Cand ajungi la etapa de a-l invata pe copilul tau o poezie sau un cantecel, constati ca foarte multe vorbesc despre... bataie.
Poezioare despre violenta
Cand ajungi la etapa de a-l invata pe copilul tau o poezie sau un cantecel, constati ca foarte multe vorbesc despre… bataie. Nu despre iubire, nu despre floricele, nu despre cerul albastru si animale fericite, ci despre minciuna, furt, pedepse, razbunare si bataie, nene.
Copiii ajunsi parinti in ziua de azi, printre care ma numar si eu, au auzit de nenumarate ori ca “bataia e rupta din Rai”. Care Rai o mai fi si ala, eu nu vreau sa stiu. Cert e ca pe vremea copilariei mele, copiii puteau fi batuti acasa, pe ascuns, puteau fi batuti si in public, daca era “rusine mare”, ba chiar si la scoala de catre invatatoare, pentru a fi “struniti”, aceasta metoda de “educare” fiind deseori incurajata inclusiv de parinte. Acelasi parinte care, dupa ce copilul se intorcea acasa de la scoala, stia sa-l intampine cu un “eu te fac, eu te omor” in loc de “bun venit, fiule!”. “Nu ascunde batul de copil”, pentru ca “unde da mama, creste”, caci “il bat ca sa fac om din el”. Doamne, sper din suflet ca parintii din ziua de azi sa se fi lepadat de astfel de credinte. Amin.
Cred ca in aceeasi perioada tulbure in care au izvorat zicalele mentionate mai sus, au fost compuse si poezioarele sau cantecele pe care eu le tin minte din perioada gradinitei. Gradinita la care eram amenintata ca daca mai vorbesc in timpul mesei, mi se va face o injectie in limba… dar asta e alta poveste.
Sincer, nu as mai fi rascolit aceste amintiri, daca Vlad nu ar fi ajuns la varsta la care eu invatam primele poezii. Mama mi-a povestit ca favorita in repertoriul meu de atunci era “Sunt un dopulet de fata”. De ce a tinut mama sa ma invete aceasta poezie, nu stiu exact. Poate pentru ca tot ea imi spunea ca eram “genul cu falcute” cand eram mica. “Sunt un dopulet de fata” se continua cu “Sar baietii sa ma bata”. Vedeti ce repede am ajuns la bataie? Ce v-am zis. “Stati baieti, nu ma bateti,/ Ca mai vine un dopulet.” Nu stiu exact ce a vrut sa spuna poetul, dar mie imi suna a “nu dati in mine, dati in fata aia care vine linistita acum pe alee”. Ce vrea sa te invete poezia? Fetelor, feriti-va de baietei, care sar sa va bata…degeaba. La fel ca parintii din aceeasi epoca trista.
Tot din al doilea vers se ajunge la bataie si in poezia “Tica, tica, tica”. Asta e una dintre cele mai triste, frustrante si idioate poezii pentru copii: “Tica, tica, tica/ M-a batut mamica”. Nu pot sa nu remarc ca poetul a pornit aceasta strofa de la versul “m-a batut mamica” – caci asta e esenta – pe care nu stia cu ce il combine ca sa rimeze, domne’. Pai cu “tica, tica, tica” cred ca ar fi bine, nu?! Dar de ce sa o bata pe saraca fata? “C-a mancat pisica/ Toata mancarica”. Imi imaginez scena casnica: “Ce-ai facut? Ce ti-am zis eu tie sa nu te misti de la masa pana nu termini tot?” Jap o palma! “Ca ai vrut tu pisica!” Jap o palma! “Vezi ce a facut matza asta cretina?!” Jap o palma. “Afara din casa si tu, si pisica! Nu mananci nimic azi!”, pentru ca poezia ne povesteste si care a fost deznodamantul acestei situatii fara iesire: “Si am plecat la scoala/Cu burtica goala”.
