Kiki

Kiki

Azi am avut parte de ceva aventura! Cand sa ies cu Radu din casa sa mergem spre Posta (mie imi venisa coletul de la Asos), ma intalnesc cu acest caine simpatic, foarte prietenos. Observ imediat ca are la gat un banut cu numele, numarul de telefon si o adresa, asa ca il apuc de ham si strig dupa Radu care o luase putin inainte: E pierdut!

Cred ca Radu a crezut ca e o gluma in prima faza, dupa toata experienta pe care am trait-o in iarna cand am gasit-o pe Perdita, un spitz superb care face parte acum din familia noastra. Nu ii venea sa creada cum de am gasit eu alt caine pierdut, cum de trag toti la mine! Sunam imediat la numarul de pe banut ca sa dam de stapanul lui Kiki (caci acesta e numele catelusului), dar telefonul era inchis. Radu nici nu stia daca sa rada sau sa planga, cand amandoi am deschis poarta casei noastre si l-am bagat in curte. Aveam ceva emotii ca poate nu vom da de stapan si, iaca problema!

Ii trimit sms, nimic. Insist cu telefoanele pana cand aud ca mobilul la care sunam nu mai era inchis. Suna si suna si nu imi raspundea nimeni. Incep sa am un gol in stomac gandidu-ma ca va trebui sa ii caut un stapan. Nu va spun ca in tot timpul acesta Yorick si Perdita protestau ca dementii in casa, foarte suparati ca intrusul le invadeaza curtea. Nici nu i-am lasat impreuna, caci la o simpla vedere s-au tras niste maraieli graitoare.

Am cautat pe net sa vad daca gasesc numarul de mobil de pe banutul cainelui si am descoperit ca apartinea unei agentii imobiliare. Am gasit adresa de mail, am trimis mail cu mesajul: “Sper sa va bucure vestea ca v-am gasit cainele…”, dar nimic. Intr-un final, primesc un telefon in care mi se explica ca numarul este al unei colege de serviciu si ca stapana sta undeva mai aproape de mine si mult mai departe de adresa inscriptionata la gatul cainelui, care de fapt era adresa biroului. Doar ca stapana cea adevarata nu parea fi usor de gasit. Asa ca am aflat adresa dansei si am mers sa bat la poarta, cu cainele in lesa. Imaginile care urmeaza sunt facute in drumul spre casa lui Kiki.

Stapana l-a intampinat cu: “Ooooofff…pe unde ai umblat mai?” si l-a primit cu multumiri in casa, unde era intampinat si de o alta potaie. M-am bucurat ca si-a gasit casa, stapanul, colegul de camera patruped, dar sper sa nu gaseasca prea curand gaura prin care a plecat in lume! Mi-a parut bine de cunostinta, Kiki!

Azi am purtat o tinuta care mi-a dat o stare foarte buna (asta si pentru ca rochia e din coletul proaspat sosit): rochie Glamorous (mi-am luat mai multe de la acest brand), sandale Mango, lant la baza gatului (chocker) Asos, rucsac vintage (laut de la un targ din Centrul Vechi), ochelari Lanvin.