Femei care ma inspira (partea a III a)
Azi va invit sa o cunoasteti pe Vera Radu, omul din preajma mea care a luat-o de atat de multe ori de la zero, pe cont propriu, incat mi-a devenit un reper constant de vointa si curaj. Neinfricata Vera este invitata cu care inchei aceasta mini-serie de interviuri, prin care v-am prezentat femei care ma inspira, prin munca si pasiunea lor.
1. Te rog sa descrii pe scurt parcursul tau profesional, ca cei care citesc sa aiba o imagine de ansamblu.
Sunt un om cu un parcurs salbatic, copilul care din facultate a trebuit sa munceasca si care de la promotii la Votka in Metro, a facut marketing, am facut munca de customer service in diverse departamente, am facut retail, am facut munca de fundatie in educatie cu proiecte de integrare (copii rromi sau copii privati de acces firesc la educatie), proiecte de educatie sexuala intre peers la varsta adolescentei, proiecte despre droguri, am facut productie publicitara, productie foto, productie de festivaluri de film (evenimente), am avut si o firma de organizat nunti pe nume Fidelio, am facut buying de formate TV si penultimul pas in drumul spre acest antreprenoriat a fost in cadrul unei corporatii unde am facut comert, marketing si pr, pentru aproximativ 10 branduri de lux din industria cosmetica si parfumerie. Ultima demisie s-a intamplat la 35 de ani si a fost ca o usurare. A fost pentru a doua oara in viata mea cand m-am jurat ca nu voi mai lucra pentru o corporatie. Sa nu ma intelegeti gresit, nu detest corporatiile, doar ca intr-adevar, eu nu ma potrivesc in structuri rigide si intre oameni care pentru 1000 de euro pe luna functioneaza ca niste sacali (desi le inteleg nevoia de stabilitate, frica si neincrederea). Numai ca pentru mine aceste 3 sentimente nu ar trebui sa locuiasca continuu intr-un om, iar faptul ca acestea 3 sunt singurele haturi cu care corporatiile te tin, m-au cam debusolat…
2. Ce inseamna sa fii antreprenor in Romania?
Imi pun aceasta intrebare in fiecare zi si nu cred ca am gasit “acel” raspuns… tinand cont si de
faptul ca in aceasta tara, ceea ce vezi NU este exact ceea ce chiar ESTE. Am intalnit antreprenori care indiferent daca vand cauciucuri sau vopsea de par, servicii in agentii de publicitate sau mai nou masti de fata, reusesc. Am intalnit oameni antreprenori care fac cate o pasiune sa functioneze si intr-un mod economic si reusesc sa isi intretina familia. Am intalnit oameni care au atat de multi bani si pe care doresc sa-i investeasca, incat “afacerea” pe care o incep, nici nu conteaza despre ce este si daca cunosc ceva despre ea. Am vazut si multe esecuri. Am intalnit oameni care au devenit antreprenori dintr-o usoara mandrie – in general sunt oamenii care stiu meserie si muncesc pentru altii: cizmari, coafeori, maseori, jurnalisti, etc. Am vazut foarte multe sotii (pentru ca am devenit mult mai atenta in ultimii ani la femei si reusitele lor), care au dezvoltat afaceri bazate pe ceea ce cred ele ca le place (sunt un procent mare) si care doar asa isi ocupa timpul.
Acum 30 de ani, a fi antreprenor insemna altceva, majoritatea era formata din antreprenori de portbagaj. Acum 20-15 ani, toti erau real-estate junkies, apoi antreprenori politici, abia in ultimii ani am vazut afaceri de familie si o usoara aplecare catre pasiune mai mult decat catre bani…
De curand am auzit un interviu la radio in care un tip desteptaret povestea despre “antreprenoriatul” lui si mi s-a parut ca in sfarsit cineva a spus un adevar. Spunea ca dementa unui spargator de magazine de bijuterii, precum si riscul pe care acesta si-l asuma (de a scapa sau de a fi prins) sunt identice cu dementa unui antreprenor in Romania, precum si cu riscul. Practic, sistemul nu ne prea ajuta pe cei mici si mijlocii (depinde iar, ce inseamna mijlociu), insa sigur cei mici merg in fiecare zi pe o ata… Si ca sa poti sa faci acest lucru, sigur esti un dement are integreaza gradul de risc extrem de bine!