Tot cu scandal si vanatai iese si daca iti pierzi lucrurile scumpe, pe care mamica cu greu ti le-a cumparat, cum ar fi o foarte valoroasa batista: “Am pierdut o batistuta,/ Ma bate mamica,” – vedeti? Iar in al doilea vers – “Cine are sa mi-o deie,/ Ca-i sarut gurita”. Copilul e astfel dispus sa se sarute cu oricine, pe loc, pentru o batista. “Te pup pe gura daca ma scapi azi de bataie.” Cu un “Te rog” chiar la final, ca vorbim de un copil educat.
Prima poezie pe care am zis sa i-o “predau” lui Vlad a fost “Catelus cu parul cret”. M-am gandit ca nu poate sari peste cele clasice, ele sunt baza! In primul rand, nu este despre bataie. E despre furt. Si minciuna. Tot la penal intra: furt cu premeditare si sperjur. Avem urmatorul caz: Inculpatul, Catelul, a furat rata. Are circumstante atenuante, caci se stie, ca in functie de rasa (iar aia creti sigur se incadreaza), unii caini au porniri necontrolate asupra zburatoarelor. Problema e ca dupa ce a furat rata cu premeditare (caci a intrat peste ea in casa, in cotet!), s-a jurat (ceea ce iar nu se face) ca nu e la el. Declaratie mincinoasa in mod evident, caci rata era inca prinsa in maxilarul lui. Daca ar fi scapat, atunci s-ar fi gasit probabil urme de ADN pe puful galbior. Dar, Slava Domnului, poezia nu se termina cu disparitia sau moartea personajului, ca alte basme pentru copii. Sau ca in alta poezie, pe care mama i-a predat-o de data aceasta lui Vlad: “Un pitic atat de mic/ Facea baie intr-un ibric./ De sapun s-a impiedicat/Si piticul s-a inecat./Vai, vai, ce pacat/ Ca piticul s-a inecat.” Deci, se termina cu moartea piticului! Acum imi dau seama ca si dopuletul de fata o sfarsea rau daca nu aparea alt dopulet/pitic la orizont. Si de ce sunt toti dopuleti, pitici sau cu defecte de vorbire (vezi poezia “Rica”) ?!?!
Sigur, Vlad se amuza de bietul caine care a fost prins cu rata in gura, ca fraierul. El a invatat din poezia asta ca atunci cand furi ciocolata, o mananci repede sau o ascunzi, nu stai cu ea in gura. Mai trist e ca se amuza si de saracul pitic care a murit inecat. Din cea de a doua poezie a invatat ca sapunul e periculos si ca mai bine nu te speli.
Nici la cantecele nu stam prea grozav: “Manca-l-ar mama de baietel,/ Manca-l-ar mama de rasfatel,/ Cum sa ma-ndur eu sa dau in el / Pai nu vedeti cat e de mititel?” – Nuuuu, pai nu ai cum sa dai in el acum, la 2 ani si 6 luni. Trebuie sa mai astepti un pic, pana se inzdraveneste nitelus. Altfel, vorba aia, nu ai nicio satisfactie.
Ar mai fi si “Ceata lui pitigoi,/Dai intr-unul striga doi./ Aualeu, ce taraboi/ Dai intr-unul, striga doi.” Adica ii bati, ca merita, ca au ei o vina acolo, si mai apoi se si vaita ca niste lasi. Sa infrunte cu demnitate pedeapsa, ca e rupta din … mintile unor parinti batuti si ei la randul lor de alti parinti, batuti de alti parinti, batuti de alti parinti…
In incheiere, dau play unui clip video de pe youtube, curioasa sa aflu ce “A vrut o babuta”: “A fost o data ca niciodata/ S-a gandit babuta sa se imbogateasca/ Si-a chemat gaina, oua sa cloceasca/ Pui, pui, pui/ Pui, pui, pui./ Lunecus afara, baba cam distrata/ A cazut pe closca si-a turtit-o toata./ Vai, vai, vai/ Vai, vai, vai./ Cand se-ntoarce mosul din padure acasa/ Intreaba pe baba: “ce-i cu averea noastra?”/ Ce-i? ce-i? ce-i?/ Ce-i? ce-i? ce-i?/ Suparat mosneagul insfaca nuiaua/ Si cheama pe baba sa-i scuture mantaua/ Na! Na! Na!/ Na! Na! Na!/ Hei! Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti.” Ooooofff… ce ii invatam?! Asa au trait ei fericiti pana la adanci batraneti?! Eu voi zice pas poezioarelor si cantecelelor despre violenta si ma voi intoarce la repertoriul Abracadabra. Pentru ca acum si Vlad stie ca: “Eu pot, eu sunt Magician!”.
