“Nu sunt suficient de buna” – o replica pe care o aud deseori in mintea mea. Senzatia ca niciodata nu fac destul si ca nu fac suficient de bine. Am crescut cu acest “nu sunt suficient de buna”, incat chiar si atunci cand anumite reusite veneau, fie nu le priveam obiectiv, fie imi era rusine sa mi le asum, minimalizandu-le constant, ca si cand nu mi se cuvenea sa ma bucur de ele.
Copilul a plecat luni in tabara si se intoarce maine seara. Credeam ca o sa apuc sa fac mai multe in timpul asta, dar recunosc ca am avut o usoara stare de anxietate, care mi-a taiat semnificativ din avant. Dar acum chiar trebuie sa ma adun, caci maine am premiera oficiala “Leonce si Lena” la Unteatru, de la ora 20:00.
EN: The child left for camp on Monday and he’ll be back tomorrow evening. I thought I would get around to doing so much during his absence, but I must admit that I felt a slight anxiety, which took away a significant part of my drive. But I really must get it together now, because tomorrow I have the official premiere of “Leonce and Lena” at Unteatru, from 8 pm.
In septembrie incepe noua stagiune la teatre, asa ca sunt bucuroasa sa va invit la premiera spectacolului “Leonce si Lena” la teatrul UNTEATRU.
EN: September means a new theatre season, so I am happy to invite you to the premiere of “Leonce and Lena” at UNTEATRU.
Vlad a adormit, asa ca mi-am luat laptopul in brate si pot sa va scriu…
Daca ma intreb “De ce il iubesc?”, descopar ca nu stiu. Si ca de fapt nici nu ma prea sinchisesc sa aflu…
