Sfaturi pentru calatoria la Disneyland Paris

Sfaturi pentru calatoria la Disneyland Paris

Aveti de gand sa ajungeti cu copilul la Disneyland Paris? M-am gandit ca ar fi utile cateva tipsuri, din experienta noastra recenta:

In ultimele luni am tot vorbit cu Radu despre o posibila calatorie cu Vlad la Disneyland, pentru ca vedeam cat de mult il iubeste pe Mickey Mouse. Inca de cand era foarte mic si vocabularul lui si mai mic, se culca si se trezea din somn cerandu-l pe Mickey. Cand ajungeam intr-un loc nou (MNAC, Poiana Palatului Mogosoaia etc), primul lucru pe care il facea era sa il caute pe … Mickey! Drept urmare, stiind ca urmeaza un program incarcat vara asta, cu mici sanse de vacante, ne-am hotarat aproape peste noapte sa plecam la Disneyland. In plus, pe 23 mai a fost aniversarea noastra a 12 ani de relatie si in mod normal in fiecare an cadoul pe care ni-l ofeream unul altuia era o excursie (anul trecut am fost in Venetia, puteti vedea aici și dând căutare “venetia” pe blog). Asa ca am facut un 2 in 1 (aniversarea noastra si 1 iunie) si am decis sa plecam la Disneyland Paris.

Ca sa ne fie mai usor, ne-am orientat direct catre un hotel cat mai aproape de intrarea in parc. Gasiti toate detaliile necesare pe disneylandparis.com (pont! pachetele de cazare sunt mai ieftine cand faci bookingul de pe mobil, decat de pe desktop, nu ma intrebati de ce…dar la noi asa a fost). Am oscilat intre New Port Bay Club si Sequoia Hotel, dar intrucat ultimul avea si piscina deschisa, l-am ales pe el. Am luat 3 nopti de cazare, in ideea sa avem macar 2 zile pline in cele doua parcuri (Disneyland si Disney Studio), sa nu il alergam ca nebunii pe Vlad de la o atractie la alta. Ca si avion, am calatorit cu Air France. Zburam foarte des cu aceasta companie (atat in Europa, cat si intercontinental) si de fiecare data am avut numai experiente placute. Mi se pare ca francezii sunt familisti, calatoresc enorm cu copiii lor peste tot, asa ca sunt mult mai intelegatori si rabdatori cu un copil la bordul avionului. Dar despre calatoria cu avionul voi face curand o postare detaliata, caci avem experienta vasta de la 2 luni la 2 ani si 3 luni.

Revenim la Disneyland Paris. Am aterizat in Paris si de acolo am luat un shuttle. Daca cumparai bilete dus si intors din aeroport, aveai o reducere de 8 euro (adica in loc de 80 euro pentru doi adulti – caci Vlad avea gratuit sub 3 ani – am dat 72 euro). Daca am fi luat de pe net inainte, caci existau mai multe variante, ar fi fost 80 euro. Deci a fost mai bine de la fata locului si mult mai simplu si rapid decat ne imaginam. Drumul cu autocarul a durat cam o ora. Opreste pe rand la toate hotelurile, asa ca timpul variaza si in functie de unde e pozitionat hotelul ales. Aici am avut primul hop: intr-o parcare a unui hotel la care coborasera niste turisti (toti cu copii, fireste!), Vlad a zarit doua tufe, una in forma de Mickey si una in forma de Goofy. “Mickey! Mickey!” a inceput sa urle dupa Mickey – tufa… Ce-i drept, noi ii tot spusesem de cateva zile ca mergem la “Casa lui Mickey”. La fiecare iesire din casa ne intreba daca acum mergem la Casa lui Mickey sau nu?! Asadar, cand l-a vazut pe primul Mickey, chiar daca din iarba facut – a crezut ca am ajuns. In momentul cand autocarul s-a pornit din loc pentru a-si continua drumul, au fost primele lacrimi si suspine din vacanta: “Mickeeeeeyyyy! Vreau la Mickeeeeey!”.

La hotel check in-ul era abia la ora 15:00, iar cum noi ajunsesem mai devreme, am lasat bagajele si am dat o tura prin imprejurimi: primul magazin cu jucarii Disney, Disney Village, o cafenea … si s-a facut timpul pentru cazare. Camera perfecta, cu doua paturi foarte mari pe care le-am unit oricum, ca Vlad sa doarma intre perete si noi, pentru a evita riscul de a cadea din ele in timpul somnului. Am facut o vizita pe la piscina hotelului (foarte draguta pentru copii si adulti deopotriva) si ne-am intors in camera, cat sa ne facem bagajul pentru urmatoarea iesire. Ca sa intelegeti ce insemna “bagajul”, trebuie sa va spun ca a plouat continuu acolo in primele 2 zile, in a 3-a s-a oprit un pic in prima parte a zilei si apoi ploaie din nou, pana la plecare. Asadar, pelerine, pulovere (am si cumparat 2 hanorace groase de acolo, caci erau vreo 13 grade….), schimburi peste schimburi, atat pentru Vlad, cat si pentru noi.

