Quote of the Week

Mai sunt doar câteva ore din 2016. E cazul sa trag linia și sa fac un bilanț onest, ca de mâine sa știu de unde sa încep.

Anul 2016 l-am început în Australia și Noua Zeelanda – unul dintre cele mai bune începuturi de an din viata mea, as putea spune. Iubesc calatoriile, iar amintitirile din celalalt capat al lumii, impreuna cu familia mea, schimband zece avioane, dormind in rulota si alergand printre canguri si pasari emu cu un bebe de nici 2 ani, sunt de mare preț.

Apoi anul a continuat… “nesigur”. Nu găsesc alt cuvânt mai potrivit pentru a-l defini. Adică a fost un an în care am muncit foarte mult, dar parca nu am simțit ca mai construiesc ceva, ca pun cărămizi noi. Doar le-am îngrijit, cu greu, pe cele vechi. Parca pentru tot efortul, ambiția, concentrarea, determinarea, orele tot mai puține de somn… urmează sa îmi primesc “recompensa” la anul. Cel puțin asa sper. Adică o merit, pe bune. 2016 a fost un an al așteptărilor, al speranțelor, al dorințelor pe care sper ca mi le voi îndeplini – macar parțial – în 2017.

A fost și un an al surprizelor frumoase, cum ar fi magazinul Moon by Dana Rogoz in Bruxelles.  Dar și anul în care mi-am deschis Moon Studio, proiect pe care îl voi dezvolta și mai mult în 2017.

Și deja am început lista dorințelor pentru anul ce va sa înceapă în câteva ore. Vreau sa fiu mai exacta în dorințe și mai realista, căci altfel vad ca nu iese treaba. Adică dacă tot am zis de Moon Studio, completez ca vreau sa organizez mai multe întâlniri cu voi acolo, cu diverse tematici care sa ne deschidă mintea și sa ne bucure sufletul. Tot pentru Moon îmi doresc lansarea a 2 produse noi, în stilul care a definit acest brand, adică cu un design unic și surprinzător. Desenele le am deja, producția lor ma omoară.

Vreau sa citesc mai mult – asta e ceva ce îmi doresc în fiecare an, dar de când îl am pe Vlad și un milion de alte proiecte pe lângă, devine din ce în ce mai greu de realizat. Asa ca, din dorința de a nu fi dezamăgită la anul pe vremea asta, zic ca îmi propun sa citesc 20 de cărți. Știu, 20 suna penibil, dar date fiind circumstanțele, mi se pare un calcul realist. Vreau și sa vad mai multe filme (de la cele din cinema, pana la filme europene, vechi, de festival), asa ca îmi propun sa fie 100 de filme în 2017. Suna mult, dar asta tine deja de meseria mea, asa ca intra la “prioritare”.

Îmi doresc sa invăț sa cant la chitara. Ma rog, sa încep lecțiile. Tot timpul mi-am dorit sa cunosc un instrument muzical, asa ca anul asta de la Mos Crăciun mi-am dorit o chitara. Am de lucru în 2017 cu ea! Vreau și sa ma reapuc de step. As zice și de alte dansuri, dar mi-e ca exagerez cu nivelul așteptărilor.

Tot în 2017 vreau sa lucrez și sa scot doua premiere de teatru. În 2016 am jucat mai mult ca oricând, adunându-se alte 2 spectacole noi la cele existente deja. Deci 2 spectacole noi pe an ar fi genial.

Iar cea mai mare dorința a mea din ultimii 10 ani pare sa se împlinească in 2017. Împreună cu Radu – în calitate de regizor – vom filma pentru un lungmetraj. Filmul nostru! Filmul nostru! Nici nu îmi vine sa cred. Am crezut ca o sa mai pot tine secretul pana când voi auzi cuvântul “Actiune”, dar vorbind de planurile pentru 2017, pai filmul e în capul listei. Filmările ar trebui sa înceapă pe la sfârșitul lunii februarie. Am început repetițiile și de aceea nici nu am mai putut pleca nicăieri din tara, pe o perioada mai lunga, căci proiectul ne-a ținut aici. Dat simt cu toată ființa mea ca merita. Pentru amândoi.

După ce vom termina de filmat, îmi propun sa plecam cu Vlad în Asia. O luna sau mai mult! Pana ne saturam de noodlesi, nisip, ocean, fructe exotice și oamenii aceia mereu cu zâmbetul pe buze. Și dacă tot vorbim de călătorii, poate terminam 2017 în America de Sud, cam cat de bine ar fi?

Iar pentru Vlad îmi doresc sa fiu o mama mai priceputa. Uneori nu știu ce alegeri sa fac pentru el, ca sa ii fie mai bine. Pot măcar sa fiu cu conștiința împăcată ca la nivel de interes, de preocupare și atenție pentru copilul meu, stau bine. Dar îmi propun ca și în practica, în 2017, sa iau alegerile cele mai bune pentru el, atunci când acestea sunt necesare, dar și sa îl pot îndruma asa cum trebuie, căci temperamentul lui și pofta de cunoaștere ma solicita și ma provoacă mereu.

Hai ca am scris ceva. Dar voiam sa fie scrise. Azi în mașină l-am tras de limba și pe Radu ce își dorește de la 2017 și când a început cu “nu știu…”, i-am zic ca “trebuie sa știi și sa îmi spui acum ce îți doresti”. Măcar sa rostim dorințele și “temele pentru 2017”, căci doar asa le dam o șansă spre împlinire.

Legat de noaptea aceasta… niciodata nu am pus presiune pe Revelion, pe trecerea dintre ani. Fie cum o fi! Și nu are cum sa fie rea, căci o petrec cu Radu și Vlad, dar și cu colegii mei actori, adica foști colegi de facultate și prieteni apropiați noua.

Multa lumea mi-a zis ca anul 2016 a fost “anul blogului tau”, pentru ca a fost anul în care a fost premiat și apreciat de foarte multa lume. Nu stiu, habar n-am, asa o fi. Cert e ca il iubesc si “il muncesc” in fiecare zi. Si poate ca laurii nu vin in fiecare ani, dar mai important e ca vin prietenii. Caci asa va simt pe voi: prieteni.

Deci… La multi ani, prieteni! Sa fie anul 2017 cel mai bun!