O conversatie

O conversatie

De multa vreme nu v-am mai redat pe blog vreo conversatie de-ale mele cu Vlad. E o etapa in dezvoltarea copiilor in care tu ca parinte te simti privilegiat sa fii in preajma lor, pentru ca e fascinant sa vezi cum vad lumea, sa ii vezi cum se formeaza, cum isi contureaza personalitatea si cum isi fac planuri de viitor. Ei bine, noi suntem fix la acea etapa.

De curand, am avut cu Vlad urmatoarea discutie, exact inainte de culcare, dupa ce terminasem de citit povestea, stinsesem lumina, iar eu capatasem carcei de la pozitia incomoda in care stateam langa patul lui, in speranta ca va adormi rapid…. Stiti voi, una dintre acele seri in care el are chef de vorba, in care lui nu ii e somn, dar tie ti se inchid ochii. Sunt serile in care se nasc de fapt cele mai interesante conversatii:

– Mama, vreau sa iti spun ceva foarte important.

incepe el pe un ton grav

– Spune, Vlad.

– Eu nu vreau sa am copii.

pentru ca deja mai avusesem discutia asta, am ales sa nu il mai contrazic, sa nu ii mai vin cu argumente, ci pur si simplu sa ii aprob aceasta “decizie”… plus ca voiam sa adoarma cat mai repede

– Bine, Vlad, nu trebuie sa ai copii daca nu vrei.

nu se astepta la aceasta abordare. el era pregatit pentru un contra-argument, o disputa aprinsa, asa ca a facut o pauza lunga….

– Si oricum,….. mai am timp sa ma gandesc la asta.

– Asa e, Vlad, mai ai timp. Am mai vorbit despre asta.

ii raspund eu in acelasi ton calm, relaxat.

pauza lunga. sper ca poate a adormit…

– Si oricum…. mai intai, trebuie sa imi gasesc………. o doamna.

a facut o pauza lunga pana a gasit termenul potrivit, gandindu-se ca “o fata” nu ar fi fost corect, caci doar “doamnele” devin mame. logic, nu?

– Asa e, Vlad, trebuie sa iti gasesti o doamna.

pauza pauza

– Si oricum, baietii nu trebuie sa se grabeasca. Pentru ca doamnelor le creste burta.

deja nu imi venea sa cred unde duce discutia. dupa o pauza scurta, continua:

– Adica daca e o doamna care vrea sa faca copii, poate sa isi gaseasca un alt baiat, nu pe mine.

Efectiv incerca sa imi spuna ca el isi doreste o relatie, dar nu ceva “serios”. Nu se simte pregatit sa intemeieze o familie (ceea ce e o veste linistitoare daca o auzi din gura unui copil de 5 ani), si deci nu vrea sa isi ia acest angajament. Aveam senzatia ca vorbesc deja cu un Vlad de 25 – 30 – 35 de ani. Mi-am imaginat avand discutii cu “doamna” lui, explicandu-i ca baiatul meu avea inca de la 5 ani aceste ganduri si ca, jur, nu vreau sa sufere ca el fuge de responsabilitati. “E in ADN-ul lor probabil…” – ma imaginam spunandu-i iubitei lui.

si a adormit, gandindu-se la el tata, la doamna lui, la viitorii lui copii…

In poze port: rochie Maurie&Eve, pantofi Uterque, colier Lisa&Co, palarie cumparata dintr-un magazin de palarii dn Barcelona si ochelarii Adelei Popescu 🙂