Iar ca antreprenor in industria de fashion…cunosc 5 cazuri fericite. Stiu ca industria de fashion este o industrie pe cat de frumoasa, pe atat de grea, fiind considerata in functie de gradul de complexitate pe locul 2 dupa bursa. SI pe cat de charmanta este, pe atat de multe rateuri aduce. Cunosc branduri care dupa 10 ani au inchis portile. Pur si simplu. Nu mai cunosc niciun magazin de haine romanesti care sa functioneze. Practic toata industria de fashion este dictata de francizele de la mall. Orice ai face, bun, bine, prost sau original, te bati cu Zara sau H&M. In special in aceasta industrie, ca sa fii antreprenor trebuie sa ai extrem de multi bani… inimaginabil!
3. Care sunt lucrurile care nu se vad din prima, dar de care inevitabil ajungi sa te lovesti?
Cred ca exista 4 lucruri care ajuta un antreprenor, insa eu nu le pot considera ca fiind de ajuns: bani, cunostere, intuitie, putere de munca.
Succedate la 3 minute distanta de: rabdare, invatare, putere, viziune. Si la inca 3 minute distanta… mii de alte calitati! Sa stii cand sa te opresti, sa stii cand sa te delimitezi, sa stii cand esti incalecat, sa stii care este nordul tau, sa stii cine te seduce si sigur te va abandona, sa stii contabilitate (sau macar sa inveti sa intelegi ceva din ea), sa stii sa prioritizezi cheltuielile, sa te abtii de la entuziasme, sa fii om, sa fii om cu oamenii tai, sa fii caine cu cash flow-ul, sa nu cheltui niciodata mai mult decat stii ca ai voie si sa nu uiti ca matematic, profitul inseamna cam intre (-) si max 20% din CA! Vorbim despre un procent mare de afaceri studiate. Deci daca faci profit 50% sau asa planuiesti, probabil nu ai luat in calcul intre 30-45% din problemele cu care pe banii tai sau ai bancii te vei intalni…
Ca sa extrag ceva din aceasta intrebare, ceea ce oamenii NU vad, este rata de insucces. Vad o frizerie si isi spun simplu “dar pot sa o fac si eu, mai mare si mai frumoasa” si uite cum sute de clienti vor intra la mine. In realitate, nu este niciodata asa. Ni se vinde acel American dream’ in toate cursurile si filmele, precum ca “daca tu visezi, sigur vei reusi”. Fisa de post insa a “visului american” include o lista lunga de compromisuri si un timp extrem de lung alocat reusitei. Cu cat reusesti mai repede, cu atat fisa de post este bifata in intregime. De fapt ce nu vedem in fisa de post a celor care reusesc sau pe care ii admiram? Pe langa cantitatea de bani, care este prima care ne certifica reusita?
Nu vedem: familia din care provine, cat suport a primit, cu cati s-a culcat, cat de jignit, umilit/ a fost, la ce ore a plecat de la munca, cati parteneri au ramas neplatiti, cate diplome a scris in photoshop, cate imagini a furat de pe net, cate incercari a ratat, ce trucuri financiare a folosit, cate divorturi a lasat in spate, cat par mai are in cap, daca mai poate face copii, daca mai este iubit sau isi mai iubeste nevasta, la a cata nevasta/ sot este… si, in final, daca mai are vreun moment de libertate si satisfactie. Am ales la intamplare si bune si rele…
Mai adaugam la lista visului american si probleme legate de pasaportul pe care il ai, culoarea, varsta si sexul si vei vedea exact ca drumul antreprenoriatului catre “reusita” este mai degraba o lupta cu el insusi si are greutatea escaladarii unui ghetar inalt, daca doresti sa iti ramai loial si vrei sa joci fair play.
Conteaza si momentul economic in care te apuci de acest vis, cat si daca esti dispus sa astepti pana la 75 de ani, precum Cesaria Evora, ca o lume intreaga sa auda de tine… Reteta ei cuprinde doar pasiune si loialitate!
4. Care sunt bucuriile pe care ti le-a adus o afacere pe cont propriu?
Timpul cu copilul/copiii. Cand munceam in corporatie, ii gaseam dormind. Acum ii trezesc si ii culc, radem, gatim, vorbim, ne certam, ne dezvoltam, ii vad, ating, miros, le inteleg fiecare schimbare si etapa. Este probabil cel mai important cadou pe care mi l-am facut. Cu un pret important: nu vreau o afacere mare, nu vreau datorii mari, nu vreau “reusita” de box office, nu vreau bani… vreau doar timp.
