Povestea botezului

Povestea botezului

 

 

V-am promis ca ma voi intoarce cat de curand cu poze si povesti noi despre botezul lui Vlad Luca din weekendul care tocmai a trecut. Dupa cum ati putut observa din poze, tema botezului a fost “Calatoria”, pentru ca noi suntem mari calatori si nu se poate ca Vlad al nostru sa nu ne fi mostenit spiritul de aventura. Va fi cu siguranta o pasiune pe care i-o vom insufla de mic.

Ei bine, stiti de la nunta ca imi face o uriasa placere sa am grjia de absolut toate amanuntele unui astfel de eveniment important in viata noastra de familie. Asa ca si de data aceasta eu si Radu am gandit impreuna fiecare detaliu.

Mai intai am ales locul: micuta biserica din curtea Palatului Mogosoaia, unde ne-am si cununat acum fix 2 ani (caci azi sarbatorim Nunta de Bumbac). Apoi locul petrecerii a fost chiar in incinta palatului, pe aceasta superba terasa cu o priveliste ce iti taie respiratia. Cand vine vorba de decorat, ei bine am pregatit multe detalii frumoase. In primul rand am suspendat o multime de globuri geografice de diferite dimensiuni cum ati vazut, dintre care o parte se si aprindeau noaptea, oferind o atmosfera extrem de placuta in timpul dansului. Culorile acestei povesti au fost bleu, maro si alb. Astfel, am cumparat materiale si ne-am facut (cu ajutorul unei croitorese rabdatoare) vreo 200 m de ghirlande triunghiuri, pe care le-am prins de coloanele terasei, dar si in interiorul palatului.

M-am gandit sa le pregatesc invitatiilor mai multe activitati legate de aceasta tema, ca petrecerea sa fie una memorabila. Le-am trimis invitatiile care aratau ca niste bilete de calatorie, pe care era scris mesajul Mergi cu Nasu’ (o sa vi le arat intr-un post viitor, sa imi aduceti aminte daca uit). Cand ajungeau la biserica la ora stabilita, dupa slujba, trebuiau sa urmareasca un semn albastru, exact ca cele din traseele montane, care duceau toti invitatii – calatori spre locul petrecerii.

Am aranjat un colt special in care am adus corespondenta stra-stra-bunicilor lui Vlad – niste felicitari superbe de la 1900 pe care le-am pastrat cu sfintenie in ultimii ani de cand bunica mi le-a oferit – iar invitatii puteau sa se retraga in liniste sa citeasca povesti de calatorie din alte vremuri, cand doamna era asteptata cu trasura la gara.

In alt colt am pregatit un geamantan, iar invitatii erau rugati sa scrie pe un post-it ce sa ia cu el Vlad in “bagajul vietii” (dragoste, noroc, oameni frumosi…) si sa aseze mesajele in acel geamantan. Deasupra asezasem cu Radu o harta pe care trebuiau sa marcheze o destinatie in care ei au fost si alti invitati calatori nu, ca impreuna sa-i facem micutului un traseu pe cinste.

Inauntrul palatului, cu un videoproiector, am pus sa mearga un film montat cu o zi inaintea evenimentului. Eu in fiecare zi de cand Vlad a iesit din maternitate i-am facut cate o poza in cosul lui de rachita in care doarme. Acum am pus poza langa poza si vezi cum creste de la o zi la alta. E extrem de emotionant.

Si tot imagini cu Vlad, poze cu el si familia, am lipit pe peretele lung de langa masa invitatilor. Sunt super fericita ca am avut timp sa le printez, ca altfel te uiti in timp la niste poze pe care le poti atinge, decat la cele din calculator.

