Cum ne crestem baietii?
Cum ne crestem baietii?
O prietena imi povestea ca, in timp ce era insarcinata, a aflat pe rand ba ca urmeaza sa aiba o fata, ba ca un baiat, ba ca fata, si totusi baiat. In tot acest timp, a urmarit reactia celor din jur. “Vaaai… fetita? O sa ii cumparam rochite, o sa fie o papusa!” – “Baiat? Trebuie sa il dai sa faca sport. Trebuie sa faca fotbal. Trebuie sa fie independent. Trebuie sa… trebuie sa..”. Concluzia ei a fost ca, cel putin pentru etapa copilariei, oamenii din jurul ei aveau mult mai mari asteptari de la un baiat, decat de la o fata.
Ca mama de baiat, realizez pe zi ce trece ca e foarte complicat sa il cresti echilibrat, in conditiile in care suntem parinti intr-o etapa de tranzitie intre un parenting de tip vechi si unul nou.
1. Replicile de genul “plangi ca o fetita” exista inca. Poate ca nu le mai folosesc mamele tinere, dar bunicii ori bonele – care contribuie la formarea structurii unui baiat uneori in egala masura cu parintele – inca le folosesc, cu toata credinta. De ce un baiat trebuie sa isi cenzureze emotiile? Sau de ce plecam de la premiza ca un baiat trebuie sa isi controleze mai bine emotiile decat o fata?
2. Am auzit de la o alta mama de baiat si ca baietii trebuie sa se bata intre ei, nu sa se imbratiseze. “Asa sunt ei, se bat.” am auzit-o de atat de multe ori, incat incep sa ma intreb de ce Vlad nu a sarit niciodata la bataie in parc sau la locul de joaca. Si in acelasi timp, ma gandesc ca rareori am vazut doi barbati imbratisandu-se intr-un moment greu, asa cum doua femei simt sa o faca pentru sustinere reciproca. Poate doar daca sunt beti. Altfel, imbratisarea e mai degraba “gay” in conceptia multora. Ceea ce, desigur, e o tampenie. Practic, afisarea vulnerabilitatii – sub orice forma – nu se considera a fi un act masculin.
3. Iar de curand, pe contul meu de Instagram, o mama de fata imi explica ca iubirea neconditionata poate exista doar intre o mama si fiica ei. Ca nu e normala intre o mama si un baiat. Citise ea cate ceva despre conflictul oedipian si intelesese ca la 9 ani deja nu il mai pupi. Daca e fata, da, o poti pupa in continuare. Dar daca e baiat, nu. Si nici tatal nu are voie, ca revenim la punctul 2.
4. Ca sa nu mai vorbim de toti supermanii si spidermanii cu care cresc si cu care se identifica, conturand inconstient un standard imposibil de atins in viata reala.
Sincer, nu stiu care este de fapt calea sigura , reteta perfecta, pentru a creste viitori barbati echilibrati, soti si tati iubitori, barbati responsabili, independenti, puternici, dar si empatici si creativi. Caut masura cea buna, caut mijlocul, caut chilibrul. Si ma bazez pe Radu, care este un reper foarte bun pentru Vlad. Deci, ma gandesc ca are totusi puiul pe cine sa imite…
Mame si tati de baieti, cum va descurcati?
Mihaela ax/ 06.04.2019
Vlad al meu e f mic dar cred ca pt orice om mare contează sa fi avut o copilărie fericita, sa se simtă iubit și acceptat și modelul familiei. Puternic, independent cred ca au azi alta semnificatie decât pe vremuri; ex tata zice puternic dacă poate cara saci de grâu în spate 😀
Aum și sistemu de învățământ are ceva de zis (16ani obligatoriu?!) , booling-ul și aventura prin viata (sănătatea, existenta sau nu a unui părinte).
Și orice forma de parenting nu știm ca a funcționat oricum pana nu e copilul adult… Deci, ne vedem în 2040 în cazul meu 😀
Dana/ 06.04.2019
Eu sper ca băiețelul meu sa fie un barbat dragastos, iubaret, sociabil, intelegator. Crescut cu iubire doar asa pot sa sper ca va fi si el. Mi mila de baietii care crec in familiile cu preconceptii. Culmea legatura dintre mama si baiat e la fel de puternica ca orice legatura mama copil daca esti o mama intreaga la minte. Faci foarte bine ceea ce faci Dana 🙂
Andreea/ 06.04.2019
Stiu ca ai adresat intrebarea mamelor de băieți dar sa stii ca nici fetițele nu sunt ținute departe de asta 🙁 Mi-au spus din prima zi cand plângea fetița mea sa o las acolo câteva minute ca altfel o sa devina răsfățată și smiorcaita… sau sa o las sa plângă pana adoarme plângând ca asa e bine ca a devenit Răsfățată.. sau mai nou mi-a zis propria mana ca de ce o iau in brate si o consolez cand plânge, să o las in pace ca asa e bine. Oare din acest motiv mama inca nu stie atat de multe despre mine?