O alta bucurie? Sa vad cum clientele se intorc pentru ca imbracand ceva de la noi, au primit multe complimente 🙂
Sa vad ca fetele de la magazin (un medic veterinar si un regizor/scenograf) desi se simt supracalificate pentru acest job, vin cu mare bucurie la munca. Ba fac si overtime, desi le oblig sa plece acasa.
Sa avem discutii in magazin intre noi si clientele noastre ca intr-un film de Jim Jarmush.
Sa vedem ca avem cliente care vin la noi ca sa se deconecteze, sa se incarce, sa se simta bine inainte de a ajunge acasa…
Bucuria de a ma imbraca cum vreau, de a pune ce muzica imi place, de a-mi bea cafeaua la ce ora doresc, de a nu face nimic daca in acea zi nu s-au aliniat astrele. Asta e o bucurie rara, dar stiu ca uneori se poate si asa, iar atunci …ma bucur!
5. Ai avut dintotdeauna o pasiune pentru haine si ea te-a condus inspre a deschide acest fashion boutique? Sau mai degraba ai gandit ca un om de afaceri, care a speculat o nevoie pe piata, putand foarte bine – in alt context – sa iti deschizi si o … cafenea.
Ca un compliment: am un corp usor de imbracat, de aceea am parut tot timpul “bine imbracata”. Am fost oprita pe strada sa fiu intrebata dar de unde am haina, pantalonii, etc’. Apoi, mai stiu un truc bun: este bine sa combini haine scumpe cu cele ieftine si pe masura ce imbatranesti, sa te bucuri de mai putine, dar mai bune. Eu investeam inca de cand eram studenta in piese vestimentare “scumpe”, lucru care iar m-a ajutat in viziunea mea asupra modei, dar si in prezenta mea in fata clientilor. Intotdeauna vand hainele cu care sunt imbracata, incredibil! Cred ca plecand din parfumerii am fost ghidata de complimentele primite cu privire la combinatiile de haine pe care le faceam …catre fashion. Am si studiat putin pentru a face arta, am un simt estetic cultivat cu tenacitate si cred ca eu sunt ultra feminina in latura feminina si destul de masculina, in latura mea masculina… Sincer, eu imi doresc de la viata: frumuseti si bunatati! Visul meu a fost tot timpul un concept store: si cu cafea! Deci latura mea feminina se joaca precum o fetita cu hainele si accesoriile si latura mea masculina, se lupta cu site-ul, imprumuturile, controalele, contabilii, cu negocieri… Dar avem un bar in magazin, ceea ce inseamna ca ori o cafenea, ori un bar de vinuri, ori un bar de apa va aparea intr-o zi in viata mea…As fi vrut o parfumerie, dar imi depasea cu mult bugetul iar nevoia de a ma imbraca din alta parte decat de la Mall, mi-a decis de fapt drumul.
Insa eu nu sunt un om de afaceri. Sunt doar un bon viveur al muncii mele 😉
6. “A te reinventa” – e o expresie atat de des folosita in ultimii ani. Tu de cate ori ai luat-o de la capat pana acum in viata ta?
Hehehe, eu am luat-o de la capat de foarte multe ori, pe toate planurile, fara sa fi citit nimic in acest sens inainte. Instinctul meu imi spunea “aici frige” si puterea mea imi spunea “mergi” in alta directie, sigur te vei descurca. Cam asa am functionat. Mama mea a fost un suport al dementelor si revolutiilor mele, mi-a dat toti banii pe care mi i-a putut da, si de fiecare data m-a intrebat daca “vreau sa o iau de la capat’” si eu de fiecare data am zis “da”. A avut si momente in care m-a intrebat “Mama, faci si tu ceva in aceasta viata ca sa mor si eu cu par?!?’”, dar a avut si momente in care mi-a spus “esti cea mai curajoasa persoana pe care o cunosc’”! Ea se trage dintr-o familie cu femei foarte puternice, revolutionare. Femei care au divortat, au adoptat, au muncit, castigat bani, au decis, o familie de luptatoare. Cred ca de acolo mi se trage seva.
