Quote of the week

Zilele trecute am fost invitata impreuna cu Vlad la emisiunea lui Teo. Cei din echipa ei stiau deja ca am calatorit mult cu Perfectu’ pana la aceasta varsta, asa ca m-au sunat inainte de emisiune sa ma intrebe in ce locuri am ajuns pana acum cu el. Si uite asa am realizat ca pana acum Vlad a calatorit deja in 12 tari. Sincer, nu facusem niciodata acest calcul, pentru ca scopul nostru nu a fost acela de a-l plimba in cat mai multe tari. Nu numarul lor a fost important, ci pur si simplu decizia de a-l lua impreuna cu noi in vacante. Mai mult ca sigur nu va retine nimic din aceste calatorii, dar sunt convinsa ca i-au facut deja mult bine in dezvoltarea lui. Cel mai mare castig a fost ca in aceste vacante s-a putut bucura de ambii parinti 24 ore din 24, fara griji pe cap, fara stresul ca intarzie la serviciu, mai veseli si mai rabdatori ca oricand. Desigur, mai sunt multe alte beneficii, precum faptul ca s-a obsinuit de mic cu multa lume, sa se adapteze usor spatiilor noi, a fost expus multor stimuli/experiente noi etc. In acelasi timp, asa cum am mai spus-o, nu judec parintii care aleg sa calatoreasca fara copii, din 2 motive: 1. poate ca nu toti copiii se pot adapta la fel de usor ca Vlad schimbarilor (cred ca daca il obisnuiesti de mic ai mai multe sanse de reusita, dar nu obligatoriu) si 2. uneori parintii pot fi atat de stresati de ideea de a calatori cu copiii, incat vacanta poate ajunge sa fie un calvar pentru toata lumea. Simplu nu e. Mereu trebuie sa iei in calcul nevoile copilului, care – in functie de varsta – sunt diferite de ale unui adult. Dar, iata, nu e imposibil, ba poate fi chiar extrem de satisfacator sentimentul.

Noi doi am mai calatorit fara Vlad cand am fost plecati cu treaba (la fashion week-uri, la diverse evenimente de bloggeri, lansari etc), dar nu mai mult de 2 – 3 nopti, si tin sa spun ca desi eram fara Vlad, tot nu ne simteam doar noi doi, singuri, nebuni, petrecand ca inainte. Ca inainte? Nu o sa mai fie niciodata ca inainte, dar asta nu inseamna ca nu poate fi si mai bine. Oriunde dormeam, orice ajungeam sa vizitam doar noi doi, inevitabil comentam ceva de genul: “Dar lui Vlad cum i s-ar fi parut? Ah, daca era si el sigur ar fi… sau nu ar fi…” si tot asa, pana cand realizam ca desi nu e cu noi, tot e cu noi. Apropo de schimbarea majora a vietii dupa ce pe lume apare copilul: doar noi doi nu mai suntem, caci el e mereu in mintea si in sufletul nostru, chiar si atunci cand nu e fizic langa noi. In acest moment al vietii mi se pare greu de crezut ca as putea sa ma bucur cu adevarat de o calatorie in afara tarii cu o durata lunga, ca pe vremuri. Nu are cum sa mai fie ca pe vremuri si pentru ca eu m-am schimbat enorm de cand sunt mama. Si vad altfel inclusiv calatoriile. Sigur, peste cativa ani lucrurile vor sta diferit. S-ar putea sa nu mai vrea el sa calatoreasca atat cu noi, asa ca ne vom adapta pe parcurs.

Dar pana atunci, calatoria in 3 continua. Pana acum avem asa: Cehia (Praga), Italia (Venetia), Turcia (Istanbul), Grecia (Thassos), Bulgaria (Veliko Tarnovo si alte cateva opriri cu rulota), Portugalia (Lisabona), Insulele Azore (doar insula Sao Miguel), Spania (Barcelona), Franta (doar la Disneyland), Malaezia (Kuala Lumpur), Australia (coasta de sud – est), Noua Zeelanda (doar insula de Sud). Si, desigur, vacantele din Romania.

Iar acum, asa cum scriam mai sus, ne pregatim de o plecare in Thailanda. Pentru asta, va cer ajutorul. Noi am calatorit destul de mult prin Asia, dar culmea e ca in Thailanda – o destinatie atat de la moda in ultimii ani – nu am ajuns. Asadar, hai sa va zic ce cautam, in speranta ca ne veti putea ajuta cu niste sfaturi. Vrem sa calatorim in perioda martie – aprilie. Nu ne dorim zonele excesiv de turistice, plajele mega aglomerate, cu viata de noapte, cluburi etc. De asemenea, nu dorim sa vizitam zonele cu risc de malarie (granita cu Myanmar, Cambodgia sau Laos) si nici zonele in care accesul la un spital, in caz de urgenta, sa fie complicat.

Asadar, daca ati mai calatorit cu copiii in Thailanda, unde ne sfatuiti sa mergem si ce sa vizitam?