Instagram vs Reality

Instagram vs Reality

Am facut urmatorul experiment: am incercat sa obtin acea fotografie clasica de Instagram, pe care utilizatorii sunt obisnuiti sa o intalneasca si care genereaza multe like-uri, iar apoi inca o fotografie in acelasi loc, doar ca necosmetizata. Concluziile le vom trage impreuna, dupa ce veti citi si povestea din spatele acestui experiment…

Anul acesta am fost invitata la Digital Divas sa vorbesc despre ce inseamna autencitatea in zona de blogging si social media. Asa ca m-am gandit sa fac acest experiment: Instagram vs Reality.

Am inceput cu o vizita la Mega. In poza de Instagram ma vedeti carand o punga plina cu baghete frantuzesti. E un cliseu. Il stim din filme. Ne place imaginea, desi niciodata nu caram painea in felul asta. Si sincer, cine mananca atata paine deodata? Doar daca esti pe punctul de a da o petrecere, altfel mai mult de jumatate va sfarsi in gunoi, tare ca piatra si mucegaita la colturi. Dar, pentru ca arata mai bine in poze punga de hartie kraft, am cautat-o inadins. Si nu am gasit-o la Mega. Nu, acolo au una care pe jumatate e transparenta (ceea ce nu ar fi fost o problema, pentru ca as fi putut pentru poze sa o intorc cu spatele), iar pe cealalta parte are un desen ciudat. Iar cliseul e cu punga maro simpla. Asa ca am cumparat o rola de hartie de cadouri aurie, care pe spate era maro. Perfectiune. O vedeti in cea de-a doua poza – in versiunea Reality – alaturi de paine si alte alimente. Mi-a si gaurit punga de plastic. Dar nu conta, poza de Instagram avea sa fie un succes. Asa ca m-am oprit imediat dupa casa de marcat si am inceput sa impachetez painea mea in hartie de cadouri. Doamna care vindea a comentat zambind: “Vaaai… Ia uite! Impacheteaza painea ca pe flori! Vreti sa faceti o farsa cuiva, nu?”. “Da”, am raspuns eu politicoasa. La vreo 300k prieteni, am continuat in gand. Buuun, painea era pregatita, asa ca ne punem pe fotografiat. Minim 30 de poze, care sa surprinda momentul iesirii de la supermarket. Picioarele usor pe varfuri, ca arata mai bine. Un pas in fata, care sa lungeasca piciorul. Privirea usor pierduta, cat sa para un instantaneu, nu? Sa stiti ca am tras mai multe poze si pentru imaginea Reality, caci obisnuita fiind sa pozez, mai greu a fost sa fiu… eu. L-am rugat pe Radu sa apese de mai multe ori, fara sa imi spuna cand, pana surprinde – pe bune – o imagine cu mine coborand cu plasele grele. Un singur lucru regret pentru poza de Instagram. Pai un influencer nu poarta borseta asa! Nope, trebuia sa o pun pe diagonala. Ar fi fost putin complicat caci tineam si painile. Atunci…pe cap! As fi atins pragul de trendsetter, caci cine mai poarta borseta pe post de palarie sau bandana sau cozoroc. Sigur, nu ai fi putut sa o folosesti prea usor, dar cine mai poarta borseta ca sa o si foloseasca in scopul de a-si tine banii, cheile sau telefonul. E ca ceasul de la mana. Nimeni nu il mai poarta pentru ora, de cand exista mobilul.

Dupa supermarket am pregatit poza de Instagram din pat, de la micul dejun. Facusem poza Reality chiar la trezire. Pentru cea de Instagram, a trebuit mai intai sa las copilul la gradinita, apoi sa fac cumparaturile si abia dupa sa ma intorc acasa si sa ma schimb iar in pijama. Ma rog, nu chiar un set complet de pijama… ar fi fost neaspirational, nu stiu cum sa zic. Asa ca in sus mi-am pus o bustiera Calvin Klein, ca un blogger de fashion ce se respecta. Stiam ca abdomenul va atrage multe like-uri, asa ca am cautat o pozitie in care muschii sa fie incordati, adica prezentabili. Pentru gustarea de mic dejun de la pat am muncit ceva. Nu a fost treaba usoara, pentru ca trebuia sa se asorteze din punct de vedere cromatic. Initial mersesem pe alb. Dar apoi am adus in cadru hortensia (cumparata tot de la Mega, in aceeasi zi), care era intr-un ghiveci de lut. Asa ca am mutat capsunile si cascavalul pe tocatoare de lemn. Am folosit si o bagheta de la fotografia trecuta. Am zis ca daca tot am investit in propsuri, macar sa profit de ele cat mai mult. Ah, si nu va imaginati ca am schimbat asternuturile. Nu, doar am intors pe cealalta parte pilota mov, caci bejul de pe spate era mai bun. Si am scos o perna din cadru, caci doamna de la curatenie reusise sa imi imbrace pernele in 3 fete diferite. Am lasat doar doua, in nuante de gri. Ceva frumos, nu?