In prima seara am vrut sa mergem la Cafe Mickey din Disney Village (adica o zona cu restaurante si magazine de dinaintea intrarii in parcuri, pe care o poti accesa fara bilet). Cafe Mickey este un restaurant extrem de popular, in care iei masa cu personajele Disney. Mickey, Minnie, Pluto, Goofy… trec din 10 in 10 minute pe la masa ta si fac poze cu tine, bat palma cu copilul tau, se pupa, se imbratiseaza, dragoste eterna!!! Cand am ajuns, erau doua cozi uriase: una era pentru cei care isi facusera rezervare si alta pentru cei care asteptau fara rezervare, in speranta ca vor prinde ceva. Am aflat ca cei din fata noastra, de la coada fara rezervare, incercasera sa faca o rezervare in urma cu 2 saptamani si nu mai prinsesera niciun loc!!! Cred ca sunt putine restaurante in lume pentru care sa trebuiasca sa iti faci rezervare cu 2 saptamani inainte. Dar dupa ce ni s-a spus ca va dura cam 45 de minute sa prindem o masa fara rezervare, eu m-am simtit multuminta si am asteptat linistita la coada, timp in care Radu il plimba pe Vlad cu carutul prin Disney Village. Dupa vreo 10 minute de plimbari, Radu se intoarce la mine in coada si imi spune (si arata) ca Vlad a adormit. “Ah, e perfect!” ii spun eu, calculand ca tocmai bine doarme cat timp stam noi la coada, apucam poate sa ne comandam si mancare, si se trezeste odihnit cu personajele lui favorite langa el. Daaaaar, ce sa vezi, noi am intrat, am comandat, am mancat, toate personajele au trecut unul dupa altul pe la masa noastra, dar el nici poveste sa se trezeasca. Cum sa astepti 2 saptamani pentru masa, sa faci eforturi sa intri, sa ai norocul sa prinzi totusi o masa, sa ajungi la Cafe Mickey cu copilul tau si el SA DOARMA NEINTORS!!!! Uitati-va atent la pozele ce stau marturie:

Efectiv ne-am dat seama ca am luat noi doi cina cu personajele Disney, care oricum, cand ajungeau in dreptul mesei noastre, se blocau cand il vedeau pe Vlad dormind. Am mai incercat in ultima zi, la pranz, inainte de a pleca spre aeroport sa ne punem in coada de “fara rezervare”, dar ne-au spus ca nu exista nici o sansa sa prindem vreo masa. Iar cand le-am povestit atunci altor parinti din coada ca noi am fost inautru, doar ca Vlad al nostru a dormit toata masa, au inceput sa rada isteric, spunand ca nu exista asa ceva, sa ai asemenea ghinion ca cel mic sa doarma exact cand e punctul culminant al actiunii. Am ras foarte mult pe acest subiect si am zis ca si Vlad va rade cand ii vom povesti atunci cand va fi mai mare de prima lui intalnire cu personajele Disney.

A doua zi am intrat in parcul Disneyland, cu Vlad tot dormind! Dupa un mic dejun copios si un drum de 10 minute prin frig si ploaie (el bine acoperit, fireste, in carucior), cum sa rezisti fara un somnic bun?! Tocmai bine ca am avut mai mult timp sa analizam “problema”. Noi aveam deja bilete pentru 2 zile in cele 2 parcuri. Costa 140 euro 2 zile pentru un adult pentru ambele parcuri, iar copiii pana in 3 ani au acces gratuit. Acestea sunt preturile de la intrare, daca le cumperi online difera. Deci e bine sa va informati inainte atent, caci puteti face o economie mare. La intrare am observat si ca acces pe 1 an (280 zile din an) costa 135 euro! Deci, nu stiu care sunt conditiile, dar daca biletele de intrare nu fac parte din pachetul cazarii (cum a fost in cazul nostru) si vreti sa stati mai mult de 1 zi, poate ar fi cazul sa va interesati inainte, daca nu e mai convenabil sa luati bilet pe 1 an. Stiu ca suna ciudat, dar asa era oferta acum, cel putin. Sau sa vedeti daca online nu e mult mai ieftin decat de la casa de bilete de la intrarea in parc, unde pentru o zi pretul era de 90 euro pentru un adult, daca imi aduc bine aminte.

