Imi propun sa scriu acest articol de cand a inceput Lia diversificarea, dar iata ca o fac dupa ce a implinit 1 an si, practic, am trecut intr-o alta etapa a alimentatiei sale. Etapa de care, va spun cat se poate de sincer, mi-e groaza! Pentru ca exact in momentul asta de trecere de la piureul de bebe la “mancare cam ca a parintilor” am pierdut complet controlul situatiei la Vlad.
“Alaptezi?” e una dintre acele intrebari la care stii deja ce raspuns ar vrea sa primeasca persoana care o pune. “Da” – “Bravo. Ce bine. Si eu am alaptat…” continuand apoi sa-ti povesteasca experienta sa personala. Asadar, dupa “Cum nasti?” si asteptarile multor persoane (care cel mai probabil nici nu iti sunt foarte apropiate) de a naste natural, urmeaza imediat presiunea alaptarii. TREBUIE sa alaptezi, iti vor spune toti. E CEL MAI BINE. Si da, chiar e cea mai buna optiune pentru bebelus. Dar eu simt asa o presiune a celor din jur legata de acest subiect, incat nu ma mir cand in jurul meu multe mame clacheaza. Hai sa o luam putin altfel:
