Sunt somnambula :)

Sunt somnambula :)

Buna, sunt Dana si sunt somnambula. Soc, panica, groaza – parca si vad titlurile din presa de monden.

De fapt, e ceva cu care eu m-am obisnuit. Iar de cativa ani s-a obisnuit si sotul. Mi se intampla, rareori Slava Domnului, sa ma trezesc noaptea in somn si sa vorbesc sau sa sar din pat, ferindu-ma de cine stie ce paianjen imaginar. Au fost cateva nopti, cand Vlad era foarte mic, in care ma trezeam si incepeam sa il caut pe bebe printre asternuturile patului in care dormeam. Ba mai mult, il trezeam pe Radu sa pot cauta si pe sub el! Va dati seama ce groaznic suna pentru el alarma data in miezul noptii: “Radu, da-te, te-ai asezat peste copil!”. Noroc ca Radu imi cunoastea reactiile nocturne si, dupa ce l-am speriat de cateva ori tare de tot, s-a lecuit. Acum imi spune doar: “Ai visat! Dormi linistita!” si problema e ca si rezolvata.

Stiu, acum veti fi dezamagiti, caci nu sunt chiar o somnambula veritabila. In orice caz nu sunt genul care se apuca sa ude florile sau sa gateasca – desi, n-ar fi deloc rau sa ma trezesc dimineata cu micul dejun facut… Deci nu pun mana pe obiecte contondente si nici nu dureaza atat de mult starea aceasta dintre vis si realitate. Cred ca mi se intampla mai mult cand sunt obosita si cand am cate un cosmar.

Dar acum cateva seri, am dat un spectacol pe cinste! Urmarisem finala “Sunt celebru, scoate-ma de aici”. Creierul meu “fragil”, a preluat imediat imaginea gandacilor dizgratiosi si mi i-a teleportat direct in vis, in aceeasi noapte. Visam asadar ca sunt in sufrageria casei si ca la un moment dat ridic fotoliul – si ce sa vezi? – sub el era pliiin de gandaci din Africa de Sud. Nu e gluma, nu e reclama, nu e promovare gratuita. Chiar asta am visat, iar continuarea…e de ras. De fapt, pentru continuare a trebuit sa vorbesc cu Radu, caci nu imi aduc aminte in intregime episodul.

Asadar, Radu spune ca m-am trezit (si l-am trezit) tipand, ridicata in picioare in pat. Eu visam ca sunt in sufragerie. Am coborat din pat agitata, in acelasi urlet continuu. De urlat, urlam si in in visul meu, doar ca fugeam prin sufragerie. Cum patul nu e tocmai una cu pamantul, am pasit in afara lui ca si cand nimic nu s-ar fi putut intampla. Cert e ca am reusit, in fuga mea de “gandacii onirici”, sa dau cu piciorul zdravan de tot de aspiratorul care era asezat chiar langa pat, caci de el m-am tot folosit zilele astea ca sa fac schema cu batista sugarului, Vlad fiind un pic racit.

Cred ca am inceput sa tip atunci si de durere, iar Radu a inceput sa tipe ca sa ma acopere si sa ma linisteasca: ““Danaaa, nu eeeee nimiiiiic!!! AI visaaaaat!!!!” Eram doi nebuni. O camera de filmat ne trebuia si ar fi fost un episod reusit de sitcom.

M-am trezit de tot si am realizat ce s-a intamplat abia cand eram deja in pat, cu mana tinandu-ma de talpa piciorului indurerat, cu Radu care ma linistea pe mine, dar si pe Vlad care – evident – se trezise in toata galagia creata. Superb!

M-am culcat la loc, cu piciorul asezat intre doua sticle reci de la frigider. De dimineata m-am trezit cu el vanat si umflat (acum mai e doar vanat), dar – bonus – si cu o durere la umarul stang. Asta cred ca de la miscarile bruste, disperate, prin care ma feream de gandaci.

Si nu m-am oprit aici. A doua zi de dimineata, tarandu-ma cu greu pana la bucatarie, am aprins aragazul proaspat sters de femeia care venise sa faca curat pentru o cafea. Nefiind inca uscat, a facut o flama complet anapoda, cat sa ma ard la doua degete de la ambele maine. Nu imi venea sa cred!!!! Piciorul drept, umarul stang, degetul mare de la mana dreapta, degetul aratator de la mana staga…imi venea sa plang de nervi – chiar toate sa mi se intample mie???!!! Suparata, m-am trantit pe canapea sa imi plang de mila si, ca un facut, am reusit sa dau cu capul de marginea de lemn a ei.

Poveste din ciclul “Numai mie mi se putea intampla”. Final.

P.S.: Am ilustrat povestioara cu cateva imagini cu dormitoare de pe Pinterest care imi plac foarte mult si care mi-ar placea sa adorm sau macar sa le visez. Sau macar sa umblu ca o somnambula prin ele!