Ma-ma

Ma-ma

 

Nu stiu daca ati citit deja de pe pagina mea oficiala de Facebook, caci deh lucrurile importante sunt musai pe Facebook, dar Vlad – minunea mea draga, mai mult ca perfectul meu, dragostea mea – a spus ma-ma! Stiu ca o sa vi se para ciudat, pentru ca nu are nici 4 luni, dar chiar nu sunt nebuna, nu mi s-a parut, am un martor!

Dar hai sa va povestesc cum s-a intamplat, caci detaliile fac povestea sa para mai credibila, nu-I asa?

Vlad era in mijlocul unei sedinte de masaj facuta de un kinetoterapeut (Buna, Simona!). Era pe masuta de infasat si tocmai il intorsese pe burtica, o pozitie dupa care nu pot sa zic ca se da in vant. Dar era vesel si gangurea. Cand sa ies din camera, aud un “ma-ma” tare si clar! Am zis ca am auzenii. M-am intors cu ochii cat cepele spre el si m-am uitat si catre Simona imediat, sa primesc o confirmare: “Ai auzit???? A spus mama! Nu e niciun dubiu, a spus mama.” imi raspunde ea. Si o cred, ca sigur a mai auzit zeci de copii spunand-o (unii dintre ei chiar si sub 4 luni). Oh, Doamne, ce senzatie! Nu imi venea sa cred! Imi venea sa il pup din cap pana in picioare. Am fugit repede in sufragerie unde era Radu si am inceput sa urlu:

“A spus <mama>! A spus <mamaaaaaa>!!!!”

“Nu, Dana, ti s-a parut. Nu are cum sa spuna la varsta asta.” mi-o tranteste el sceptic.

Noroc ca martorul a venit sa-mi sustina cauza. Si de aici un sir lung de glume si mistouri din partea familiei. O sun pe mama sa ii dau vestea.

“Dana, nu exista sa spuna asa ceva la sub 4 luni, nu am mai auzit!”

“Mama, crede-ma, a spus-o!”

Nu inseamna ca stie ce a zis, ca stie ca eu sunt ma-ma, dar ideea e ca a nimerit-o! La care mama, cu pronosticurile ei vesnice:

“Stii ce inseamna asta, daca spune mama prima oara? Ca urmeaza o fata.”

Dupa vreo jumatate de ora era deja la noi in vizita si incerca sa ma convinga sa nu mai spun nimanui povestea, ca fie ma vor crede nebuna, fie mincinoasa, oricum nu de bine. Sa nu spun nimanui??? Helloooo, e pe Facebook! Acum, pe bune, cum sa nu te lauzi cu asa o intamplare. Urmeaza reactia fratilor. Mai intai in trimit mesaj pe whatsapp lui Radu (tot Radu il cheama si pe unul dintre fratii mei):

“A zis mama!”

“Ce a zis mama?” (va rog sa remarcati ce buna comunicare exista intre frati!). Apoi dupa cateva secunde ii pica fisa:

“Wow”

“Tare”

Il sun si pe Andrei mai pe seara, fratele mai mare, medicul, cel care pana nu demult il denumea simplu pe Vlad: “o insiruire de organe”.

“Ai auzit ca a spus mama?”

“Daaaa…claaar! Cred ca a regurgitat de doua ori cu un maaaa si inca o data un maaaa”.

“Omule, pe bune, nu a ragait un ma-ma, ci l-a spus clar si tare.”

“Dar i-ai repetat tu mai des in ultima vreme mama, mama, mama?”

Ei bine, Da, aici m-a prins. Zilele trecute ii spuneam lui Radu ca sunt sigura ca va spune prima oara tata. Si asta in primul rand pentru ca am auzit ca le-ar fi mai usor sa spuna ta-ta-ta-ta decat ma-ma-ma-ma tuturor bebelusilor. Si in plus, nascusem o alta teorie:

“Eu de fiecare data ii vorbesc despre tine: Vine tata! Hai la tata! Am vorbit cu tata la telefon! E normal sa spuna tata prima oara.”

“Nu-I adevarat. Voi, mamele, mai des ii repetati cuvantul mama: Iubitul lui mama, te pupa mama, sa te ia mama in brate…”

Eh si de la aceasta discutie, pai i-am tot repetat cate un mama la final de fraza, doar-doar. Iar acum ca a spus-o, ma uit in ochii lui si ma gandesc ca deci poate sa o spuna, el e capabil sa o faca, dar nu vrea! Glumesc, desigur, dar e funny sa te gandesti ca de fapt ei pot vorbi multe, doar ca nu vor sa o faca si doar din cand in cand ne mai scapa cate un mama, un tata, un papa, ca vad cat de tare ne entuziasmam. Si vor sa ne dozeze aceste puseuri de fericire, distribuindu-le pe o perioada de cateva luni sau chiar ani.

In fine, am citit si pe Facebook mesajele primite, in mare cam aceleasi reactii. Repet, nu stie la varsta asta ce inseamna ma-ma, dar o sa vina si momentul in care se va uita in ochii mei si imi va spune acest cuvant superb la fel de clar si tare, dar si incarcat de subinteles.

Radu inca vrea sa ma pacaleasca ca a spus mama dar cu t in fata. Iar Adela ma tot intreaba daca sigur nu a spus nana, ea fiind nasa. Cum sa ma creada toata lumea pe Facebook, cand pana si familia se imparte intre “doar a regurgitat” si “oh, Doamne, e geniu!”.

Va voi tine la curent cu evolutia acestui subiect. Daca maine imi spune cat e radical din 3, sa nu va mirati! Oricum, eu am notat in calendar marele eveniment: 27 iunie, caci eu stiu ce am auzit si mai ales ce am simtit dupa. Prea frumos.

 

P.S.: Nu m-ar supara deloc acum ca am observat ca e capabil sa o spuna, sa o faca mai des. Radu e deja disperat de cate ori i-am repetat copilului deasupra capului mama, mama, mama, cu gandul ca poate o mai spune o data si de fata cu el.