Trecut
Sunt foarte legata de trecut. Am aceasta senzatie ca, fata de oamenii foarte apropiati din jurul meu, eu cred ca detin recordul in povesti si amintiri din trecutul meu. Adica aproape orice conversatie sau intamplare din prezent naste in mine o lunga incursiune in trecut. Desigur, toata lumea isi aminteste zilnic momente din copilarie, ori adolescenta, ori momente importante din trecutul mai mult sau mai putin recent. Dar parca altii apeleaza la trecut intr-un mod mai detasat fata de mine, care parca incerc sa traduc tot prezentul prin trecut. Iar asta nu cred ca e un mod foarte intelept de a-ti trai viata…
EN: I am very connected to my past. I have this feeling that, compared to the close people around me, I think I hold the record for stories and memories from my past. Almost every conversation or happening from the present brings me to a long incursion in the past. Of course, every one remembers moments from their childhood, teenage years, or important moments from a more or less recent past, on a daily basis. But it seems like others relate themselves to the past in a more detached manner, unlike me, always trying to translate the entire present through the past. And I don’t think that’s a very wise way how to live your life…
Ai zice ca ma leg de trecut pentru ca pe ala il cunosc, il stiu. Adica stiu ce s-a intamplat. Sunt fapte. Astfel, facand apel la trecut, pot intelege – intr-o oarecare masura – prezentul si pot eventual anticipa – intr-o oarecare masura – viitorul. Dar de fapt, cred ca ma intorc cu gandul in trecut tocmai pentru ca nu mi-l stiu atat de bine, poate tocmai pentru ca nu l-am inteles si acceptat inca. Sau poate pentru ca sunt lucruri in trecut care nu mai exista in prezent si de care nu vreau sa ma desprind.
Evident, cred ca nu m-as fi apucat sa fac filozofia asta de proasta calitate daca pe 18 nov nu ar fi fost, in trecutul vechi de mai bine de 2 ani, ziua lui tata. Asadar, va rog sa interpretati aceasta postare din prezent, tinand cont de trecut, exact ca si mine.
Va ganditi des la trecutul vostru? Vorbiti des despre copilaria sau adolescenta voastra?
In poze port: rochie Maison Raquette (Molecule F), cizme H&M, ochelari Minkpink.
EN: You could say I tie myself to the past because it’s what I know. I know what happened. There are facts. So, by appealing to the past, I can- somehow- understand the present and I can maybe- somehow- foresee the future. But actually, I think of the past precisely because I don’t know it too well, because I haven’t understood nor accepted it yet. Or maybe because there things in my past that don’t exist anymore and which I don’t want to let go of.
Obviously, I wouldn’t have started this cheap philosophy if the 18th of November wouldn’t have been, in the old past of 2 years, my father’s birthday. So, please interpret this post in the present, taking the past into account, just like me.
Do you think about your past often? Do you speak often about your childhood or youth?
In the pictures I am wearing: Maison Raquette dress (Molecule F), boots by H&M, Minkpink glasses.
Alina/ 21.11.2016
Like de un milion de ori pentru vestimentatie. Nu am cuvinte … Probabil daca as avea ceva abilitati de fashion editor as putea sa exprim mult mai bine ce vad, dar asa nu pot sa spun decat ca m-ai lovit in moalele capului, m-ai lasat paf, masca … etc. O ador, o ador, o ador.
Referitor la amintiri din trecut … stii faza aia cu … o fata nu isi poate aminti unde si-a lasat elasticul de par, dar ii poate aminti iubitului cu ce a gresit la ora h, ziua z, anul y? Ei bine, la mine in familie eu sunt cea care reuseste sa termine mereu de povestit o amintire a celorlalti daca am luat parte la ea sau chiar daca o stiu doar din povestirile lor. Si eu privesc trecutul ca pe un manual de instructiuni al vietii, dar cateodata ma refugiez in trecut si pentru ca mi se face dor de linistea copilariei.
Oana/ 21.11.2016
Zilnic aproape. Pentru că e inevitabil, zic eu. Sunt lucruri frumoase pe care le-am trăit, şi orice rememorare a lor îţi dă o stare de bine. Evident că sunt şi cele mai puţin fericite, dar şi durerea face parte din viaţă.