Nci nu mai stiu ce e corect sau ce nu. O sa ma bazez încontinuu pe mine și pe soțul meu.. tot ce pot spera este ca va fi mijlocul dintre mine și soțul meu. Sper ca va plânge cand va simti ca asta o ajuta și ca va continua sa încerce pana ii reușește chiar daca asta inseamna sa cada de nenumarate ori.. asa cum face acum, cand învață să meargă.
Gabi/ 06.04.2019
Sunt mama de baiat. Are 1a si 2l, deci este inca mic, dar il incurajez cand “sterge” cu carpa pe jos, il iau langa mine cand gatesc (rar, mai mult gateste sotul), il iau in brate si il pup, ii spun ca il iubesc. O sa incerc sa il cresc fara pedepse, fara tipete, fara sa ii zic: esti baiat si trebuie sa….. O sa il dau sa faca sport, poate o sa il duc si la cursuri de auto-aparate, acelas lucru il voi face si daca voi avea fata (poate mai ales daca o sa am si fata). O sa il las sa se joace cu ce vrea si cu cine vrea. Oricum nu cred ca exista o reteta perfecta in parenting, si subt convinsa ca voi face greseli, dar prefer sa fie greseli facute de mine dupa ce ma informez si discut cu sotul meu, si nu greseli facute pentru ca am ascultat de mama/sora/cumnata/vecina.
Daniela/ 06.04.2019
Eu personal ca parinte ma straduiesc sa mentin un echilibru intre educatia formala si cea informala (street smart). Din generatia mea de parinti ( am 34 de ani) vad foarte mult accent pe tot felul de activitati educationale pregandite (dintr-o lipsa enorma a noastra, care am crescut pe-afara). Copii care spun fraze in 3 limbi si au lazi pline de jucarii Montessori dar nu stiu adresa la care locuiesc in caz ca se ratacesc, sau un numar de telefon. Este irelevant daca copilul este baiat sau fata. Nu trebuie crescut in extreme, ori sa invete sa se bata , ori un empatic pasiv. Pt ca viata nu e una sau alta. Dar capatand experienta invatand sa identifice semnale periculoase sau prietenoase e util atat pentru fete cat si pentru baieti. Lumea care se impartea intre roz si bleu a apus de mult.
Bianca/ 06.04.2019
Cum vrem sa avansam ca societate si sa evitam ca barbatii din ziua de maine sa nu fie violenti, asasini sau delicventi daca noi nu le aratam sa fie iubitori, sesibili cand au nevoie, intelegatori, respectosi…? Parca toate calitatile care stralucesc mai mult in personalitatea femenina sunt ceva extrem de negativ pentru baieti.
Ma sperie sa stiu ca sunt mame care spun ca relatia dintre baiat si mama nu trebuie sa fie la fel de stransa ca si cea mama-fica si ca nu il mai poti nici pupa.
Alexandra/ 06.04.2019
” You cannot raise children as your parents raised you, because your parents raised you for a world that no longer exists.”
AlexandraS/ 08.04.2019
Eu cred in puterea exemplului; daca tu ca parinte (mama/tata) intruchipezi si demonstrezi un comportament echilibrat si un exemplu de empatie, iubire, stabilitate emotionala, sanatate mentala, independenta, forta si creativitate atunci cred ca sansele ca fiul/fiica sa isi insuseasca aceste trasaturi cresc. Nu poti avea ambitii inalte pentru copilul tau daca tu ca parinte ai de adresat niste probleme din categoria de mai sus; cred ca la noi insine trebuie sa licram zilnic sa fim mai buni si un exemplu bun de urmat pentru copii nostri.
Maxx/ 22.05.2019
Exista niste carti bune pe tema cresterii baietilor: “Cum Sa Ne Crestem Baietii” de Steve Biddulph , sau “Crescandu-l pe Cain” de Dr. Dan Kindlon si Dr. Michael Thompson.