Quote of the week

Nu exista alta intrebare care sa mi se puna mai des de cand l-am nascut pe Vlad decat “Cum ai slabit dupa nastere?”. A reusit sa o depaseasca si pe “Cand faceti al doilea copil?”, care avea un pronostic mai bun la inceput (cred ca isi va lua revansa abia in cativa ani). Acum vin si va intreb si eu: Nu vi se pare ca se da o prea mare atentie acestui subiect, pana intr-acolo incat multe mame ajung sa se infometeze, sa ia decizii care sa le puna in pericol sanatatea, ba chiar sa cada intr-o depresie, fiind oricum “ajutate” de hormonii dati peste cap si de multe alte schimbari din viata lor?

Mi se pare ca presiunea asupra mamelor e mult prea mare din acest punct de vedere. E normal sa fii preocupata de acest aspect, e normal sa vrei sa revii cat mai repede la formele de dinainte, dar asta nu inseamna ca trebuie sa stabilesti vreun record! Adica parca toate mamele intra, impinse de cele mai multe ori de societatea de azi, intr-o competitie cu ele, cu vecinele, cu rudele care au nascut de curand, ba chiar si cu persoanele publice, despre care apar in mod obisnuit tot felul de titluri bombastice: “Incredibil cum arata la doar X saptamani de la nastere!!!”

Ca sa o lamurim. Eu am luat putine kilograme in sarcina si am slabit foarte repede pentru ca am avut noroc de gene bune. Nu am tinut diete, nu m-am infometat, nu am fortat lucrurile, ci am revenit la kilogramele de dinainte intr-un mod firesc, natural. Nici nu m-am stresat sa verific constant cate kilograme mai am. La vreo 2 luni dupa nastere am constatat surprinsa ca aveam mai putine decat inainte de a ramane gravida. Deci, chiar si pentru mine aceasta revenire a fost o supriza. Placuta, desigur, dar o surpriza. Eu nu pot sa vin sa dau retete care sa functioneze pentru toata lumea. Pot doar sa le sfatuiesc pe cele care urmeaza sa devina mame sa incerce, pe cat posibil, sa ia lucrurile usor si sa nu ia decizii extreme doar pentru ca femeile cu care se intalnesc in parc le masoara din priviri abdomenul in fiecare dimineata.

Si daca tot am pomenit de abdomen, ei bine, trebuie sa va spun ca eu intotdeauna am avut un abdomen tonifiat, cu patratele, fara pic de burta. Asta in contextul in care cand ajungeam pe la sala, nu imi lucram niciodata aceasta parte a corpului, considerand ca nu e cazul. Cand am ramas insarcinata, destul de multe fete tinere mi-au marturisit ca ele amana momentul de a deveni mame, cu gandul ca cine stie cat se vor ingrasa si in cat timp isi vor reveni. Iar intrebarea lor era: “Nu o sa iti para rau ca  nu o sa mai ai abdomenul asta?” Raspunsul meu era: “Pe bune, voi aduce pe lume un copil. Nu exista bucurie mai mare, cu orice sacrificiu. Ok, poate voi ramane mai plinuta, poate cu burtica, dar voi avea copilul meu in brate!”.

Repet, am avut NOROCUL sa imi revin foarte repede. Am incercat sa mananc cat mai sanatos si in sarcina si dupa, dar nu am tinut diete. In timpul sarcinii nu am facut alt sport in afara de inot si mers mult pe jos, iar dupa nastere nu am facut altceva decat sa incerc sa ii fac fata lui Vlad…

Asa ca va invit sa imi spuneti daca ati simtit aceasta presiune din partea celor din jur ca proaspete mamici, daca si voi credeti ca se exagereaza cu numaratul sutelor de grame in fiecare saptamana de sarcina si in fiecare saptamana de dupa sarcina, daca acest aspect a ajuns sa fie unul dintre motivele depresiei postnatale sau daca, dupa caz, ati amanat o sarcina de teama pierderii formelor de dinainte.