Evelina/ 20.10.2016
Din păcate eu chiar ieri am văzut in mall cum un bunic își bătea la fund copilul de vreo 3 – 4 ani… am ramas socata sa vad asta si sa aflu ca încă se practica… si poate parintele nu il bate, dar il “atinge” bunicu… ai dreptate si cu poeziile si cântecelele, sunt cam triste! Îmi aduc aminte de buburuza strivită de un copil…sau de cățelul cu trei picioare… Foarte bun articol.
Maya/ 20.10.2016
Desi citesc blogul destul de des și te admir, nu am comentat pana acum. Acum, însă, simt nevoia sa îți spun că îți mulțumesc pentru acest articol, care va da naștere la comentarii nenumărate, dar din urma cărora poate vor mai invata unele persoane cate ceva. Dacă din articol nu, intrucat s-ar putea sa ii depășească, poate măcar din comentarii. Poate… Eu sunt intru totul de acord cu tine și cu toți cei care cred ca dacă am fi fost crescuți un pic diferit, am fi gândit cu totul diferit și am fi acționat în consecință. Pentru a nu ma lungi, pot spune ca aceste afirmații pot lasa o amprenta atât de puternica în subconștientul unui copil, incat acesta, ca și adult, poate alege sa nu aibă un copil al lui, tocmai din teama de a nu transmite mai departe aceste “minunate” lecții de viata. O seara frumoasa și cat mai multe poezii curate ^_^
Alexandra/ 20.10.2016
Un articol cu multe adevăruri dureroase aş putea spune, bineînţeles spuse într-un mod specific ţie. Aseară am avut minunata plăcere sa te cunosc personal şi într-adevăr eşti UN OM MINUNAT, ştiam acest lucru, dar aseară m-am convins de acest lucru pe deplin. Ţin să îţi mulţumesc pentru zâmbetele acordate, pentru energia pozitivă pe care mi-ai transmis-o şi pentru poze de asemenea.
Nu am reţinut exact cum se numeşte programul în care editezi tu pozele dacă ai putea să îmi mai spui o dată. Mulţi pupici pentru tine şi Vlad! :-*
Alexandra/ 20.10.2016
Foarte trist si adevărat. Eu am fost bătuta si pedepsita de mică și niciodată nu prea am inteles de ce, deși mi se spunea ‘ca să nu mai fac ‘prostii”. Clar că nu am inteles dacă am primit bătaie din nou… Dar nu îmi urăsc părinții sau copilăria din motivul asta, pur si simplu am acceptat faptul că așa se proceda în vremea aia. Stiu de asemenea că alți copii/prieteni au primit-o si mai rău decat mine deci mă simt norocoasa.
Astea fiind spuse, sper din suflet ca acei părinți care au fost bătuți au învățat ca și mine ca pedeapsa fizica nu își are niciun rost în disciplina si cresterea unui copil. Copilul tau nu îți datorează respect ci trebuie să îl castigi!
cristina/ 21.10.2016
Îți recomand cu drag poeziile scrise de Adela Dobran, noua ne place tare mult volumul Albinuțe din dulceață. Fiul meu a primit de la gradinita o carte cu povestiri biblice pt copii, nu am putut citi mai mult de o pagina, citeam 2 cuvinte și improvizam 10, acolo erau de toate, moarte, crime, minciuni, ura intre frați. , părinți care fac diferențe intre copii, adică tot ce nu trebuie învățat.