Pentru ultima fotografie realizata in aceeasi zi, chiar inainte de a pleca spre Digital Divas, am ales un loc idilic, romantic, in ton cu rochia mea cu buline. L-am gasit, daca aveai grija din ce unghi il pozai. Ca daca intorceai camera… realitatea nu era la fel de romantica. Si am incercat sa imit pozitia picioarelor pe care am observat ca foarte multe fete o folosesc pe Instagram. Avantajeaza, dar va zic sincer ca e al dracului de incomoda. Cat pe ce sa mi se puna carcel in talpa. Bine, asta si de la pantofii cu tocuri, pe care i-am adus doar pentru poza. Pana acolo am mers cu tenisii mei. Si tot in tenisi m-am incaltat dupa ce m-am uitat in telefon si am constatat ca am o poza buna de Instagram. Ah, si sa nu uitam de sacosa de iuta (sau cum se numeste, ca rachita nu e). Pai cine nu cara in ea flori acum, degeaba are cont pe Instagram. Ar fi mers niste lalele, stiu. Dar am zis ca cumpar totusi o hortensia cu tot cu radacina, ca macar sa ma mai bucur de ea pe terasa. Ceea ce a complicat putin situatia, pentru ca a trebuit sa o infasor bine intr-o punga, ca sa nu murdareasca sacosa. Si a trebuit sa si ridic putin florile, sa le sugrum practic in deschizatura sacosei, sa se vada mai bine in poze. Ca la baghetele de la prima imagine. Le mai ridici, le mai cobori, sa arate… natural.

Ce concluzie am tras din acest experiment? Ca ne-am obisnuit cu totii sa cosmetizam imaginile pe care le livram in mediul online. Si e cumva normal sa se intample asa. Si parintii sau bunicii nostri, cand mergeau la fotograf o data la cativa ani, nu stateau deloc in niste pozitii naturale. Si nici cosul ala de flori de langa ei nu era al lor, intamplator, in ziua respectiva. Era o recuzita menita sa infrumuseteze fotografiile si multor altor cupluri. Asadar, nu e un obicei al zilelor noastre. Diferenta e ca acum facem zeci, sute, mii de fotografii (zeci de mii daca esti Alina Ceusan). Si cautam cliseul, sperand ca el sa placa celorlalti. Cliesul e intotdeauna aspirational, asa ca intotdeauna viata de pe Instagram va fi mai misto decat viata adevarata. Eu de cativa ani le urez oamenilor in felicitari: “Sa ai o viata ca pe Instagram.” Inainte le scriam “ca in povesti”.

Desigur, o fotografie poate fi cosmetizata, facuta dintr-un anumit unghi, continand anumite elemente, atent alese, pentru ca vorbim de o anumita estetica. Doar ca, revin la intrebarea doamnei de la casa de marcat: “Vreti sa faceti o farsa cuiva?” Cred ca trebuie sa ne gandim putin in perspectiva. Cu atat de mult imagini perfecte in mediul online, o fotografie cu o fata nemachiata, dimineata, in pat, trezita din somn, ar putea sa se considere a fi ceva urat. Si responsabilitatea nu sta doar pe umerii bloggerilor sau ingluencerilor sau cum vreti voi sa ii numim. Conteaza si pentru ce apasam noi butonul de Like, adica ce alegem noi sa validam, ca si consumatori de social media, site-uri de lifestyle si bloguri. Cred ca tine de o masura, de un bun simt. Nu te slabi, alungi sau retusa o fotografie cat sa ajungi de nerecunoscut pe strada. Nu te departa de ceea ce esti tu si in offline.

Autenticitatea inseamna sa fii adevarat, sa existe o coerenta intre cel din Instagram si cel din Reality. Dar inseamna si sa fii diferit de ceilalti, sa fii original. Atunci cand cineva spune ca “ba, imi place de tipa asta, e autentinca” se refera si la faptul ca e diferita de ceilalti. Adica iese din clisee, din tipare. Iar pentru asta, nu inseamna sa cauti sa creezi un personaj nemaitalnit, nemaivazut, ci inseamna sa ai curaj sa cauti mai adanc in tine si sa incerci sa oferi publicului acel adevar care conteaza, care satisface o nevoie a privitorilor. Toata lumea crede ca actorii trebuie sa stie sa imite, sa faca voci celebre. De fapt, un actor face un rol valoros atunci cand acceseaza emotiile si amintirile lui, alea adevarate. Cu cat e mai disponibil sa sape adanc in el, cu atat personajul ala – care respecta un text anume, intr-un decor anume si la indicatia unui regizor anume – va fi mai credibil, mai autentic.

Asadar, blogurile, Instagram-ul, Facebook-l au creat deja niste personaje, niste tipare, un soi de reteta. Ramane doar sa avem curaj sa ne indepartam de formula deja arhicunoscuta si sa transmitem mesajul in felul nostru. Cat mai pe bune posibil.