Quote of the week

Mai sunt doar cateva zile pana cand plecam in Thailanda. Toata lumea ma intreaba daca nu mi-e teama sa calatoresc cu Vlad pana acolo. Daca nu mi-e teama de zborul lung, de boli, de fus orar, de cazare, de mancare, de caldura, de tantari…. de toate.

Dar eu sunt atât de relaxata și fericita ca plecam, încât pana în acest moment nici nu am cumpărat altceva în afara de bilete de avion pana în Bangkok, 3 nopți cazare acolo, plus încă un rand de bilete de avion pana în Surat Thani. Căci într-un final m-am decis sa mergem în Ko Pha Ngan și de acolo sa exploram și insulele din jur. Drept urmare din Surat Thani vom lua un ferry – pentru care, desigur, trebuie sa îmi rezerv urgent biletele.

Am avut o perioada extrem de aglomerata, tocmai ca sa îmi pot lua aceasta vacanta. Asa ca într-o luna am lucrat cat în 2. Pe puțin. Așadar, sper ca la noapte sa pun la punct ultimele detalii legate de calatorie. Am în schimb uneori senzația ca dacă nu  am fi noi, femeile, iubitele, soțiile, ai noștri bărbați, iubiți, soți nu ar călători nici pana la Alexandria. Daaaar… noroc ca îmi face placere sa îmi aleg cele mai bune variante de bungalow în care vom sta și doar sa îl las pe Radu sa bifeze câștigătorul. Nu ne atrage luxul și știm ca ce cautam este un loc curat – mai ales ca mergem cu Vlad – aproape de plaja și autentic, de-al locului. Ne ferim de resorturile clasice pentru ca ni se par rupte de realitatea locului în care călătorim.  Asa ca acum cautam – caut adică – un bungalow (casuta) pe plaja, cu un pat generos în care sa începem toți 3 și cu un hamac în care sa îl lăsăm pe Perfectu’ nostru sa se balanseze in timp ce își termina de băut laptele de nuca de cocos.

Cea mai mare nebunie pe care vreau sa fac în aceasta vacanta de 3 săptămâni este sa… îmi las laptopul acasă.  Pe unii dintre voi poate ii bufnește rasul, dar adevărul e ca nu am plecat de nu mai știu când fără laptopul meu, în care am instalate programele in care lucrez și tot ce am nevoie pentru blogul meu și restul proiectelor din  mediul online în care sunt implicata. Dar având în vedere ca vrem sa călătorim cu rucsacurile în spate, nu mai vreau sa îl car și pe ala (și e destul de greu cu tot cu încărcător).

Pentru Radu am cumpărat acum un rucsac în care sa stea Vlad si in care mai incap doar vreo doua randuri de haine de schimb pentru avion și 2 – 3 jucării. Iar în rucsacul meu vom pune toate hainele noastre: ale mele (3 rochii, un sort, costum de baie și 2 tricouri), ale lui Radu (mai mult ca sigur cele mai putine) și ale lui Vlad (mai mult ca sigur cele mai multe). Dar eu le car, asa ca voi fi mega selectiva. Mama îmi tot trimite poze cu hainele pe care i le-a cumpărat nepotului special pentru aceasta călătorie….damn.

Voi ce ziceți? Sa îmi las laptopul acasă și sa încerc sa ma rup de tot? Asta înseamnă și sa postez mai rar aici pe blog, sa fim mai rar în contact… ori voi mi-ați creat o dependenta în ultimii 6 ani. Plus cele 50 de mailuri pe zi! Sigur, o sa am mobilul și poate și o tableta micuța în care sa descarc niste cărți și niște jocuri pentru Vlad pe timpul zborului. Dar nu e deloc același lucru, căci cele mai multe treburi – cel puțin pentru blog – le rezolv pe laptop. Da! Gata! Îl las acasă.  Vad eu ce fac, sunt totuși doar 3 săptămâni și nu plec chiar pe Luna. Iar voi o sa fiți de treaba și o sa ma înțelegeți, nu? Promit sa las niște postări programate în lipsa mea.

Număr zilele….