Dar mi-a adus si foarte multe probleme acest fel de a fi. Am fost tratata adesea ca un om extrem de superficial, chiar prostut sau inconstient, inconsecvent si mi s-a prorocit numai esec si faliment! Am avut momente in care am suferit, mai ales in momentele in care eu am intretinut si afacerea si casa si scoala, TOT. Am avut si cate 3 joburi, proiecte paralele, ca sa pot sa rezist. Mi-am facut singura site-ul, pentru ca in realitate, nu am avut niciodata bani sa platesc pe cineva sa-l faca. Am inceput sa fac singura pozele la produse si de mood, din acelasi motiv. Am inteles si ce inseamna misoginism pe bune si cat de rahat poti fi tratat numai pentru ca vii din Romania sau pentru ca esti femeie… Nici acum nu stiu daca chiar sunt luata in serios, dar acum chiar nu ma mai intereseaza parerea nimanui. In punctul asta am ajuns. Eu centrez, eu dau cu capul, eu platesc, te pup! Daca iti place ce vezi la mine, si eu te plac, daca nu iti place ce vezi la mine, eu te plac in continuare… dar nu ma clatini.
7. Din intalnirile pe care le-ai avut pana acum cu clientele tale, cum consideri ca definesc romancele notiunea de “frumos”?
Inainte sa cerem cuiva sa inteleaga “frumosul”, trebuie sa-i oferim frumos. Crezi ca este intamplator faptul ca Big Bang-ul in moda se da in Franta si Italia? Oamenii aceia de cand se nasc si pana mor, oriunde se uita, vad frumos!
Daca ne uitam de jur imprejur in Romania, la tot ce s-a construit, la cum arata gradinile, la cum asaza oamenii mancarea in farfurie… observi ca nu exista niciun stil, ba chiar dezorientare. Mult urat. Murdar. O lipsa totala de atentie la detalii. Incarcatura, oamenii au tendinta sa stranga obiecte pe care nu doresc sa le arunce… Asa este si gustul in vestimentatie. Garderobele sunt pline de haine pe care le poarta pentru ca nu le-au purtat demult, adesea care nu le mai vin sau sunt din alta etapa a vietii (tendinta de ingrasare dupa varsta de 30 de ani este incredibila!) si multe haine cumparate din frustrare. Acestui popor ii place MULT si PROST. Sa ne uitam la cum se imbraca Dna Macron si apoi la fosta noastra dna ministru. Pentru ca frumosul este transmis si de modelele pe care le vedem. Adaugam la categoria “modele” sanii mari, buze imense si sa nu omitem genele care inlocuiesc machiajul si dorinta de a-ti mai ingriji fata – o noua scurtatura…
In aceasta dezordine, femeile isi arata stilul si personalitatea prin masina, o poseta de brand si inca ceva… depinde de zi, si nu neaparat tinand cont de vreme, ocazie, destinatie.
Apoi legat de felul in care le-a fost educat gustul vestimentar: trendurile internationale se infiltreaza si in mentalul comun prin colectiile brandurilor de masa, doar ca (mic detaliu) acestea copiaza colectiile marilor case de acum 2 ani. Eu am observat ca ceea ce vad ca se vinde la Paris in aceasta toamna, la noi pe strada va aparea peste minim 1 an. Felul in care se imbraca oamenii la Milano sau Copenhaga, nu prea il intalnesc acum pe strada… Deci cu siguranta, ceea ce li se pare frumos romancelor in acest moment 0, nu prea are legatura cu ceea ce le place femeilor din tarilor unde moda chiar reprezinta ceva.
Apoi exista aceasta scuza: nu ma pot imbraca asa la birou. In primul meu job in corporatie, am avut o sefa care insista sa ma corecteze estetic, a mers pana intr-acolo incat sa-mi ceara sa-mi tund parul (meu lung si cret), pentru ca nu se potrivea cu valorile companiei. Hahaha, atunci mi-am dat demisia. In a doua corporatie, eu am pus aceasta conditie la interviu : promit sa arat decent la orice intalnire, dar nu accept nicio tinuta impusa. Altfel, nu vin. Pot fi decenta si corporate chiar daca imbrac haine japoneze! Si da, au acceptat. Pentru ca da, se poate. Dar nu cunosc multe femei asa. De multe ori corporatiile construiesc fise cu reguli de vestimentatie (chiar si eu am fost platita sa intocmesc una!), tocmai pentru a evita prostul gust floral rural al angajatelor. Ca sa nu riste sa se prezinte penibil in fata clientilor, au fost obligati sa impuna niste tinute clare: lungimea fustei, culoarea camasii, culoarea pantofilor, inaltimea tocului, etc.
