Jurnal de calatorie in Vietnam: Hanoi si Ninh Binh

Jurnal de calatorie in Vietnam: Hanoi si Ninh Binh

Am revenit (cu povestitul) in Vietnam! Daca ajungeti vreodata in aceasta tara, trebuie neaparat sa faceti o excursie in provincia Ninh Binh. Plecarea se face din Hanoi cu autocare turistice, fiind la vreo ora distanta de capitala vietnameza. In zona poti vizita foarte multe temple spectaculoase, poti face o plimbare cu barca sau una cu bicicleta, printre culturile de orez, salutand din mers localnicii prietenosi. Sau le poti face pe toate 3, asa cum am facut si noi, in cursul unei zile petrecute acolo.

Din Hoian am zburat spre Hanoi cu lowcost. Cand am intrat in hotel, managerul ne-a pus in mana o foaie cu tips-uri. Primul punct se lega de cum sa traversezi strada! si incepea cu “First of all, be confident…”. Cu incredere am traversat strada si ne-am cumparat in aceeasi zi, chiar de la magazinul din fata hotelului, geci de iarna. Pentru ca desi murisem de cald in Ho Chi Minh sau in Hoian, in Hanoi nu erau mai mult de 10 – 15 grade. Am negociat intr-o engleza amuzanta si gesticuland continuu, vreo jumatate de ora, pentru 4 geci si niste pantaloni The North Face (made in Vietnam), iar la final omul ne-a zambit si ne-a mai dat niste bani inapoi. E clar ca ne-am luat o teapa de turisti, dar chiar si asa le-am luat foarte ieftine. Va dati seama, sa ajunga sa ne dea bani inapoi razand de noi… Oricum, prima concluzie pe care o tragi cand ajungi in Hanoi, pe cand e iarna la noi in tara, e ca e iarna si la ei.

Din Hanoi turistii pleaca in excursii catre Halong Bay. Sau chiar catre Sapa, care e si mai in Nord. Doar ca pentru ambele destinatii e obligatoriu sa iti aloci cate o noapte in plus, adica nu le poti face de dimineata pana seara si sa dormi tot la hotelul din Hanoi. Iar cum noi aveam doar 2 nopti rezervate acolo, nu puteam sa ne indepartam prea mult. Voiam sa vizitam orasul, desigur, dar si provincia Ninh Binh, mai putin cunoscuta decat Halong Bay, dar mai aproape de capitala. Citisem despre ea pe diverse bloguri, asa ca voiam sa ajung acolo, desi nu imi facusem nicio rezervare din tara. Asadar, in Hanoi, primul lucru pe care l-am facut la hotel a fost sa negociem o excursie in zona respectiva, care sa includa cat mai multe atractii turistice. Iarasi am ramas cu senzatia ca sigur puteam obtine un pret mai bun, dar… ne obisnuisem deja.

A doua zi, la ora 8 dimineata, autocarul ne astepta in fata hotelului. Prima oprire a fost in Hoa Lu, fosta capitala a Vietnamului pana in 1010, care gazduia familia regala. Tot acolo, in mijlocul unei gradini superbe intre munti, puteti vizita si templul Dinh Tien Hoang. Cand am intrat in el, pe post de ofrande, calugarii pusesera cateva doze de Coca Cola si niste dulciuri asiatice in ambalaje tipatoare. Mi-a venit sa rad, dar m-am abtinut. Un ghid ne-a explicat ca pe vremuri puneam un pui intreg, dar acum vor sa ofere “the best for the king”! Si practic asta era selectia lor…

Dupa cum vedeti, eram imbracati si echipati pentru vreme de iarna, desi cu o zi inainte ne plimbam la peste 30 de grade prin Saigon. A fost super ciudata trecerea. Cand e iarna in Romania, in sudul Vietnamului sunt peste 35 de grade, iar in nord 0 grade. In zona prin care ma plimbam eu in imagini erau in jur de 6 – 10 grade Celsius. As fi zis “real feel minus 3” – cel putin asta simteam pana sa-mi cumpar hainele cu care ma vedeti imbracata.