Alexandra/ 21.10.2016
Imi aduc aminte, de fiecare data cand primeam aceaszta bataie rupta din rai, imi doream sa plec de acasa. Nu stiu ce face guvernul in Romania, dar aici, unde sunt, copiii pot suna la protectia copilului, iar parintii sunt amendati, sau dupa caz li se ia copilul. Ceea ce cred eu ca e mai bine, decat sa ai o copilarie nefericita si sa plangi in fiecare zi, auzind tot felul de insulte, primind pumni si capul trantit in pereti si podea. Si da, in CIUDA, nu datorita batailor, acum sunt fericita. Niciodata nu au inteles colegii si prietenii mei de ce eram diferita, adica trista: CASA. Starea pe care mi-o dadea familia. Nu sunt de acord nici cu o simpla palma la fund, fiindca copilul interpreteaza: verisoara, prietena mea cea mai buna, nu e batuta, ba chiar e alintata cand uita un lucru pe care mama ei a rugat-o.: ‘iubita, ai uitat sa cumperi paine. Mergi te rog pana la magazin? “ Iar eu acasa primeam doar comenzi si umiliri. Si mereu ma gandeam: ‘matusa e atat de buna cu mine, si cu fiica ei, de ce nu am o ca mama pe ea? ‘ P.S. Si am vazut comentarii pe FB, (nu am vrut sa comentez cu numele meu adevarat acolo), ca cei batuti au bun simt. Eu aveam oameni buni, bun simt de mica, bataia mi-a infipt niste tepi in mine, eram foarte invidioasa, toate prietenele mele nu erau batute niciodata, pe cand eu acasa, eram tratata ca un sac de box. Si nu am spus nimanui tot adevarul, deoarece urmatoarea zi vroiam sa uit ca sa pot sa functionez cat de cat. Mama mea poate sa confirme, urmatoare zi ii zambeam si vorbeam normal cu ea. Pentru ca mereu ma facea sa ma simt, prin tratamentul silentios urmat dupa bataie, ca eu sunt cea vinovata. Oamenii abuzati pot sa confirme cum abuzatorul isi face victimele sa se considere vinovate. Si cum eu eram mica, ma simteam vinovata si consideram eu insusi, la inceput, ca merit sa primesc bataie fiindca : si mama a fost batuta la randul ei de parintii ei. Mecanismul meu de autoaparare nu m-a facut sa constientizez cu adevarat ce mi se intampla si cum nimeni din familie nu ma apara, deveneam zilnic o unealta de primit pumni,tras de par si multe alte umiliri. In preajma rudelor si prietenilor mei, cea care mi-a dat viata, imi zambea, mangaia pe par (doar in preajma lor) iar cand plangeam si spuneam tataluu ca am primit bataie, credea ca exagerez, ba mai mult, ca meritam.
Si desi sunt mai mult de zece ani de atunci, oamenii inca cred ca au dreptul sa loveasca un copil. Am o intrebare pentru ei: si omul de langa tine are dreptul sa te loveasca? Orice motiv, cat de mic, e indeajuns pentru ei. Orice sa nu se simta cu musca pe caciula. Asa ca vreau sa spun fetelor sau baietilor, care sunt batuti de unul sau ambii parinti, ca stiu, ca totul a devenit o rutina si ca doar asteptati sa va treaca copilaria, sunteti innegriti de suparare si neputinta, si chiar ati inceput sa credeti ca nu sunteti buni de nimic. Aparati-va! Chemati politia! Nu sunteti mai prejos decat nimeni. Desi vi se trantesc replici, voi stiti ca sunteti mai buni decat va fac sa credeti abuzatorii!
