Povesti in Ajun de Craciun

Povesti in Ajun de Craciun

Mi-am imaginat ca sunteti in aceeasi situatie ca mine, adica cu multe treburi de terminat pana diseara. Asa ca se cuvine sa incepem totul cu o pauza! O sa va povestesc cateva intamplari amuzante din recenta noastra calatorie la Disneyland, ca sa aveti la ce va gandi in timp ce bagati sarmalele la cuptor, imapachetati cadouri sau calcati fata de masa.

Din iunie (cand am fost pentru prima oara in familie la Disneyland) si pana acum in decembrie, Vlad a crescut foarte mult. Mi-am dat seama de asta in mod cat se poate de clar in timp ce alergam dupa el prin parc, tocmai pentru ca am putut face usor diferenta intre cele doua calatorii. Intelege tot! Si ai zice ca asta te ajuta, ca parinte, ca lucrurile devin mult mai simple. Nu stiu cum o fi mai tarziu, dar Vlad trece acum prin perioada in care tocmai pentru ca intelege, nu se mai lasa pacalit si face numai ce si cum vrea el. Distractie!

Dar sa o luam cu inceputul. Ne-am intors in acest loc de poveste mult mai repede decat ne propusesem, caci am fost invitati de catre Mastercard la Magic Before Midnight Ball. Ca si data trecuta, Vlad a dormit in momentele cheie: cand am intrat pentru prima oara in parc, de trei ori in timpul paradelor (acum era si o parada a personajelor de Craciun) si inclusiv la trei sferturi din evenimentul pentru care am calatorit pana acolo, adica acest Bal organizat de Mastercard, cu printi si printese. In restul timpului, s-a distrat la maxim, a ras si (ne-)a alergat continuu.

Ce nu asteptam sa ni se intample este sa fim dati afara de la Disney. Exagerez un pic, dar asta a fost replica cu care Vlad s-a intors acasa, povestea pe care a spus-o tuturor, cersind parca putina compasiune. De fapt, am fost dati afara de la o atractie: show-ul Disney Junior din parcul Disney Studio. Culmea e ca mai fusesem la acest show, creat special pentru copii mici, in iunie, cand Vlad a fost super incantat. Atunci pur si simplu a stat si s-a uitat la personajele lui preferate (Mickey & company), a dansat si a alergat putin (putin de tot as completa acum prin comparatie) dupa baloanele de sapun sau confetti care cadeau de sus la final – final pe care l-am ratat de aceasta data. Cum sa te dea afara?! ati putea sa va intrebati voi contrariati. Daca l-ati cunoaste pe Vlad mai bine, ati intelege. Pai in primul rand i-am explicat ca nu are voie sa depaseasca dunga galbena, care delimita spatiul publicului. Sala de spectacol nu avea scaune, parintii stateau in fund, iar copilasii pe langa. Perfectu’ in schimb nu statea. Nu statea nicaieri. El alerga. Alerga fix pe dunga galbena, in cerc, ture peste ture. Se oprea din cand in cand daca ceva i se parea interesant pe scena, apoi continua sa fuga, cu mine dupa el. Il prindeam, il linisteam pentru cateva secunde si apoi din nou fuga, rasete, giumbuslucuri. Pana cand, un domn de la paza ne-a deschis larg usa si ne-a aratat iesirea. L-am luat pe sus si l-am scos din sala explicandu-i ca, desi el se simte bine, deranjeaza pe ceilalti copii si parinti: “Vezi Vlad? Ne-au dat afara. Ne-au dat afara de la Mickey, pentru ca nu ai fost cuminte.” Era socat. Nu-i venea sa creada. Cand s-a trezit pe partea celalalta a inceput sa planga cu lacrimi de crocodil, strigandu-i domnului de la paza: “Veau inapooooooooiiiii! O sa fiu cuminteeeeee! O sa fiu cuminteeeee!”. Cu un “Sorry” destul de formal, domnul nu ne-a mai primit inapoi. Si bine a facut. Radu si cu mine am fi cedat rugamintilor lui si am fi gresit. Vlad trebuie sa inteleaga ca unii oameni se tin de cuvant si cand spun NU e NU. Astea sunt poze din primele minute ale spectacolului, pe care Radu a reusit sa le surprinda in secundele in care nu alerga:

Cu lectia invatata, Vlad a fost ceva mai “intelept” in restul calatoriei. Mi-a parut rau ca a ratat, dormind, spectacolul Magic Before Midnight Ball. Nu aveti idee cat de entuziasmat era ca o sa mearga acolo, costumat in print. Toti baietii primeau coifuri, pelerina, armura, scut si sabie, iar fetitele rochii de printesa. Toata ziua numai despre spectacol ne-a intrebat si, cand s-a facut ora de intrare in cort, a adormit bustean in carucior. I-am pus in dificultate si pe organizatori, caci nu aveai voie teoretic sa intri in sala cu tot cu caruciorul. Doar pentru noi s-a facut o exceptie, caci printul era adormit. Asa ca de spectacol, de Cenusareasa, Belle, Mickey, Minnie… ne-am bucurat eu si Radu. Va dati seama ce comedie… El s-a trezit la dansul de final. S-a facut remarcat si acolo, caci era singurul care alerga cu o viteza incredibila printre toti ceilalti copii si parinti, care incercau sa reproduca o coregrafie a unui dansator-ghid de pe scena. Pentru ca nu puteam sa il pierd din vedere, eram nevoita sa alerg dupa el. Doar ca una e sa te strecori printre oameni cand ai 90 de cm, si alta e cand esti adult. Nu aveti idee cate palme si picioare mi-am luat de la saracii oameni care dansau linistiti si care nu aveau de unde sa stie ca o mama alearga disperata dupa copilul ei pus pe sotii. O sa revin cu poze de la Disney, dar si cu alte povesti de-ale noastre, cu peripetii.

Si acum sa ne intoarcem fiecare la ultimele pregatiri inainte de Craciun. Va doresc din suflet sa aveti sarbatori frumoase. Ne revedem pe blog, sa povestim cum am petrecut cu totii aceste zile – cele mai frumoase din an. Craciun Fericit!