Tata, e fetita.
Tata, e fetita. Stiu ca te bucuri. De cand am aflat ca sunt insarcinata cu o fata m-am gandit la tine. Mi-ai zis o singura data, dar am tinut minte, la masa de duminica de la tine, cu un ton bland si ochi umezi, cat de mult iti doresti sa ai o nepoata. Si cred ca stiu de ce. Ai fi vrut sa recuperezi cu ea tot timpul pe care nu l-ai avut cu mine, tot timpul ala pe care noi doi l-am ratat, in care nu ne-am inteles unul pe celalalt. Stim noi. Regret timpul ala, tata. Sincer il regret. Regret si ca nu ne-am inteles nici acum si ca, iata, eu pot sa nasc in orice moment si tu nu esti aici sa iti iei nepoata la o plimbare. Pai cum ne-a fost vorba, tata? Cum? Bine, ai plimba-o cu caruciorul prin Ioanid dupa ce ar trece nebunia asta, pe care deseori ma intreb cum ai percepe-o. Nu, nu ne-a iesit asta, nu ne-am sincronizat. Vezi tu, ne despart acesti 6 ani, care se implinesc azi, si in care s-a dezvoltat o noua lume, tata, o lume fara tine! O lume in care eu nasc al doilea copil, o lume in care Radu si Andrei au parte de vieti diferite decat cele pe care le stiai tu, o lume in care e pandemie, tata, acum! Si lumea asta tot creste, universul asta se tot extinde, de la an la an, si eu ma intreb uneori ce ai fi zis de el, cum ai fi reactionat, ce te-ar fi facut fericit, ce te-ar fi amarat si ce ai fi luat in ras.
O sa ii vorbesc fetitei mele despre tine, nu iti face griji. Si Vlad te cunoaste in felul lui, din povestile mele, chiar daca te-a intalnit doar 10 saptamani de viata. O sa continui sa iti pastrez locul tau si rolul tau in lumea asta fara tine. O sa iti creez in ochii copiilor mei un contur si o sa te aiba in felul lor ca bunic. Iar in mintea mea, o sa continui sa iti atribui intrebari pe care nu mi le-ai adresat si raspunsuri pe care nu mi le-ai dat, straduindu-ma sa le intuiesc corect. Caci numai tu erai cel mai adesea cinic, ca mai apoi, intr-un moment in care iti ceream ajutorul, sa devii cel mai empatic si vulnerabil om de pe pamant.
Sa ai grija de noi toti daca poti, tata. Daca se poate. Daca exista calea. Daca. Acum, mai mult ca in alti ani, am nevoie de tine, tata.
Da, e fetita.
GabitzaBv/ 10.05.2020
❤️
Roxy/ 10.05.2020
Fara cuvinte… ?
Simina/ 10.05.2020
Ce emoționant… Am lacrimi în ochi. Tatăl meu s-a stins acum 3 ani, pe 1 mai ar fi fost ziua lui de naștere și, din păcate, nu am putut merge la cimitir, măcar atât … Mi-a fost greu, zi de zi ma gândesc la el și îmi lipsește atât de mult ❤️ te îmbrățișez și îți doresc naștere ușoară. Sunt sigura că de undeva de sus tații noștri au grijă de noi ❤️
Lavinia/ 10.05.2020
Am plans…
Teogirl/ 10.05.2020
Dana, draga Dana, esti o minune de om ♡
Îmbrățișari calde!
Dan/ 15.05.2020
Foarte frumos scris Dana,am lacrimi în ochi,sincer. Dumnezeu să îl ierte și să-l odihnească în pace pe tatăl tău. Mult mult prea devreme….putere în continuare. Naștere ușoară și să fie intr-un ceas bun!!Dan,Iași.