Primul hop

Primul hop

Am primit multe intrebari de la voi legate de alaptat. Ei bine, da, alaptez exclusiv san in acest moment. Si asta imi ofera mari satisfactii emotionale. Dar lucrurile nu au fost asa de simple de la inceput. Stiu ca sunt o multime de teorii legate de acest subiect, dar eu vreau sa-mi spun parerea, din proprie experienta, mai mult ca sa linistesc mamicile (viitoarele mamici) care se vor lovi de mici hopuri, asa cum mi s-a intamplat mie.

Toata lumea stie ca alaptatul la san este cea mai sanatoasa optiune pentru bebe (chiar si pe cutiile de lapte praf scrie asta). In cazul meu lactatia s-a declansat mai greu, asa ca in prima perioada am mers pe mana neonatologilor care mi-au recomandat si completare. Stiu ca multe dintre voi poate nu ati procedat asa, nu vreau sa intru in polemica, dar mie mi s-a parut normal sa ascult de medici. Citisem si eu teoriile ca nu e bine sa-i dai completare, ca se invata asa, ca ii e mult mai usor…argumentele sunt multe, dar Vladut a fost un super mancacios din prima si uite ca acum, cu completarea data la inceput, am ajuns sa-l alaptez exclusiv la san. Deci se poate si asa! Trebuie doar sa incerci sa iti pastrezi echilibrul, chiar si atunci cand in jurul tau toata lumea are cate o parere, si sa incerci sa nu cazi in nicio extrema. Si sa asculti de medici, caci pana la urma ei sunt cei care isi asuma responsabilitatea oricarei recomandari, nu site-urile sau forumurile pline de sfaturi pe acest subiect.

Si am ajuns unde voiam cu acest post. Am un mesaj pentru cele carora medicii le recomanda sa le dea completare micutilor: sa nu se simta vinovate! Sunt mii de pagini de net unde gasesti informatii despre cat de important este laptele matern (si fara indoiala chiar este), dar n-am gasit niciunul care sa-ti spuna ca nu esti o mama rea daca cineva avizat (pediatru, neonatolog) iti recomanda ca macar o perioada, pana cand lucrurile intra pe fagasul normal, sa ii dai completare. Si spun asta pentru ca eu primind atat de multa informatie doar despre laptele matern si beneficiile lui (mergand la cursuri, apeland la consultanti in lactatie…) ajunsesem sa ma simt foarte vinovata ca nu ii puteam oferi lui Vlad exact cat avea nevoie la inceput. Un sentiment de vinovatie, desi evident ca nu ii voiam decat binele micutului.

Bunicii iti spun ca nu-l alimentezi cat trebuie, consultantul in lactatie iti spune sa insisti cat mai mult la san si sa nu te atingi de laptele praf…iar tu esti cu bebe in brate tooooot timpul nestiind ce sa faci. Am trecut prin toate etapele: cand am iesit din maternitate am insistat sa-l tin exclusiv pe san. La cerere, normal, fara program. Nu am fost deloc o mama comoda, ba dimpotriva – imi facea placere sa ma trezesc de cate ori era nevoie pe noapte (cum se intampla si acum), iar in timpul zilei imi anulasem orice activitate care m-ar fi indepartat de Perfectul meu. Dar, cu tot efortul, cred ca ajunsesem la un program de 18 mese pe zi…Citeam ca ar trebui sa se rareasca pe la 7 – 8, dar la mine cu trecerea timpului, culmea, crestea si numarul meselor.

Statea uneori si cate o ora la san, deci faceti voi calculul. Intre timp luam toate suplimetele lumii pentru a creste lactatia (galactogil, galacto forte, ceaiuri pentru lactatie…), doar – doar sa ameliorez situatia. Bebe plangea si era nemultumit, il puneam continuu la san, de dormit nu dormeam nici eu nici el prea mult..haos. Intrasem intr-un cerc vicios, caci obosit fiind nici nu mai tragea cum trebuie, adormea repede, se trezea flamand la fel de repede si timp nu era oricum ca sanii sa se reumple. Si in tot timpul asta mi se spunea cat de important e sa ma odihnesc, sa dorm – Pai, cand?

Am intalnit o pediatra care mi-a recomandat, avand in vedere ca bebele luase la limita de jos in greutate, sa fac urmatorul ritual: pus la san mai intai de fiecare data! (cam 40 de minute, dar ciupit, cat sa nu adoarma, ci sa-si faca treaba cum trebuie) si apoi sa-i dau completare (doar pentru o perioada), ca sa spatiez un pic mesele si sa reintram intr-un curs normal. In plus, m-a sfatuit ca dupa ce sta la san, sa ma folosesc de o pompa ca sa stimulez lactatia. M-a linistit ca nu voi pierde lactatia, ca laptele praf nu e „Diavolul” cum ajunsesem sa cred influentata de diverse site-uri foarte incisive pe acest subiect (caci doar foarte multe mame cresc copii perfect sanatosi si exclusiv pe lapte praf) si mi-a spus ca daca il voi pune mereu prima oara la san, voi putea ajunge in scurt timp sa-l alaptez exclusiv la san.

Am urmat intocmai sfaturile si dupa prima completare Vlad a dormit 5 ore legate, pe timpul noptii! Nu imi venea sa cred!  Ma trezeam eu din ora in ora sa verific ca e ok, ca nu intelegeam cum de nu mai plange. Dupa cele 5 ore, l-am pus din nou la san si nu i-am mai dat completare, caci am simtit ca in sfarsit sanii mei apucasera sa se reumple. Si intr-adevar a dormit din nou vreo 4 ore, moment in care am realizat cat de obosit trebuie sa fi fost micutul de la munca continua depusa in ultimele zile la san. Si uite asa, pentru vreo 3 zile i-am dat completare o data maxim de doua ori pe zi si apoi am renuntat la laptele praf, caci ajunsesem sa ne descurcam foarte bine si fara. A fost placut sentimentul reusitei de a ajunge in acest punct.

Dar cred ca secretul cresterii lactatiei a fost pompa de san. Prima oara cand am vazut-o (inainte de a naste), m-a speriat de-a dreptul. Ma ingrozea gandul ca s-ar putea sa o folosesc. Dar recunosc ca m-a ajutat foarte mult. Stiu teoria cu „cea mai buna pompa e bebelusul”, dar dupa o ora de stat la san, mi se parea suficient cat a muncit micutul, asa ca goleam sanii cu ajutorul unei pompe electrice. Procedeul nu e deloc unul complicat, nu e dureros, nu e rusinos, nu e nesanatos.

Asta a fost traseul meu, unul fericit avand in vedere rezultatul final. Dar repet, orice decizie luati, sa nu va simtiti vinovate in vreun fel! Sunt putine mame care fac alegeri care sa le fie doar lor comode (desi nici acelea nu sunt in vreun fel de judecat, caci eu cred ca e important ca mama sa fie in confort cu tot ce face). In general, mamicile sunt dispuse oricum sa faca orice efort pentru a avea bebelusii sanatosi. Eu cred ca e importanta informarea, dar mai ales increderea in medici. Tot timpul ma straduiesc sa fiu o mama cat mai relaxata si in acelasi timp responsabila. Voi face cu siguranta si greseli, dar voi evita sa ajung in extreme, cu orice subiect ce tine de parenting. Echilibrul e cheia.

P.S.: inainte de a ramane insarcinata mi se parea rusinos sa vorbesti despre acest subiect. Dar uite ca acum, voua, am putut sa va povestesc cat se poate de sincer experienta mea de pana acum.