Si diminetile voastre sunt agitate?

Diminetile mele sunt agitate. Ne trezim cu totii, apoi incepe nebunia: ii pregatesc hainutele lui Vlad, in timp ce Radu incearca  sa ii explice cum sta treaba cu spalatul pe dinti. Apoi ii pregatesc ghiozdanul, in timp ce Radu pune repede cateva lucruri de mic dejun pe masa. Daca apuc sa fac si o clatita sau o omleta, inseamna ca suntem perfect in grafic cu timpul pana in acel moment. Radu trage un tricou pe el, eu pun un hanorac pe mine, cainii latra ca vor afara, in timp ce alergam sa gasim masinuta pe care isi doreste Vald sa o ia cu el la gradi… Este o nebunie completa in casa noastra de la 7:30 pana la 9. Si cred ca fix la fel se intampla in toate casele cu copii mici. De fapt, sper ca asa se intampla. Adica, chiar va rog din suflet sa imi spuneti ca si la voi e dementa dimineata, ca sa nu ma deprim. Si totul e contra-cronometru! Tot timpul suntem in intarziere, tot timpul trebuie sa ne grabim, iar daca totusi reusim sa il ducem la ora care trebuie la destinatie, simt ca meritam un premiu! Si premiul asta sa fie macar o cafea bauta in tihna.
 

EN: My mornings are hectic. We all wake up, then they crazy starts: I get Vlad’s clothes ready, while Radu tries to explain to him about washing his teeth. Then I get his backpack ready, while Radu sets the breakfast table. If I manage to prepare a pancake or an omelet, that means we are right on schedule. Radu puts on a t-shirt, I put a hoodie on, the dogs are barking because they want to be let out, while we are running around trying to find the little toy car Vlad wants to take to kindergarten with him… It’s a total madness in our home between 7:30 and 9. And I think it’s just the same in every house with small children. Actually, I hope it’s the same. So, please tell me it’s the same with you every morning, so I don’t get depressed. And everything is against the clock! We are always running late, we always have to rush, and if we do manage to get him on time to his destination, I feel like we deserve an award! And that award should be at least having a good coffee.

Dupa ce il lasam pe Vlad la gradinita – 9:00 – 9:30 – si pana in ora 10:00 – 10:30, cand in mod sigur avem deja treaba,  ne-am salvat un timp al nostru, in care sa vorbim despre tot ce urmeaza in programul zilei, in timp ce savuram o cafea buna: ce planuri avem pentru ziua de astazi, ce avem de facut fiecare, cand ne intalnim, cine ia de mancare, cine il ia pe Vladut, iesim diseara?

Nu apucam in fiecare zi sa petrecam acest timp al nostru, pentru ca uneori programul de lucru nu ne permite. Iar alteori, desi urmeaza o zi cu activitati pana la 12 noaptea (genul de zi normala de lucru, dar bonus spectacol de teatru seara), aproape ca ma simt vinovata ca “pierd timpul” o ora cu Radu la cafea, in loc sa mai facem niste fotografii, sa merg la fabrica sa verific materialele, sa scriu articolul ala despre ingrijirea in sezonul rece, sa caut biletele de avion pentru Vietnam….. Dar acum, in timp ce scriu, realizez ca ar trebui sa tin foarte tare la acel moment in doi, asa cum s-a strecurat el in programul nostru de artisti intre 9 si 10 dimineata. Ca altul nu mai e, si cred ca in intreaga ecuatie a zilei (si de fapt a vietii noastre) conteaza enorm.

De obicei, aceasta intalnire a noastra la o cafea o aveam pe unde apucam. De cele mai multe ori se intampla pe la o cafenea de pe langa gradinita lui Vlad. Insa in ultima vreme ne-am schimbat ritualul si am inceput sa revenim acasa dupa ce il lasam pe Vlad la gradinita (care e foarte aproape de casa, oricum), din mai multe motive. In primul rand pentru ca am primit espressor-ul Philips 3100 – EP3550 si efectiv ne-a cucerit pe amandoi. Nu vreau sa ziceti ca “offf, e doar o reclama”, caci tot ce va scriu e cat se poate de asumat. Momentul nostru era unul special oricum, pentru ca e sanatos sa ai un mic moment de respiro in nebunia unei zile, in care sa te (re)conectezi cu partenerul, insa acum, pentru ca il putem avea acasa, mi se pare ca e cu atat mai deosebit. Bem cafeaua, cateii dorm langa noi si, in mod bizar, e LINISTE. Si incepem sa ne laudam unul pe altul pentru cum am aranjat casuta noastra, pentru atmosfera pe care am creat-o… toate in timp ce bem cate un cappuccino, cu spuma de lapte.

Espressor-ul Philips rasneste boabele de cafea pe loc, astfel incat aroma este absolut delicioasa. Iar daca pana acum eram o amatoare in ceea ce priveste cafeaua – adica preferam bauturile pe baza de cafea, alea dulci, diluate etc – , de cand cu el, pot spune ca am inceput sa savurez cu adevarat gustul cafelei bune. O sa sune ciudat, dar chiar ma simt adult cand imi aleg sortimentul de cafea preferat la espressorul meu.

Si pentru ca tot e inceputul saptamanii, haideti, va rog, spuneti-mi cum e la voi, spuneti-mi ca si pentru voi e grea iesirea din casa fara sa uiti nimic, cu copilul spalat, mancat, imbracat cu hainele pe fata si nu pe dos, ca sa ma mai relaxez si eu.

In poze port: pulover si fusta ambele Vintage Couture Shop, pantofi Chanel.