Quote of the week

Am mers cu tine la prima proba din viata mea pentru un scurtmetraj. Mi te aduc aminte imbracat in uniforma militara in spatele camerei de filmat, dar se poate ca asta sa fie o falsa amintire. Ce e sigur e ca erai acolo. Mi se ceruse sa spun o poveste despre jucaria preferata, iar tu erai destul de dezamagit auzindu-ma cum vorbesc despre Dudu. Aveai asteptari mai mari de la mine, asa ca ai fost destul de mirat cand ai aflat ca totusi eu am luat proba. Pentru scurtmetrajul asta am calatorit impreuna cu trenul pana la Bistrita, parca. Sau era alt oras? Aveam vreo 5 – 6 ani si amintirile legate de aceasta calatorie cu tine sunt foarte vagi, din pacate. Am dormit la tine in brate sau intinsa pe scaunele din compartiment? Mi-ai cumparat ceva dulce? Mi-ai citit o poveste? Mi-ai schimbat bluza cand m-am murdarit cu suc? M-ai imbracat in rochita sau in pantalonii ramasi de la frati? A fost singura noastra calatorie impreuna, doar noi 2, iar eu tot ce imi aduc aminte e soarele care intra pe geamul trenului, printre noi.

Azi sunt tot la o filmare pentru un scurtmetraj, tot departe de casa. Sunt om mare acum, tata. Copilul meu e la varsta la care eu mergeam cu tine cu trenul inspre filmarea pentru primul meu scurtmetraj. Poti sa crezi? Poti sa crezi ce ciudat s-au legat lucrurile in viata asta? Azi se implinesc 5 ani de cand ai murit, tata. Ai murit, tata. Ai murit, tata. Uneori mi-e foarte greu sa accept asta.

Mi-e dor de tine azi. Mi-e foarte dor, tata.