Proiectii de viitor in offline

Proiectii de viitor in offline

Oare cum va fi peste 5 sau 10 ani? Va mai exista Instagram? Ne vom mai certa pe Facebook? Va mai intra cineva dimineata, la cafea, pe blogurile preferate?

Incerc sa imi dau seama cat din timpul pe care il petrec in social media se datoreaza job-ului meu si cat e timp petrecut de placere ori din interes, ca simplu utilizator. Nu e usor sa fac aceasta departajare, dar cu toate acestea, cred ca daca nu as avea un beneficiu real din Instagram, Facebook si blog, ar trece zile fara sa simt nevoia sa intru pe ele si nu mi-ar parea rau deloc. Si cand zic “beneficiu”, nu ma refer strict la partea financiara – cu toate ca e firesc sa joace un rol important, ci inclusiv la posibilitatea de a mentine aproape o comunitate pe care sa o pot conduce in offline catre anumite cauze, ori catre spectacolele mele de teatru si catre salile de cinema. Caci nu exista cale mai buna de a-ti promova propriul brand, business-ul, activitatile, decat e social media, la care avem cu totii acces in mod gratuit. Stiu ca despre asta vorbeam si in urma cu vreo 6 ani, la cursurile de fashion marketing, cand profesorii ne explicau cat de facil a ajuns in ziua de azi sa iti faci afacerea sau ideea de afacere auzita prin intermediul social media – si asta gratis!

Dar sa revin la partea cu timpul pe care il petrec exact ca voi, din dorinta de a cauta lucruri care sa ma inspire, din dorinta de a ramane informata pe anumite categorii de subiecte, ori din dorinta de a ramane in contact cu anumiti oameni. Ceva s-a schimbat. Sunt doua aspecte care ma fac sa ma indepartez incet-incet de acest mediu: primul ar fi o categorie de creatori de continut (sau hai sa le zicem “influenceri”) pe care eu nu o inteleg. Nu zic ca o judec, ci pur si simplu nu o inteleg, nu pot rezona, empatiza cu ea. Fac eforturi – caci e parte din job-ul meu – sa urmaresc anumite vloguri de exemplu, asa random. Si ma uit si nu inteleg. Nu ma socheaza ce vad, nu ma revolta, nu ma mira. Dar nu ma atinge. Si asta pentru ca e vorba de o alta generatie, cu totul alta decat a mea.

Sunt constienta de faptul ca in mediul online sunt urmarita de un public matur, un public care a crescut odata cu mine. Au trecut aproape 9 ani de la primul articol pe blog, iar de atunci si pana acum stiti si voi cat de mult ne-am schimbat cu totii. Si in tot acest timp, sa nu va inchipuiti ca am aplicat cine stie ce strategii complicate, prin care sa imi mentin publicul aproape, prin care sa continuu sa ofer continut relevant pentru el. Nu. Eu doar am fost atenta la nevoile mele, mizand pe faptul ca sunt multi altii care simt exact la fel ca mine, care trec prin aceleasi etape ale vietii, care sunt mai putin interesati de anumite subiecte (pentru care poate ca au intrat la inceput pe blogul meu) si care au nevoie de altceva.

Si acum simt acelasi lucru. Ca suntem mai multi cei care batem in retragere. Blogurile, Facebook-ul, Instagram-ul, chiar si YouTube-ul nu ne mai atrag ca altadata. Iar asta si din cauza celui de-al doilea aspect: cliseul. Din pacate, 90% din feed e cliseu. Ceva ce ai mai vazut deja, de cele mai multe ori ceva idilic. Iar la cliseu cred ca s-a ajuns in primul rand din cauza like-urilor. Ele au facut legea – cel putin pana acum – in online. Utilizatorii au ales prin like-urile lor ce le place, ce vor sa vada, iar creatorii de continut s-au aliniat toti in careu si au inceput sa cante acelasi refren. Nu mai e nevoie sa stai o ora pe Instagram, caci in 10 minute ai vazut cam tot. Restul e aceeasi postare, acelasi mesaj motivational, acelasi trend, acelasi produs cosmetic, aceeasi tinuta, acelasi peisaj, acelasi si acelasi tipar. Si e normal sa se intample asa, in momentul in care foarte multi clienti in online se uita la cantitate (la numarul de like-uri) si mai putin la calitate (cum au fost ele obtinute).

Pai cand un film are mare succes de public, ce sens are sa te chinui sa vii cu ceva nou, sa risti, cand un sequel e clar ca iti va umple salile. De aceea cand vezi acum trailerele la cinema, aproape ca nu iti dai seama cand ai trecut de la un film la altul, caci toate sunt la fel, cu super-eroi care ne salveaza din cine stie ce catastrofa planetara.

Ca sa revin la prima intrebare a acestui lung articol (pe care habar nu am daca mai are cineva rabdare sa il citeasca pana la final, in ziua de azi a online-ului), cred ca treptat – treptat o parte din utilizatori, printre care ma voi numara foarte probabil si eu, se va retrage in offline. Adica oamenii vor simti nevoia sa se intalneasca, pe anumite subiecte, in grupuri mai mici sau mai mari, si sa aiba contact direct. Ar trebui probabil sa existe niste reguli stricte la inceputul acestui tip de intalniri, una dintre fiind “Inchide Telefonul”. Ca sa dispara tentatia de a impartasi virtual, in afara, informatia, si a ramane in contact real cu cei de langa tine.

V-ar placea ca pe viitor sa ne intalnim asa mai des? Sigur, promovarea si programul intalnilor le-ati gasi tot pe net… dar v-ar placea? Credeti ca asa va arata viitorul nostru? Ca sigur nu ar fi al tuturor, ci doar al unei nise, care a parasit deja TV-ul si care simt ca e foarte posibil sa paraseasca incet-incet si social media.

In poze port: top Topshop, geaca Asos, pantaloni Bershka, palarie cumparta din Vietnam, geanta Marc Jacobs.