DianaF./ 21.10.2016
Eh, in mare parte ai dreptate. Cred ca analizam noi prea bine tot si speriati de lumea in care traim ni se pare ca totul are tenta negativa. Pai si ce ne facem , Dana si cu Arghezi ? Il scoatem din lista ? Ca si Zdreanta injura si stapana instiga la violenta :). Sari si tu peste ceea ce ti se pare ca nu are sens…..locul ‘catelusului cu parul cret ‘ e bine pus si-l prefer jocurilor ‘inteligente’ si tabletelor sclipitoare. Da, poate suna ciudat insa baietelul meu are varsta de 2 ani si 8 luni si a vazut desene pe tableta de 2 ori in masina int-un suport atasat pe spatarul scaunului din dreapta fata, el fiind in scaunelul lui de masina….pt ca am fost nevoiti sa facem un drum f lung cu masina si epuizaseram si povesti, si plastilina si masinute si a fost musai….altfel…sunt mandra ca scrie cu creta, imi cere sa ne jucam cu plastilina, sa construim cu ajutorul cuburilor din lemn, sa scriem litere si cifre pe tablita cu creta, sa desenam cate in luna si in stele. Si sunt inversunata pt ca de curand am fost criticata de catre mamicile din parc ca-l tin departe de era tehnologiei si ca nimic nu mai e ca atunci cand eram eu mica. Prefer sa afle de la mine ca jocurile copilariei nu s-au schimbat decat pt mamele puturoase care cred ca daca-i trantim tableta in brate au rezolvat situatia si au educat copilul….am fost apostrofata de o asemenea mamica care altoia copilul ca in secolul trecut , dar se aliniase standardelor moderne trantindu-i tableta in brate ca in secolul asta. Pup si sper sa-ti cresti copilul frumos si in continuare, simplu….sa nu sari etape importante din viata lui de….copil:)
Ev/ 21.10.2016
<3
Mona/ 01.11.2016
Nepoata mea nascuta si crescuta in Noua Zeelanda, fara bataie si povestiri morbide, le da parintilor destul de des cate o replica din cartile ei preferate. De curand le-a spus asa: “A person’s a person, no matter how small.”(Dr. Seuss). Numai imi amintesc ce s-a intamplat exact, era suparata pe ei, dar replica este geniala.
Am si eu o poveste a mea, care cred ca m-a marcat destul de tare daca mi-o amintesc si acum dupa 25 de ani. Eram in vizita la strabunica mea si in timp ce ma jucam in curte, apare vecina ei “Tanti Lenuta”. Locuia intr-o casa foarte veche undeva aproape de Casa Poporului. Era o casa mare care o impartea cu strabunica, ea avea partea din fata. Aparent pasnica si prietenoasa, ma intreaba daca vreau sa ascult o poveste. Cu bucurie accept. Apoi incepe sa-mi spuna povestea unei fetite care s-a jucat cu foarfeca cand mama ei era plecata la piata. O “fetita rea” care a taiat din perdea sa faca haine la papusi. Apoi povestea se termina destul de abrupt, cand vine mama acasa si o gaseste pe fetita plangand pentru ca si-a taiat degetele!…Ea probabil inventase aceasta mini poveste cu morala…Tin minte ca ai mei s-au suparat destul de tare cand le-am spus despre acest episod…
In concluzie si eu cred ca o sa sar peste multe povesti/poezii romanesti, o sa le inlocuiesc cu Dr. Seuss 🙂
Alina/ 01.11.2016
Stiu prin ce treci, e destul de greu sa le selectezi 🙁 Si da, e si mai trist ca ele exista, ca s-a gandit cineva la asemenea versuri 🙁
Mirela/ 01.11.2016
De curand am aflat de poeziile Luciei Muntean, Rime pentru cei mai mici plus alte volume, cărți ce sunt și foarte frumos ilustrate. Le gasiți aici https://www.luciamuntean.ro/carti/