La al doilea copil

La al doilea copil

Toata lumea imi spunea ca la al doilea copil voi fi mult mai relaxata. Uite ca eu am fost mai stresata cu Lia, cel putin pana acum. Sigur, poate ca nu stiu oamenii cat de relaxata am fost cu Vlad! Pandemia ar fi un motiv. Al doilea motiv ar fi ca pana sa o nasc pe Lia, am avut acesti 6 ani, timp suficient in care sa aud de toate bolile pamantului, toate accidentele si toate posibilele pericole pentru copii. La Vlad, fiind prima din grupul de prietene care a nascut, nu prea aveam de la cine sa aflu despre toate acestea. Dar pana la Lia, s-au tot adunat informatii, care sa imi creasca nivelul de anxietate. Mai cred si ca daca esti mai tanar ca parinte, e mult mai bine, din acest punct de vedere.

La primul copil, imediat dupa ce am nascut, am simtit ca sunt foarte stapana pe situatie. Am simtit ca ma descurc cu el si ca ii sunt suficienta. Dar fiecare moment banal in cresterea si ingrijirea lui, era sarbatorit ca o reusita: Uau, ce bine ma descurc cu schimbatul scutecului! Uau, ce bine ne iese baita de seara! Uau, ce bine ma descurc cu trezirile din noapte. Ma felicitam pentru fiecare etapa traita. La al doilea copil, toate aceste lucruri au fost atat de firesti, au venit asa de natural, ca nici nu mai stiu cum s-au asezat toate in ritmul lor.

In schimb, la al doilea copil credeam ca voi fi stiut deja tot, si ca – dincolo de A, B, C -ul legat de ingrijirea bebelusului – din multe puncte de vedere voi trai din nou aceeasi experienta. Mi-era cumva si ciuda pe faptul ca al doilea copil, saracul, vine pe traseul batut al celuilalt. Dar m-am inselat. Am trait experiente foarte diferite cu cei doi si multe au fost momentele cu Lia, netraite la etapa lor cu Vlad, si invers.

Pe amandoi i-am nascut prin cezariana, dar nasterile lor au fost total diferite – de la cum au stat in burta (Lia a fost in pozitie oblico – pelviana), si pana la nasterea propriu-zisa: de mana cu Radu la Vlad, si singura cu Lia in haosul creat de inceputul pandemiei in Romania. Apoi, pe amandoi i-am alaptat, dar cu Vlad inceputul a fost infinit mai greu. Si tot asa.

In schimb, pe multe dintre produsele de care am fost foarte multumiti la Vlad, le-am cumparat si la venirea pe lume a Liei. Nu am mai bajbait. Un astfel de produs este Unguentul Protector pentru Bebelusi de la Bepanthen, pe care il vedeti si in aceste imagini. Este mi-nu-nat! Poate fi folosit inca de la nastere, chiar si in cazul copiilor nascuti prematur. Se intelege astfel ca e un produs special conceput pentru pielea sensibila a micutilor, care poate fi utilizat in ingrijirea zilnica a pielii din zona scutecului. Puteti sa il folositi la fiecare schimbare de scutec, preventiv, ca sa dormiti mai linistiti. Si voi, si copilul 🙂 Bepanthen Unguent protejeaza impotriva rosetii si sustine regenerarea naturala. Mi s-a intamplat de mai multe ori ca dupa un scaun mai acid (mai ales la inceputul introducerii fructelor), sa aplic o singura data unguentul, iar la urmatoarea schimbare de scutec sa nu mai fie niciun fel de iritatie, nicio roseata. E genial! Are o textura fina si e usor de aplicat, fara a fi necesara frecarea pielii in exces, evitand iritarea acesteia. Si avand o textura transparenta, poti urmari cum evolueaza iritatia de scutec fara sa trebuiasca sa stergi complet produsul de pe piele. Si apropo de diferente la al doilea copil, in cazul Liei, recunosc ca am folosit Bepanthen Unguent si in cutele din zona gatului, in primele luni de viata, cand nici nu avea gat :). Pentru ca ea, spre deosebire de fratele ei mai mare, avea guşiță :))). Se irita frecvent in zona respectiva, din cauza caldurii, pana cand – sfatuita de medic – am aplicat Bepanthen Unguent si in zona respectiva si am scapat de probleme!

M-am gandit la toate aceste diferente si asemanari intre primul si al doilea copil, dar si la prejudecatile pe care le aveam inainte de a ramane din nou insarcinata, odata cu realizarea acestei sedinte foto cu patutul de ratan al Liei, in care a dormit pana la 6 luni. Recent am organizat un giveaway pe IG si l-am oferit cadou altor parinti, care sa il ofere mai departe altora… si tot asa, creand astfel o traditie frumoasa impreuna. Mi s-a parut ca odata cu renuntarea la acest patut, s-a incheiat o etapa. Si a fost un bun moment de a face un mic bilant – intermediar – al experientei de mama de doi copii.

Concluzia e ca fiecare copil e unic si ca abia la al doilea descoperi ca iubirea este intr-adevar infinita!

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Bepanthen. Multumesc ca sustineti brandurile care sustin acest blog.