Sa vorbim despre bone

Sa vorbim despre bone

O sa incep prin a-l cita pe colegul meu de scena, Bogdan Cotlet: “Nu ai bona???? Esti nebona!”. Am intrat in trimestrul trei si a inceput sa ma ingrijoreze faptul ca nu am inca un ajutor planificat pentru luna mai, cand voi deveni mama pentru a doua oara.

Pentru Vlad nu am avut bona. M-am gandit ca pana pe la 1 an ma voi descurca foarte bine singura si cu ajutorul mamei mele, iar dupa l-as putea inscrie la gradinita/cresa. Dar lucrurile nu au fost asa de simple. In primul rand, mama s-a opus dorintei mele de a-l inscrie pe Vlad de mic la cresa sau gradinita, fiindu-i frica de boli. Si m-a conditionat: daca aveam sa il duc in continuare la gradinita (unde il inscrisesem inca de la 1 an), nu mai puteam sa il aduc la ea cand racea sau in orele de dupa. Neavand solutie, neavand o recomandare de bona la momentul respectiv, l-am retras si am jucat dupa regulile bunicii. Pentru ca da, am realizat in timp ca bunica are regulile ei cu care nu te poti lupta si ca, inevitabil, ajungi sa nu ii poti cere ce i-ai fi cerut cu siguranta unei bone. Sigur ca ea isi iubeste nepotul enorm, iar copilul mic are nevoie de iubire, dar bunica e bunica. Si rolul ei e in principal cel de a-si alinta nepotul si a-i da dulciuri si jucarii pe ascuns.

Asa ca am amanat gradinita pana pe la 2 ani jumate, cand i-am explicat mamei mele avantajele integrarii copilului in colectivitate. A fost dificil la inceput, am schimbat si o gradinita, pana cand am ajuns la una cu camere de supraveghere, pe care si acum – la 6 ani – mama se uita obsesiv. Sa fie nepotul in siguranta….

Si uite cum pe la 3 ani, cand Vlad era in pline tantrumuri, Radu si cu mine cautam bone pe la agentii. Am facut cateva interviuri, ba chiar am si gasit o doamna care ni se parea potrivita. Dar dupa prima seara in care l-a cunoscut pe Vlad si a vazut cam ce energie are micutul, a doua zi dimineata ne-a trimis mesaj ca ea refuza angajamentul promis, caci e convinsa ca nu i-ar putea face fata. Dupa toate cautarile, reactia dansei ne-a demoralizat complet. In tot timpul asta stateam cand amandoi, cand faceam cu schimbul, cand il mai duceam la mama.  Si am asteptat o perioada sa apara acea recomandare, acel telefon in care o mama sa imi zica de o bona minunata disponibila. Nu a aparut. Si Vlad a crescut suficient de mult cat sa nu mai fi avut nevoie de un astfel de ajutor. Desi, sincer, as fi preferat sa putem iesi mai usor seara la un film, din cand in cand… Dar in 6 ani ne-am obisnuit in aceasta formula si e ok.

Doar ca, ce sa vezi, din mai incepand “formula” se schimba. Si stiu foarte clar ca nu e cazul sa fac pe mama eroina care se sacrifica, care isi blocheaza toate proiectele ce teatru, film, blog, orice, ca sa stea acasa cu copiii. Sunt constienta ca nu voi putea sa imi eliberez programul, ca ma voi intoarce destul de repede pe scena, si ca am nevoie de un ajutor acasa. In plus, sa zicem ca in prima parte a zilei as putea sta mai mult cu bebelina, dar cand se va intoarce Vlad de la scoala, chiar as vrea sa am timp si pentru el. Doar pentru el. Sa mai avem si momentele noastre in 2. Plus, Doamne ajuta, daca nu cer prea mult, o iesire din cand in cand cu Radu la un film sau spectacol de teatru. Iar mama mea, doar mama, nu ar putea face fata.

Am inceput discutiile serioase cu Radu, ca sa stim ce asteptari avem amandoi. Am realizat ca, din cauza faptului ca amandoi avem un program atipic de lucru, singura varianta care ar functiona e cea de bona interna. Mie imi e mai greu sa accept ideea, recunosc, dar totusi nu vad alta solutie. Eu pot lucra fie dimineata si sa am spectacol seara, fie pot repeta sau filma de noapte… efectiv nu as sti ce program i-as putea cere unei bone externe.

Doar ca ideea de bona interna ma speria foarte tare inainte, gandindu-ma la lipsa de intimitate. Poate fi greu sa locuiesti si cu un membru al familiei tale, dar cu o persoana straina, pe care ai intalnit-o cel mult de 2 ori inainte de a-ti intra in viata. Ori poate v-ati vazut doar pe Skype. Dar incerc sa fiu realista si sa accept ca e singura optiune, sa ma impac cu ideea.

Iar acum, vin si va intreb pe voi, caci poate aveti deja mai multa experienta decat mine: Cum iti alegi bona potrivita familiei tale? Ce asteptari ar trebui sa ai de la ea? Cu camere sau fara camere de supraveghere? Filipineza, nepaleza,…. sau romanca? Ce varsta ar trebui sa aiba, avand in vedere ca voi avea si un nou nascut si un baiat de scoala?

Iar la final, am sa ating un subiect foarte putin cunoscut in Romania: au pair. Stiti pe cineva care sa fi adus vreun “au pair” in Romania? Chiar azi am fost la biroul de imigrari, iar persoana de la ghiseu mi-a spus ca de cand lucreaza acolo sunt prima persoana care intreaba de au pair si de conditiile impuse de Romania, care a aderat la acest program in 2002. Eu teoria o stiu: trebuie sa aiba varsta intre 18 si 30 ani, sa ii asiguri sedere, masa, “bani de buzunar”, asigurare medicala pe durata de sedere in tara – maxim un an – si, la cerere, cursuri de limba romana. Ceea ce imi place la acest program e ca persoana care va avea grija de copilul tau e tratata ca un membru al familiei – prin contractul de au pair! Nu e angajata ta, nu e acelasi raport. Iar accentul se pune pe schimbul cultural – fiecare castiga ceva din aceasta intalnire, atat familia gazda, cat si au pair-ul. Puteti citi mai multe despre diferentele dintre un au pair si o bona aici. Poti sa aduci un au pair de oriunde din lume: America, Europa, Asia, Africa, Australia. Problema e ca fiind un program atat de putin cunoscut in Romania, nu stiu cat va dura efectiv procesul. Dar daca veti citi cateva CV-uri ale unor au pairi, o sa intelegeti de ce imi surade ideea.

Asadar, stie cineva vreun au pair care sa fie gazduit de o familie din Romania? Iar daca sunt persoane care cunosc deja acest subiect, m-as bucura sa imi impartaseasca avantajele si dezavantajele unui au pair vs bona interna.

Va foarte multumesc si sper din suflet ca in aceste 2 luni ramase sa pot lua decizia cea mai buna.

In poze port: rochie Zara, geaca Alexander Wang for H&M, cizme Zara, geanta cu buzunare detasabile Moon by Dana Rogoz, cu buzunar detasabil Jaguar.