10 Sfaturi pentru calatoria cu avionul cu un copil

10 Sfaturi pentru calatoria cu avionul cu un copil

E perioada vacantelor, asa ca m-am gandit ca e momentul perfect sa va dau cateva sfaturi legate de calatoria cu avionul impreuna cu un copil mic. Am facut un calcul si am realizat ca Vlad a avut in jur de 20 de zboruri pana acum, pe 3 continente, de la varsta de 8 saptamani si pana la 2 ani si 3 luni. Asadar sper ca “tehnicile” dobandite in experinetele noastre in aer de pana acum sa va fie utile:

Asadar, iata 10 tipsuri legate de calatoria cu avionul:

1.Nu va fie teama de zborul cu avionul impreuna cu un copil! Sigur, acest sfat porneste de la premiza ca sunteti niste parinti care nu aveti fobie de zborul cu avionul, caci altfel, sincer, se complica rau lucrurile. Daaar, daca nu ati avut pana acum probleme sa calatoriti singuri, nu va fie teama sa incercati sa o faceti si atunci cand aveti un bebe. Noi prima oara am zburat cu Vlad cand avea 8 saptamani. Recunosc ca am luat foarte greu decizia de a zbura cu el la o varsta atat de mica, dar ne-a incurajat pediatra lui. De fapt, am intrebat mai multi pediatri care este varsta de la care poate zbura un copil, si toti ne-au spus ca incepand cu 2 saptamani, daca respecti cateva mici reguli, iar copilul nu este racit/bolnav. Asadar, pentru prima iesire din tara, la Praga, luasem in calcul inclusiv mersul cu trenul! atat de indecisi eram. Eu aveam o filmare acolo si ne-am gandit prima oara ca poate ar fi mai usor pentru el sa mearga cu noi cu cuseta. Doar ca ar fi durat 3 zile, in loc de 1 ora jumate! Drept urmare, punand pe hartie avantajele si dezavantajele, am ales avionul. Iar acum, dupa atat de multe zboruri cu avionul impreuna cu Vlad, am tras concluzia ca nu exista mijloc de transport mai comod de atat. Imi veti spune ca sunt copii care nu suporta drumul cu avionul, ceea ce cred ca exista. Doar ca marele avantaj e ca e cea mai rapida solutie, iar pentru ei rabdarea e cel mai dificil lucru. In plus, spre deosebire de masina, unde sta imobilizat intr-un scaun ore in sir, aici – in afara de momentul decolarii si cel al aterizarii – copilul te poate calari in voie! Iar avionul reprezinta in sine o lume noua, extrem de interesanta: o masa care se rabateaza intr-un mod spectaculos, un geam care are o jaluzea fantastica, vecini noi de fiecare data… Trebuie doar sa va pastrati voi calmul (caci altfel copilul va va simti imediat), rabdarea si cheful de joaca, pe parcursul orelor de zbor.

2. Imbarcarea e paradoxal mai rapida cu un copil mic! Copilul de pana in 2 ani, adica Infant, calatoreste aproape gratis (pentru cativa euro chiar si pe curse intercontinentale), caci nu ocupa un scaun, un loc al lui, stand in bratele mamei. Sau tatalui. De fapt, si in ale mamei si in ale tatalui, caci daca veti calatori impreuna, va fi mai usor pentru toata lumea sa faceti cu schimbul. Indiferent de varsta copilului, biletul de avion acopera si transportul caruciorului, ba chiar si al unui bagaj pentru el (asta s-ar putea sa depinda si in functie de companie, dar pana acum noi mereu am avut aceasta optiune). Caruciorul e elementul magic in aeroport! Cum apare in peisaj, cum oamenii iti fac loc catre linia speciala dedicata controlului parintilor cu copii. Nu zic ca un sistem de purtare nu ar avea acelasi efect si nu ar avea beneficia de Priority, doar ca un carut se remarca mai repede intr-o coada si e imediat tras sau ademenit catre poarta care verifica in mod special parintii cu copii. Iar la linia de bagaje agabaritice, unde se încadrează căruțul  (și drept urmare inclusiv copii care nu mai sunt neapărat bebelusi), e mai tot timpul libera, ori cu cel mult 2 cărucioare în coada.

