Pestisorul de aur

Pestisorul de aur

M-am intors de la Bansko, unde m-am dat 2 zile cu placa. A doua zi am prins curaj si am inceput sa fac ba o pirueta pe dreapta, ba una pe stanga, ba o saritura peste un damb, ba o cazatura peste un damb. Ok, deci de sarit pot sa sar. Cu aterizarea in schimb am ceva probleme. Nu va imaginati ca am sarit de la nu stiu ce inaltime. Nuuuu, m-am ridicat cam un snitel deasupra partiei si in aer deja ma gandeam “Ok, hmmm, si acum cum aterizez ?!?”. Si raspunsul a fost destul de dureros. Si l-am primit in piciorul stang, mana stanga si fund.

Si atunci am inceput sa-l injur de mama focului pe pestisorul de aur. De unde si pana unde, veti intreba, fireste. Pentru ca mi-am adus aminte ca de fiecare data cand eram mica si ma gandeam la cele 3 dorinte pe care i le-as pune pestisorului, una era “sa pot sa zbor”. Si acum mi-a picat fisa, ca daca ai prinde pestisorul, ti-ar indeplini dorinta cu zburatul, dar SIGUR nu te-ar invata sa si aterizezi. Cred ca pentru asta ar trebui sa mai sacrifici o dorinta, in caz ca ai mai avea ce sa sacrifici. Caci pestisorul asta in mod cert e foarte smecher. Si razbunator, oooo, da. Pentru ca stie ca tu ai fi vrut sa-l faci pane, dar l-ai scos din tigaie in ultimul moment pentru cele 3 dorinte. Si ca razbunare, in cazul meu, sigur m-ar fi lasat sa zbor sus-sus de tot, ca apoi sa se bucure miseleste ca nu stiu sa aterizez. 

Revenind la placa, mai am de invatat multe. Poate la anu’ il “fraieresc” pe pestisor si invat singura aterizarea asta.

Bulgarii au ghirlande din floricele!