Pierdut printre straini

Pierdut printre straini

Mai tineti minte cum incepeau comentariile la scoala? Cu explicatia titlului: Radu, cand a vazut prima poza, mi-a spus razand ca arat exact ca una dintre femeile arestate din emisiunea Pierduti printre straini (pe care o urmarim cu mare atentie amandoi). Lasand gluma la o parte, am ales special aceste poze din vizitele noastre in moschei. Mi se pare normal sa le respectiti religia si sa intri acoperita, la cererea lor, in aceste locuri. Si spre deosebire de alte biserici sau manastiri din Europa, aici nu mi s-a intamplat sa nu imi ofere gratis de imprumut haine si aceesorii ca cele din imagini.

Altfel, in mijlocul orasului, mai ales in zona aceasta turistica, turcii se imbraca in mare parte la fel ca noi. Adica fetele tinere poarta pantaloni scurti, topuri cropuite, beau bere sau ouzo seara cu colegii barbati din multinationale (ii recunosti dupa aceleasi costume office ca la noi)… toate astea te fac sa te simti ok ca turista aici. E mare lucru pentru o tara musulmana. Bine, vorbesc acum doar de experienta mea de aici din Istanbul, zona turistica – mai mult nu ma pronunt ca nu stiu. Nu spun ca nu sunt si multe femei cu burqa, dar pe de alta parte din tot ce am citit pana acum, pare ca turcii au o istorie veche in ceea ce priveste interzicerea hijabului in institutiile statului, ceea ce spune destul de mult.

Asta e farmecul unui astfel de oras: contrastul e la tot pasul. Europa se intalneste aici cu Asia. Si daca ne uitam pe harta, noi -bucurestenii – suntem mai aproape de Istanbul decat de Szeged. Deci daca nu gresesti drumul cum am facut noi, ajungi mai repede in Asia decat in Ungaria…cum suna asta?!

P.S.: Nu pot sa nu ma repet: Turcii sunt topiti dupa copii. Am postat acum doua imagini cu o doamna intr-un restaurant care a insistat sa il tina in brate. I-a cantat, l-a masat, mai-mai sa adoarma de placere micutul. Pe strada se opresc sa-l ciupeasca de obrajori, de manute, se maimutaresc in fata lui, il fac sa rada… Ba chiar au oprit un santier cand am trecut pe aceeasi strada pe care se lucra, ca zgomotul sa nu il sperie pe Vlad. Pana si copiii sunt la fel de prietenosi cu bebelusii, iar ei sunt cei mai sinceri. Toti ii zambesc cu drag lui Vlad si se bucura cand il vad langa ei la terasa, in tramvai sau la coada la un muzeu.