Sa va dau un exemplu recent, chiar de la ultimul zbor catre Paris. Am ajuns in aeroportul Otopeni foarte devreme, pe la 5 dimineata. Intotdeauna cand zburam cu Vlad, chiar daca acum avem experienta, ajungem cu cel putin o ora jumate inainte de decolare. Ca niciodata pana acum, coada de la vama ajungea pana la intrarea in aeroport. Era o coada de cel putin o ora cred. Dar noi, dupa ce am facut check in-ul si am lasat bagajele pentru cala, am ocolit frumusel coada lunga si am fost chemati direct la poarta care verifica parintii insotiti de copii mici. LUX! Asta e unul dintre avantajele zborului cu un copil mic. Nu stiu cat ne va mai tine, caci Vlad creste vazand cu ochii, dar pana acum mereu am beneficiat de acest serviciu. Ba chiar si in momentul imbarcarii in avion, multe companii anunta ca asteapta mai intai parintii insotiti de copii, business class si apoi restul pasagerilor. Deci, intr-un fel, lucrurile merg mai rapid. Cand ajungi in dreptul filtrului de control bagaje, trebuie sa scoti toata mancarea si bautura pentru copil (iti va fi acceptata la bord) si sa scoti copilul din carucior, pentru a trece prin poarta cu el in brate. Caruciorul va fi controlat separat. Aici, roaga-te sa nu doarma si sa il trezesti fara sa vrei tocmai la aceasta manevra.

3. Bagajul de drum Nu vorbesc acum de bagajul copilului din vacanta, ci de ceea ce avem mereu in bagajul de mana cand calatorim cu Vlad. Intotdeauna avem la noi cel putin 3 schimburi, chiar si pentru un zbor de 3 ore. Oricum, s-ar putea sa verse chiar si de mai mult de 3 ori paharul cu apa de pe masuta de avion… Am trusa completa cu scutece, servetele, dezinfectant si o crema, adica ce folosim in mod normal cand mergem la baita sa il schimbam. Un biberon/cana de drum cu apa, dar si una cu praful de la laptele praf pe care il consuma acum, inca nefacut. Sigur, cand il alaptam, nu era nevoie de cel de-al doilea biberon cu lapte praf, dar acum se mai intampla sa zburam dimineata devreme ori pe noapte si sa ceara lapte. Si ca sa nu ne chinuim in avion cu masuratul cantitatii de lapte praf si sa mai caram si toata cutia dupa noi, pregatim recipientul de dinainte. In plus, ii luam mancarea lui preferata: cateva fructe, biscuiti, un iaurt – adica ceva ce sigur va manca pe drum, in cazul in care mancarea de avion nu ii surade. Cand era si mai mic, luam evident piureurile clasice dupa noi. Am zis de schimburi, de mancare, iar acum faceti loc pentru carte, tableta cu jocuri care sa mearga offline si jucarii. Ideal e sa ii luati o jucarie noua, pe care sa i-o dati fix inainte de decolare, asta o sa il tina ocupat o lunga perioada de timp. Dintre jucariile care au avut succes pana acum pe zborurile noastre se numara: pachetele de carti cu animale Montessori, un mini-ventilator care se aprinde M&M luat din duty free (nu a stiut niciodata ca in el poti gasi si bomboane, caci noi i le-am scos pe ascuns inainte de a-i inmana “ventilatorul) si o masina rosie cumparata din Disneyland fix in ziua plecarii.

4. Carutul pentru zbor Daca tot am vorbit de bagajul de drum, e momentul sa amintesc si de carucior. In mod normal, caruciorul clasic ramane la parinti pana in momentul imbarcarii, chiar pana la baza scarii de urcare in avion. De acolo, carutul (care are deja eticheta de bagaj de la check in) e luat si dus catre bagaje si te vei mai intalni cu el abia la aterizare. Deci nu il ai in escale! Sunt zboruri la care l-am primit chiar la aterizare – ne astepta frumos langa scara avionului, la coborare – si altele (mai multe chiar!) la care l-am primit abia la bagaje (se poate chiar sa ajunga la linia de bagaje cu volum mare). Deci, repet, nu va faceti iluzii: nu o sa va aduca nimeni caruciorul in tranzit! Dar exista solutii si pentru asta. Daca aveti escala mai lunga, puteti sa folositi fie un sistem de purtare, daca copilul e obisnuit, fie niste carucioare speciale pentru zborul cu avionul. Unele companii le accepta la bord pe cele tip umbrela, dar alte companii le accepta doar pe cele care se pot plia cat sa incapa intr-un bagaj. Noi am cumparat asa ceva de pe amazon. Al nostru se numeste Quicksmart si nu am avut probleme sa nu ne lase sa urcam cu el la bord. Drept urmare, in toate escalele, Vlad a putut fi transportat cu el si ni s-a parut mai comod decat orice altceva. Mai ales ca mai si adormea in el.

