sa il uit niciodata.

Vogalonga – un festival despre care nu stiam nimic si pe care am avut norocul sa il prindem intamplator pe perioada vizitei. Sute de ambarcatiuni care participa la o cursa de 32 de km fara castigatori. E un spectacol superb. Pe Vlad in schimb, atat de multe barci alunecand lin pe apa il hipnotizau catre un somn adanc:

Acest domn in varsta care privea de la balconul lui ambarcatiunile sosite din toata lumea pentru Vogalonga, sincer, m-a emotionat pana la lacrimi. Stiu ca poate suna ciudat, dar a fost foarte intens acel moment, in care simteam ca privindu-i pe vaslasi isi retraieste tineretea:

Cea mai dificila chestiune cu un bebe in Venetia este urcarea podurilor (si sunt muuuulte!!!), cu un carucior in brate. De nu am urcat si am coborat de sute de ori. Stiam deja care sunt podurile care au rampa speciala, dar erau foarte putine. Poate ca unii dintre voi ati fi ales un sistem de purtare, dar eu si Radu am considerat ca e mult mai comod pentru Vlad cand ne pornim de dimineata si pana seara la plimbare sa poata dormi perfect la orizontala, cu orele, cand vrea. Asa ca de multe ori faceam cate un popas in varf de pod, ca sa ne mai tragem sufletul:

Vlad alergandu-l pe Nemo, un chiuaua atomic, in parcul din San Pietro di Castello:

Plimbandu-ne pe faleza din Giudecca, cantandu-i amandoi lui bebe “Un elefant se legana…” ca sa adoarma. Avem poze doar de la apus din acel loc, nu avem facute si pe intuneric. Dar cert e ca a adormit pe la “57 de elefanti…”:

O vizita scurta a plajei din Lido:

O piata plutitoare cu legume si fructe proaspete. Cum sa nu te opresti sa cumperi macar niste nectarine:

Selfieuri in 3, cand aparatul face poza singur dupa cateva secunde si inevitabil te prinde in cele mai nefiresti pozitii:

Chiar de ziua relatiei noastre am cautat peste tot sa cumpar o lumanare de tort (caci 11 ar fi fost si mai greu…). Am sfarsit prin a lua cina la un restaurant care avea pe fiecare masa cate o lumanare aprinsa. Ne-am cantat La Multi Ani in fata lui Vlad (usor mirat de aceasta situatie) si la final am suflat si am stins-o pe aceea:

Daca vrei sa scapi putin de aglomeratia din centrul Venetiei, recomand o vizita a Insulei Torcello. Cum am coborat de pe vaporetto, am dat de un restaurant cu o curte uriasa cu iarba verde, copaci, flori, chiar si doua caprite, plina de copii care se jucau si de parinti care se odihneau pe cateva sezlonguri asezate la umbra. Apoi neaparat sa vizitati bazilica Torcello, cu unul dintre cele mai frumoase mozaicuri din lume:

 

Si in incheiere, unul dintre cele mai dragute momente din toata excursia, un vals pe vapor:

 

Abia astept urmatoarea vacanta in 3!