Urmatoarea oprire cu acutocarul: Tam Coc. E superb!!! Poate cel mai frumos loc pe care l-am vizitat in aceasta excursie. Seamana cu Halong Bay, care este una dintre cele mai fotografiate zone din Vietnam, dar care – spre norocul nostru, ca sa nu avem ce regreta – nu se vizita in zilele respective din cauza conditiilor meteo nefavorabile. Asadar, Ninh Binh e o alternativa faorte buna, fiind mai usor de vizitat, mai ales daca nu ai mult timp la dispozitie in zona de nord a tarii. Plimbarea cu barca printre stanci a fost absolut spectaculoasa! Vedeti in imagini ce priveliste minunata. Pentru cateva minute pana si Vlad a tacut malc si pur si simplu s-a uitat cu atentie la tot ce era in jurul nostru.

Ghidul vaslea cu … picioarele! Acesta e stilul de vaslit in zona, practicat atat de barbati, cat si de femei. Absolut toti ghizii vasleau cu picioarele (unii chiar cu talpile goale) cu o lejeritate uimitoare. Parea ca e cel mai firesc lucru din lume. Cu mainile in buzunare, sa nu inghete, si cu talpile pe vasle, cotind cu maxima precizie printre stanci.

Probabil ati remarcat in imagini si grotele prin care am trecut. Cu cat tavanul era mai jos si grota mai lunga si mai intunecoasa, cu atat nivelul de adrenalina era mai ridicat. Vlad a aprins lanterna, ceea ce a facut sa para si mai aventuros (cel putin pentru el).

Pe langa noi, localnicii ingrijeau culturile de orez, nestigheriti de traficul intens de turisti. Pentru ei era o zi ca oricare alta. Pentru mine, una dintre cele mai frumoase, interesante, inedite zile de vacanta in Vietnam.

Dupa calatoria cu barca si un pranz cu mancare vietnameza, am inchiriat o bicicleta si am facut o tura prin zona rurala. A trebuit sa incerc vreo 3 pana am nimerit una intr-o stare decenta, pe care sa o pot pedala. Radu, care avea si scaun de copil montat din spate, a fost mai norocos si a prins din prima una ok. Traseul a durat in jur de o ora si a fost foarte placut. Am trecut chiar printre casele lor, pe drumuri inguste de pamant, care imi puneau la grea incercare abilitatile mele pe doua roti. Stanga – dreapta riscam sa ma scufund in apa rece a culturilor de orez. Mi-a placut foarte mult, pentru ca mi s-a parut ca traseul era mai putin turistic, departe de magazinele cu suveniruri si vanzatorii ambulanti. Puteai sa te opresti sa vorbesti cu localnicii, sa ceri detalii despre cultivarea orezului, cati bani castiga anual din asta sau care mai sunt sursele lor de venit in zona.

Pe seara, ne-am intors in Hanoi. Mai aveam inca putere sa merg sa vizitez “Pagoda intr-un picior”, deosebit de frumoasa plin simplitatea si modestia ei. Lui Vlad i se facuse foame subit, asa ca niste vanzatori de la care am cumparat ultimele banane ne-au dat si o portie de sticky rice, pe care nu au vrut sa ne ia bani. Era mancarea lor, pe care au vrut sa o imparta cu grupul nostru.

In drum spre hotel, noaptea, am traversat strazile pline cu motociclete si scutere cu mai multa incredere in mine, fara sa ma opresc, fara sa fac miscari ezitante – un pas inainte sau unul inapoi, ci mergand in acelasi ritm tot in fata. Pentru ca asta este de fapt singura cale de a traversa o strada acolo, in siguranta. Si ce ma amuza cel mai tare este ca de atunci si pana azi, cand Vlad traverseaza de mana mea o strada, isi ridica mana libera sus si o tinteste autoritar in fata masinilor, ca sa ii anunte – asa cum a invatat in Vietnam – ca el e acolo si trebuie sa il respecte ca pieton.

O sa ma intorc in zona respectiva intr-o zi, sunt convinsa de asta. Trebuie sa ajung in Halong Bay si in Sapa, am vazut imagini superbe. Si as repeta si o plimbare prin Hanoi, care mi s-a parut mult mai verde si mai aerisit decat Ho Chi Minh. Intr-un fel, mi s-a facut dor pana si de cladirile acelea comuniste pe care le vedeti in imagini, in prezenta carora imi venea sa ii spun lui Vlad sa vorbeasca mai incet…

Nu am incheiat Jurnalul de calatorie in Vietnam, pentru ca urmeaza insula Phu Quoc!