5. Decolarea si aterizarea In aceste doua momente e musai ca cel mic sa inghita, pentru a-si desfunda urechile. Revenind la punctul cu numarul 1, cand am intrebat pediatra daca un copil poate zbura sau daca nu va avea probleme cu urechile, mi s-a raspuns ca daca inghite, asa cum facem si noi cand simtim diferentele de presiune, nu va avea probleme. Altfel, riscul nu e sa surzeasca (cum am mai auzit pe altii zicand), ci cel mult sa aiba dureri de urechi dupa zbor pentru maxim o zi sau doua. Dar Vlad nu s-a plans niciodata de vreo durere dupa zboruri, asa ca problema acestor dureri de urechi nu trebuie sa va inspaimante prea tare. Drept urmare, ca un bebe/copil mic sa poata inghiti la decolare si aterizare, trebuie sa fiti pe faza sa il hraniti. Daca e alaptat, fara jena, il puneti la san. Stewardesele sunt obisnuite, ceilalti calatori cu copii la fel, drept urmare nu faceti nimic iesit din comun. Daca nu mai e alaptat, fie ii pregatiti biberonul cu lapte ori apa ori ceai, fie o mancarica pe care sigur o va manca la momentul cheie. Chiar si o acadea poate fi o solutie salvatoare, in cazul in care refuza orice altceva. Noi la ultimul zbor am avut-o la indemana, desi nu mananca niciodata acadele in tara. Dar ca sa ne asiguram ca va inghiti de cate ori e nevoie, i-am dat-o sa se bucure de ea la decolare. Sfatul meu e sa incepeti hranitul copilului fix inainte de decolare, nu chiar cum va urcati in avion. Nu de alta, dar mi s-a intamplat sa se intarzie decolarea si sa fim nevoiti sa stam la sol, in avion, vreo ora, timp in care Vlad a terminat aproape toate proviziile… Drept urmare, scoateti-le la atac fix in momentul decolarii, respectiv aterizarii.

6. Varsta copilului Asa cum v-ati dat seama si din tipsurile de mai sus, lucrurile variaza destul de mult in functie de varsta copilului. Eu am tras concluzia ca e muuult mai simplu cand e bebe. Vlad a dormit neintors Bucuresti – Praga, cu tot cu oprire (si ramas in avion) la Viena. Deci vreo 3 ore. Iar la varsta aceea nu facea aproape niciodata 3 ore pauza de somn. Dar cred ca zgomotul avionului, constant, l-a linistit. Iar cand e foarte mic, pentru el conteaza sa fie cu mama lui, sa ii simta mirosul, sa fie langa pieptul ei. Nu cred, sincer, ca simte schimbarea de mediu asa cum o face la 1 an, de exemplu. Atunci lucrurile se schimba, mai ales daca tocmai a invatat sa mearga si vrea sa exerseze acest nou skill, eventual chiar pe culoarul avionului… Cred ca de pe la 8 luni incep schemele cu: “vaaai. uite masa, vaaai uite becul, vaaai uite norii…” si disperarea parintilor de a-i tine atenti pe copii la alte lucruri care nu necesita deplasarea. Apropo de asta, am ras foarte tare cand i-am azuit pe niste parinti in aeroport, la controlul bagajelor, spunandu-i unei fetite de vreo 2 ani: “hey, uite un koala!”, aratand spre tavanul terminalului, cand intr-o parte, cand in alta. Era clar ca bietii parinti nu mai stiau ce sa inventeze, pentru a-i distrage atentia fetitei.

