O sa avem un baietel!

O sa avem un baietel!

Nu stiu daca voi ati tinut calculele, dar eu numar fiecare zi trecuta din sarcina si fiecare zi ramasa pana la venirea pe lume a lui bebe mic. Asa ca azi sunt in 24 de saptamani si 4 zile. La inceput parca nici nu imi venea sa cred ca ce traiesc e adevarat, iar cand ii auzeam pe ceilalti vorbind in jurul meu despre sarcina aveam senzatia ca parca vorbesc despre altcineva, nu despre mine. Dar acum incep sa cred ca cele 9 luni de sarcina iti dau timp sa te bucuri de fiecare moment pe indelete. Nu stiu cum, dar natura s-a gandit la toate.

Ma intai a fost un test pozitiv, dupa care au mai urmat vreo 3, doar de proba. Apoi prima ecografie. Prima bataie de inimioara si lacrimile de fericire. Iar pe 5 octombrie am simtit prima miscare si am strigat ca nebuna dupa Radu sa vina sa puna repede mana pe burtica. Citisem o multime de descrieri ale acestei miscari, ca e ca o bataie de aripi de fluture, ca e ca o furnicatura, ca e, ca nu e…dar mie mi s-a parut din primul moment cea mai naturala senzatie cu putinta. Miscarile bebelusului sunt acum destul de puternice, dar au ramas la fel de… firesti. O senzatie pe care nu ai cum sa o confunzi si sa o compari cu nimic altceva, fiind unica.

Ma uit in oglinda si eu stiu cel mai bine cat de mult a crescut burtica. Si nu pot sa spun ca nu mi se  face si teama, cred ca orice femeie gravida are aceste ganduri. Mai ales in unele nopti. Atunci iau cartea de pe noptiera si mai citesc cateva randuri despre ce ma asteapta, mai intru repede pe un site sau forum, iar la final ma culc impacata cu gandul ca indiferent cat as mai citi sau nu, eu sunt in mod natural pregatita deja pentru tot ce urmeaza. Abia astept.

Postul acesta vine dupa ultima ecografie (“morfofetala”, pentru cunoscatori!), cand am aflat ca o sa avem un baietel. Banuiala doctorului meu a fost din prima asta, dar acum ni s-a confirmat. Am spus-o de la inceput ca nu imi doream ceva anume, doar sa fie sanatos/oasa. Iar la aceasta analiza m-am asigurat o data in plus ca e perfect sanatos. Are doar cateva luni, normal ca trasaturile nu sunt perfect conturate, dar totusi ma uitam pe ecran si ma minunam. Stiti cum spun mamele: nu ca e al meu, dar…vorbesc serios, mi s-a parut perfect. De altfel, acum asa il si alintam: Perfectu’ sau Mai Mult ca Perfectu’.

Ce sa mai, asta chiar e o minune!

Pozele sunt facute ieri si am purtat: pulover Boy by Band of Outsider,  sort Zara, camasa Massimo Dutti, cizme Juicy Couture, plic Moon (fata sclipici), basca H&M.