Anamaria1086/ 21.11.2016
Eu ma gandesc foarte des la trecutul meu. Ma gandesc uneori ca nu am facut cele mai bune alegeri. Ca trebuia sa ma comport altfel. Dar totodata ma gandesc ca daca nu faceam alegerile respective, cu siguranta nu eram astazi asa cum sunt. Si cu siguranta nici aici unde sunt.
Imi place enorm tinuta vestimentara de astazi si cum ai reusit sa pui cizmele astea superbe in evidenta.
Alina/ 21.11.2016
Hmm,una dintre preferatele mele atât ținuta cat și subiectul propus. Look ul pt că îl pot aplica într-un weekend ( muuuulte din ele pt mine practic ” imposibil ” de # copiat #, jeje, pt că nu am unde, programul serviciului + lucru în sine nu mi permit sa ies din tipar – costum negru# albastru închis # gri # ce mai joc, da, accesoriile, ca pantofii decât negri și cu puțin toc așa s standardele aici, /de mare interes pentru mine personal ar fi o publicație cu ținute total#pt birou #că am rămas cam la bazic/). Trecând peste și să rămână ca și cerere ;)) subiectul rămâne preferatul meu ?de ce? viața mea prezenta se desfăşoară așa cum am visat de mic copil,o cariera bună, lucru bun, soț și mai bun, iar noutatea e fetita, mai mult ca orice calificativ ca doar,de’ e a mea, cea mai cea… trecutul pt mine este partea ce mă definește, am viata actuala pt că în trecut am făcut ” x” deci, cu toate ca la începutul comentariului eram convinsa ca -nu -eu aparțin grupului de persoane care nu dau importanta majoră trecutului – acum realizez ca da, mereu vorbesc de trecut.
!Felicitări pentru tot sacrificiul depus!
sorina/ 21.11.2016
Trecutul face parte din noi, asta este clar :)! Atat timp cat el ne face sa vibram, sa ne reamintim oameni dragi, amintiri frumase atunci el trebuie sa faca parte din present si chiar din viitor!
Eu ma bucur de fiecare data cand imi aduc aminte de oameni iubiti care nu mai sunt acum si ma intristez cand ma gandesc ca poate altul ar fi fost parcursul lucrurilor daca ar mai fi…dupa care imi revin si MEREU imi spun ca toate in aceasta viata se intampla cu un scop. Asta o simt pe propria piele! Ma bucur de ce am trait in trecut in anumite perioade si stiu ca suma tuturor intamplarilor si experientelor din trecut m-au facut omul de astazi, mama micutei mele, sfatuitorul si partinitorul sotului meu si cred ca trecutul este parte din mine, prezentul sunt eu acum, in prezent si viitorul este plin de proiectii minunate :)! Bucura-te de PREZENT draga mea :)! Apreciaza ce ai si da Slava Bunului Dumnezeu pentru TOT, atat pentru bune cat si pentru cele rele :)! Toate au un scop!
Te imbratisez :)! Viseaza si traieste ACUM :)!
Bizzz
Roxy/ 21.11.2016
Mereu și eu ma gândesc la copilărie,la adolescenta.Mereu povestesc cu drag de copilăria mea.Chiar dacă și acum sunt foarte fericita as da sa mai retraiesc o data copilăria ??
Ev/ 21.11.2016
Love your boots!
Dorina Gabi/ 22.11.2016
Prezentul e tributul care il platim trecutului…
postarea Anei Sirbu-anul acesta mi-a adus un FIU si mi-a rapit un TATA mi-a amintit de atitea..
in ziua cind primul meu baiat implinea 2 luni,a plecat bunelul.cu 2 luni pina la nasterea celui de-al doilea baiat,a plecat bunelul sotului…
Bunica a plecat cu exact 2 luni inainte de nasterea nepoatei..nu cred in coincidente..stiu ca viata e ca o gara de tren-unul vine,altul pleaca.
As vrea si o fetita.dar nu stiu daca sunt gata sa accept plecarea unui tren din gara mea…