Asa cum spuneam mai sus, pana la varsta de 2 ani copilul sta in bratele parintelui, iar la decolare si aterizare e legat de acesta printr-o centura speciala. Pentru zboruri intercontinentale iti poti rezerva un crib/bassinet, valabil doar pentru scaunele din fata. E super util, doar ca se rezerva repede si exista o limita de kilograme si inaltime (variaza in functie de companie). Vlad era deja prea mare pentru unul (la kilograme era la limita, dar depasise inaltimea), asa ca nu am putut beneficia de unul pe zborurile lungi catre Australia. Dar am vazut in jurul meu cat de utile pot fi cand vrei sa mai ai si tu maini libere cu care sa mananci sau sa citesti cand doarme el. Ori pur si simplu un somn mai linistit si nu doar cu copilul calare peste tine. Revenind la varsta, dupa 2 ani ocupa locul lui si se presupune ca va sta in centura scaunului sau. Poti sa ii aduci scaunul de masina (dar sa te asiguri la compania cu care vei zbura ca e acceptat la bord si ca e safe pentru zboruri) cand ai zboruri mai lungi, dar nu e obligatoriu. Noi am zburat acum cu Vlad mai mare de 2 ani si la inceput nu a vrut sa stea in scaunul lui, singur, drept urmare l-am luat tot la mine in brate si am cerut centura extra. Abia la aterizarea din Bucuresti a stat linistit in centura, in scaunul lui.

7. Copilul va plange, obisnuieste-te cu ideea In cele mai multe situatii, parintii se tem ca puiul lor va plange si ii va teroriza pe vecini. Cu cat esti mai stresat de asta, cu atat sunt mai multe sanse sa se intample. La primul zbor cu avionul, Vlad nu a plans deloc. La altele in schimb, a plans. A plans dupa vreo jucarie din bagajul de sus, ori de la cala (ceea ce e si mai nasol), a plans de plictiseala cand erau tubulente si il fortam sa stea cu centura pusa si nu avea chef de ea (recomand sa ii aratati semnalul aprins care arata ca trebuie pusa centura si sa ii explicati foarte serios ca atat timp cat e aprins toata lumea trebuie sa o poarte, caci exista sansa sa functioneze…uneori), a plans si ne-a obligat sa fim extrem de inventivi pentru a-l binedispune din nou. Dar chiar si asa, cred ca cumuluat in cele 10 zboruri pe care le-am avut in vacanta din Australia si Noua Zeelanda, daca a plans o jumatate de ora. Adica plange cate 5 minute, cum ar plange si in afara avionului, si apoi se linisteste. Trebuie doar sa nu te panichezi. Am vazut multi parinti care in momentul in care copiii incep sa planga, se panicheaza si plansul e si mai …sonor. Daca nu sunt turbulente, il poti lua in brate si face o tura pana la baie, ori pana la bucatarie. E suuuuper interasanta bucataria, mai ales daca prinzi niste stewardese dragute. Noi l-am lasat inclusiv sa mearga printre scaune, avandu-ne pe noi fix in spatele lui, caci la un moment dat chiar si noi simteam nevoia de miscare. Si ca sa va mai incurajez pe subiectul cu deranjatul celor din jur, va spun ca in general parintii cu copii sunt plasati toti cam in aceeasi zona a avionului. Asa ca daca nu plange al tau, va plange al vecinului. Iar parintii sunt de felul lor intelegatori, toleranti, mai ales ca nu au nicio garantie ca daca copilul lor nu plange in timp ce al tau o face din plin, peste cateva minute situatia nu va sta fix pe dos.