Si daca vorbim de masa (a fost una singura lunga pentru cei 80 de invitati), a fost decorata cu o panza de sac cumparata special pentru acest eveniment si peste 100 de vaze mici (incolore, dar si maro si bleu), in care am pus flori albe absolut superbe. Printre aceste flori am asezat felinare cu gaz (albe si bleu, pe care le-am aprins noaptea oferind o atmosfera foarte intima, romantica), dar si obiecte de calatorie: binocluri, aparate foto vintage, cutiute..etc. In dreptul fiecarui invitat, am confectionat din hartie barcute si avionase (Radu stie sa le faca, eu nu), pe care am scris numele lor. Si tot in dreptul fiecaruia am asezat si cate un Pasaport, inauntrul caruia erau trecute diverse actiuni pe care le puteau face in acea seara. Daca indeplineau vreuna dintre ele, primeau de la mine sau nasi cate o viza (o stampila).

Ah, si tot legat de tema, dupa ce ne-am intors de la biserica, i-am dat drumul unui porumbel calator care purta mesajul “Vlad Laca a fost botezat!”, ca sa dea vestea in intreaga lume.

Am avut multe elemente de decor (geamantane, harti, globuri geografice) care toate ne-au ajutat sa conturam si mai bine povestea. Si, bineinteles, un superb candy bar, pe care neaparat o sa vi-l prezint intr-o postare viitoare, caci a iesit mi-nu-nat.

O sa va arat mai multe poze asadar in zilele urmatoare, caci toate au fost facute din suflet si imi sunt extrem de dragi. Sigur acum am uitat sa mentionez multe alte detalii, dar o sa mi le amintesc de indata ce descarc toate pozele si fac selectia lor. Apropo, pozele de pana acum au fost facute de prietenul nostru, Adi Stoicoviciu.

Legat de rochie, care a fost foarte laudata si va multumesc pentru asta, sa stiti ca e o idee de-a mea (caci “creatie proprie” suna prea pompos). Adica e de fapt o fusta din tul elastic (eu mi-am cumparat materialul) croita asa cum mi-am dorit, careia i-am taiat niste fasii din material, astfel incat sa le pot prinde cum vreau eu. Sunt o multime de variante, dar eu in prima parte a zilei am ales sa imi prind acele fasii in doua funde mari, relaxate, pe umeri. Iar pe dedesubt este o jupa din dantela pe care o am de vreun an sau poate mai mult de la H&M. In talie mi-am pus un cordon de catifea care sa lege toata povestea si sa ofere un mix interesant de texturi. Ideea e ca m-am simtit excelent in aceast rochie pe care mi-am facut-o cu 2 zile inaintea botezului. Cred ca mi se potriveste foarte tare.

Si pentru ca m-ati intrebat si de Radu (heeey, ce imi place asta!), el si-a dorit sa poarte niste bretele superbe Albert Thurston (luate de la magazinul Adinei Buzatu) si astfel a dezvoltat singur o tinuta cat se poate de draguta. Radu are un stil foarte bine definit, eu nu ma bag, caci oricum nu s-ar lasa influentat prea tare. Stie intotdeauna foarte clar ce vrea si nu bajbaie niciodata aiurea cu orele prin magazine. Asa ca nu intamplator si Vlad a purtat in prima parte a zilei bretele, dupa cum ati vazut.

Machiajul meu impecabil (dar si al Adelei) a fost facut de maini tare pricepute: Alexandra Craescu, careia ii multumesc, caci foarte frumos se vede si in poze!

Parul este semnat Adela Popescu – am rugat-o sa-mi faca o impletitura cum numai ea stie.

Legat de mancare, am avut si de aceasta data bufet suedez de la Il Palazzo, si o sa va arat ca la un moment dat bucatarii au gatit live in fata invitatilor mancare asiatica, adica mancarea din calatoriile noastre de suflet.

Candy bar-ul si tortul au fost facute de Grace Coutoure Cakes, cu incredibil de mare migala. Iti era si mila sa le mananci. Abia astept sa va arat tortul, care avea pe el inclusiv o rulota!

In rest, multe elemente de decor le-am cautat ca nebunii prin depozitele Studiorilor Buftea, iar pe altele le-am cumparat special pentru botez sau le aveam deja in casa, adunate in timp.

Sper ca va plac imaginile si ca va vor inspira. Nu v-am aratat momentan nicio poza din biserica, caci inca nu am ajuns la ele, fiind fooooarte multe. Asadar urmeaza si altele!