Cat timp Vlad a dormit, noi am beneficiat de sistemul “Baby Switch”. Adica: un parinte sta la coada pentru o atractie la care copilul nu are acces, iar celalalt sta cu el in afara cozii, la plimbare prin parc. Dupa ce parintele din coada de asteptare se da in atractia respectiva, primeste fie un tichet, fie pur si simplu e condus de catre cineva, in asa fel incat sa poata face schimbul cu parintele (ori alt membru al familiei, grupului), care a ramas cu caruciorul afara. Astfel, dupa ce eu stateam la coada (fiind vreme proasta am avut noroc de cozi foarte mici in prima zi de 5 sau 10 minute la atractiile cu adrenalina, potrivite pentru adulti si copii mai mari), ma dadeam in ce trebuia sa ma dau, iar la iesire ma astepta Radu cu caruciorul. Faceam atunci schimb de ture, fara ca el sa mai fie nevoit sa stea la coada si sa pierdem timp suplimentar.

Cand s-a trezit am inceput sa il ducem catre toate atractiile notate pe harta ca fiind potrivite pentru copii mici: It’s a Small World a fost prima, a urmat un trenulet si apoi.. Mickey Mouse! Exista un loc special in care te poti intalni cu Mickey, un fel de backstage. De cum a vazut cladirea, care era toata branduita cu Mickey, l-am intrebat “Unde suntem?” si a tipat cu gura pana la urechi: “Casa a Mickey!!!!” Coada era de 45 de minute (ceea ce insemna enorm pentru un copil de varsta lui Vlad), dar cat timp asteptai, copilul putea urmari desene animate cu Mickey, pe un ecran de cinema. Faptul ca asteptarea era in interior, reprezenta iarasi un avantaj pe o vreme urata. Dupa 45 de minute, a ajuns in dreptul lui si mi-a strigat in ureche “Mickey”, moment in care a trebuit sa-l prind mai strans, ca sa nu intre peste fetita care era inca in fata lui. Pana sa-i vina randul i-am spus ca poate sa-l pupe pe Mickey, ca poate sa bata palma cu el, sa-l imbratiseze, ca el e Mickey adevarat…. asa ca in momentul in care a ajuns langa el mai intai a facut “tot ce i-a zis mama”. A fost cu adevarat emotionant. Nu dureaza mai mult de 5 minute toata aceasta intalnire private cu Mickey, dupa care iesi pe o alta usa, care nu are clanta pe partea exterioara. Cum am constatat? Simplu: Vlad a cerut sa intre inapoi la eroul lui preferat si nu intelegea de ce nu poate sa apese pe nicio clanta ca sa deschida usa ce ii despartea acum. Dupa mici (neaspteptat de mici) scanceli ne-am ponit din loc. Avantajul nostru a fost ca ii era foame si ii promisesem pizza. Ori cu burta goala chiar nu mai poti ramane langa Mickey…

Legat de mancare, ai destul de multe variante. Exista orice tip de junk food, normal, dar in acelasi timp poti cumpara din parc si doar o salata de fructe sau un iaurt ca gustare pentru cel mic, iar ca mancare mai sanatoasa (daca nu vrei pizza sau paste, care sunt la discretie), poti iesi in Disney Village unde se mananca foarte bine. Apropo, la Cafe Mickey am mancat cel mai bine din toata vacanta. Poti sa intri si sa iesi din parcuri de cate ori poftesti, pastrand biletul la îndemână.

Cand adormea Vlad, noi testam atractiile care apareau pe harta cu simbolul Family, dar cu semnul exclamarii langa, adica cu posibilitatea sa ii sperie pe copii. Dar dupa ce am mers intr-una cu el si am vazut ca ma intreaba cu zambetul spre buze “Ce-i aia, mama?”, indreptand degetul spre un schelete, ne-am dat seama ca e prea mic inca sa-i fie frica de ceva. Cred ca altfel ar sta situatia in cazul anumitor atractii daca am merge sa spunem peste 1 an. Sau nu. Depinde de copil. Dar cei care mai ieseau plangand sau speriati pareau de vrei 3 -4 anisori.

Un moment care nu trebuie ratat este Parada Personajelor, de la ora 17:30. Trebuie sa te așezi intr-un loc de unde vrei sa urmărești parada, adică pe marginea străzii pe unde trec personajele, încă de la 17:15, altfel nu mai prinzi loc în fata cu cel mic. Dar e mare sărbătoare când trec toți eroii preferați ai copilului și ai copilăriei tale deopotrivă!