8. Alegerea companiei de zbor Am zburat de-a lungul timpului cu foarte multe companii si am analizat subiectul copiilor inca de dinainte de a avea eu unul. Sunt stewardese si stewarzi mai intelegatori cu copiii si mai atenti cu parintii lor, iar altii mult mai putini prietenosi. Noi impreuna cu Vlad am calatorit mai mult cu Air France – KLM (beneficiem si de serviciul Flying Blue), pentru ca eu cosider ca francezii sunt printre cei mai calatori parinti pe care i-am intalnit pana acum. Am vazut parinti francezi cu copii mici pana si in India ori Cambodgia. Ideea e ca ei calatorind mult cu copiii, avand asta cumva in traditia lor, sunt mult mai amabili si rabdatori cu cei mici in avion. Cele mai promte stewardese, cele mai atente la nevoile noastre, au fost de fiecare data cele de pe Air France. Chiar la ultimul zbor (Paris – Bucuresti), am avut o stewardesa extrem de draguta, care se vedea ca iubeste copiii si nu mai stia cum sa ii faca sa rada, ba pe unul, ba pe altul. Am zburat cu ei atat in Europa, cat si intercontinental. Si au fost singurii care pe un zbor lung de noapte (parca Kuala Lumpur – Amsterdam), ne-au sugerat sa il culcam pe Vlad pe jos, pe podeaua avionului, peste care asezasem o patura si o perna. Aceasta manevra e foarte practicata de occidentali si, la inceput, ni s-a parut super ciudata. Doar ca uneori copilul prefera sa doarma asa decat in bratele tale ori pe scaunul lui, caci pe jos se intinde dupa cum pofteste. Dar pentru culcatul in felul acesta, trebuie sa luati in calcul anumite aspecte: spatiu mai mare la picioare e in fata primului rand de scaune, drept urmare, e mai usor sa o faceti acolo (nu zic ca nu am vazut chiar si cate doi frati culcati la economy, la picioarele parintilor). Pe de alta parte, daca alegeti sa il lasati sa doarma pe jos (iar cei de la bord va permit asta), asigurati-va ca nu e in pericol sa fie calcat de alt pasager, care in timpul noptii, cand toata lumea doarme, se gandeste sa scurteze traseul si sa treaca prin fata scaunelor voastre, fara sa il observe pe cel mic. De altfel, acest mod de a dormi este potrivit doar copiilor mai mari, nicidecum celor foarte mici. Si chiar si asa, abia o stewardesa de pe Air France ne-a invatat ca pentru siguranta copilului, asa cum am scris mai sus, trebuie montat un bassinet/crib, in asa fel incat nimeni sa nu poata trece pe acolo, chiar daca copilul este mai mare si nu poate dormi in el. Iar in zona de turbulente, copilul trebuie obligatoriu luat in brate! Drept urmare, noi am gasit aceasta tehnica destul de incomoda, pentru ca l-am tot luat si l-am lasat jos de atatea ori (el dormind bustean), incat intr-un final am zis ca mai bine e tot la mine in brate, ori capul la mine si picioarele la tata. Un alt avantaj la calatoria cu aceasta companie este ca iti trimite sms in ziua zborului cu detalii despre orar (foarte utile pentru niste zapaciti ca noi) si eventuale intarzieri ori schimbari ale portii de imbarcare. Cand esti cu un copil, riscul de a incurca lucrurile e si mai mare…

9. Orarul de zbor Sa va mai zic ca e ideal sa calatoriti pe noapte, cand copilul doarme in mod obisnuit? Luati in calcul ca “noapte” poate sa insemne si plina zi daca calatoriti in Asia ori alt continent, iar el nu s-a obisnuit inca cu schimbarea de fus orar.

10. Escalele sunt binevenite! Cand calatoresc fara Vlad (rareori se intampla asta) prefer zborurile directe. Dar cand sunt cu el, prefer sa aleg cat mai multe escale chiar daca ele lungesc durata calatoriei. De ce? Pentru ca in escale are voie saracul sa alerge, sa isi consume energia! Sunt niste pauze binevenite dupa atatea ore de stat intr-un scaun. E bine sa va luati masuri de precautie legate de igiena, dar nu fiti exagerati! Nu o sa pateasca nimic daca merge de-a busilea prin terminal. Va zic eu, e probata treaba! Lasati-l sa exploreze cat mai mult lounge-ul, sa manance, sa bea, sa se joace, caci odata urcat in avion, aceste miscari vor fi mult limitate.

Am ilustrat articolul cu poze noi din vacanta noastra la Disneyland despre care am scris aici.

P.S.: Am scris 3 ore la acest articol si sunt sigura ca am uitat anumite aspecte. Probabil ca vor fi utile niste UPDATE uri.