Abia in a doua zi am intrat in Disney Studio, care se inchide la ora 6, spre deosebire de Disneyland care se inchide la ora 11 cu un superb spectacol de artificii, pe care doar noi l-am putut admira, caci Vlad…dormea, desigur!

Daca ajungeti cu un copil mic in Disney Studio trebuie sa nu ratati spectacolul live cu personajele din Disney Junior. E un spectacol de marionete, conceput special pentru copii de varsta lui Vlad si a fost un mare succes! Lui Vlad i-a placut la nebunie, cat pe ce sa se suie pe scena! O alta atractie care lui i-a placut foarte mult a fost cea cu masinutele din Cars (ne-am dat de 2 ori în masinutele respective!). I-am cumparat din Disney Store o gramada de masinute de genul, care i-au distrat atentia inclusiv pe drumul de intors cu avionul. E fan “Mași cuse”, caci asa le spune el masinilor din desenul Disney Cars, asa ca orice atractie in care ele apareau era de neratat. Un alt spectacol live interesant atat pentru copii, cat si pentru adulti (sau mai mult pentru adulti) este Stunt Show din Disney Studio, in care se fac cascadorii spectaculoase de niste soferi cu adevarat talentati. Pe Vlad l-a plictisit timpul de asteptare pana la inceperea show-ului, dar dupa ce au aparut masinile (inclusiv masina rosie din Cars), a inceput sa fie interesat. Iar acum inca imi povesteste de o masina rosie care a trecut prin foc!

Masinute de condus am gasit si in Disneland, la atractia numita Autopia, unde Vlad a condus masina fara sa vada drumul de la inaltimea lui. Noroc ca masinile erau astfel orientate cat sa nu poti gresi drumul prea mult…

Pentru fetite, parintii trebuie sa fie ceva mai rabdatori. Din ce am observat, coada pentru Zane dura 120 minute! Adica mai mult ca la Mickey Mouse. Dar erau fetite putin mai mari decat Vlad, foarte determinate sa ASTEPTE! Vlad nu stie ce e aia sa ai rabdare, asa ca o coada mai lunga de 30 de minute devenea problematica. Am vrut sa cumparam fast pass cat timp eram in Disney Studio, unde cozile erau mai mari (poate si pentru ca fix atunci se oprisera ploile pentru cateva ore), dar se epuizasera pentru ziua respectiva! Deci nici fast pass-urile nu sunt nelimitate…

Oricum, intr-un final, am reusit sa parcurgem absolut toate atractiile pe care ni le doream pentru Vlad (luand in calcul si ca unele erau inchise pentru renovare), chiar si pe cele cu semnul exclamarii. In doua zile ai timp de toate, intr-una singura nu. Asta si pentru ca la varsta asta copilul e mai maleabil, merge unde il duci tu. Cand va mai creste putin, cred ca va fi mai complicat, caci va tine mortis sa vada un erou preferat intr-un anumit moment. De exemplu, singura atractie pe care am ratat-o toti 3 (dar care nu stiu cat de tentanta ar fi fost pentru Vlad) a fost Ratatouille din Disney Studio, unde cozile erau de peste 60 de minute. Ori pentru Vlad asta insemna prea mult.

Era sa uit! în caz ca va întrebați ce faci cu caruciorul în timp ce toți sunteți la coada la o atracție? Ei bine el rămâne în parcarea de cărucioare din dreptul fiecărei atractii, și îl pui din nou în funcțiune abia după ce v-ați dat cu toții. Dacă nu aveți caruciorul la voi, puteți închiria unul de acolo, pentru câțiva euro.

Hai ca am scris ceva! Daca aveti alte intrebari legate de minivacanta noastra la Disneyland Paris, va raspund cu mare drag. Promit sa revin curand cu articolul despre zborul cu avionul cu un copil mic, caci primesc multe intrebari pe acest subiect.

P.S.: Ca in orice calatorie cu copilul, trebuie sa fiti flexibili si rabdatori. E foarte probabil ca lucrurile sa nu se desfasoare mereu conform planului, sa doarma cand ti-e lumea mai draga, sa planga si sa renunte sa mai intre intr-o atractie dupa ce a stat la o coada de o ora, sa ceara la pipi cand e momentul de a intra la Mickey, sa i se faca foame …etc. Ramaneti calmi, dragi parinti, caci pentru ei chiar si mai putine atractii bifate, tot inseamna foarte mult! Si un alt sfat: poate nu ar fi o idee rea sa ii scrieti pe geaca sau intr-un alt loc numele si un numar de telefon. Asta ca sa il puteti recupera mai repede de la Camera cu Copii Pierduti, caci desigur, exista o camera si pentru ei. Dar, nu va stresati prea tare, o sa fie o experienta magica!