In concluzie, frumosul in vestimentatia acestei tari se traduce prin “mulat” , “show off”, bling brand la vedere…
Un procent mic de femei insa isi doreste sa inoate in alta directie si usor-usor incepi sa le recunosti pe strada. Dar garderobele lor se potrivesc total si cu noul lor stil de viata! Nu merg decat mana in mana aceste doua abordari! Hainele merg cu tine peste tot si calitatea hainei tale vorbeste despre calitatea pielii tale si a vietii tale. Si acolo unde vezi bun gust vestimentar, adesea, gasesti si niste preocupari mai rafinate…
Eu am ales in tot ceea ce defineste magazinul meu (haine, décor, accesorii, parfumerie) cuvantul chic. Nici prea-prea, nici foarte-foarte…nici prea ieftin, nici prea scump, mai special, mai cu caracter, si nimic care sa-ti scoata ochii. Avem multe haine masura unica si foarte multe culori. Avem si croiuri bizare, pe care femeile nu indraznesc nici macar sa le incerce, de la prima vedere spun NU, nu e de mine, eu nu port asa ceva… In timp insa, au mai incercat si le-a placut ce au vazut. Deci singura mea lupta cu curentul a fost sa ma incapatanez sa aduc exact hainele in care eu cred si sa tin carma dupa simplitate. Iar in general, simplitatii nu prea ai ce sa-i reprosezi.
8. Care consideri tu ca e idealul feminin la 40 de ani? Cum ai descrie acea femeie-model? Cum s-ar imbraca? Cum si-ar petrece weekend-ul, vacantele, duminica dimineata?
Daca am face un joc de imaginatie si ne-am da libertatea de a ne schimba viata noastra cu a altcuiva, cu cine ai schimba-o? Eu, intamplator, sunt nascuta in aceeasi zi cu Angelina Jolie. Evident, m-am intrebat cum ar fi fost daca destinele noastre ar fi facut swap :)) Insa nu am gasit ca fiind ideala viata nimanui…
Deci femeia de 40 mi-ar placea sa se simta ca la 20, sa aiba energia de la 15, sa se imbrace ca la 30 (niciodata mai penibil ca fiica ei) si sa iubeasca asa cum iubesti numai la 40! Aceasta varsta este un privilegiu, daca stii cum si cu cine sa il imparti…
Idealul este femeia pe care se vede varsta, iubirea, se simt calatoriile, trezitul de duminica prea devreme, este femeia si slabita dar si motivata, femeia care si contribuie, plateste, fixeaza un surub, este si femeia care nu doar vorbeste despre drepturi, ci le are si le respecta si in mod clar nu este accesoriul nimanui. Este femeia care isi asuma sa fie si singura, dar care indrageste si impreuna. Practic, idealul meu sunt femeile fara frica!
Intorcandu-ne la Angelina, nu multe l-ar fi parasit pe Brat Pitt, nu?!?:-)))
9. Cum ai descrie intr-o fraza viata ta de acum?
Frumuseti si bunatati.
10. Ce le transmiti celor care vor sa fie antreprenori in aceste vremuri si sa aiba un business local?
Daca nu stii poti sa intrebi, daca nu ai bani, poti imprumuta, exista consultanti si resurse peste tot, sper sa le poti accesa. Dar daca nu ai rabdare si extrem de multa putere de munca si dementa, mai bine te angajezi.
Omul care spune de maxim 2 ori pe zi “mi-e lene” nu poate fi antreprenor!
12. De ce iti este teama?
L-am intrebat pe sotul meu daca simte ca imi este teama de ceva. A tacut un pic si mi-a spus: “nu vad nicio frica la tine care sa te detina”.
Insa mi-e frica de penibil si mi-e frica pentru viitorul copiilor nostri. In Romania, eu personal nu ma mai simt la fel de bine si in siguranta asa cum m-am simtit din naivitate pana la 40 de ani. Lipsa de educatie, rautatea cu care oamenii se ataca si isi vorbesc, agresivitatea in familii, sistemul politic, cumetriile, nedreptatea, lipsurile, regretele comunistilor, prostia, lipsa de bun simt… de fapt toate incep sa ma patrunda si sa-mi spuna ca tot ceea ce imi doresc eu pentru copiii nostri, sunt doar iluzii. Imi este frica ca ma maturizez prea tare!
Multumesc, Dana, mi-ai fost un inger pazitor si intotdeauna din ‘plinul’ tau ai impartit si cu mine. Am vazut atat de rar acest gest incat ma bucur pentru mine, langa tine, cat existi!:-)
Si eu ii multumesc Verei pentru energia si bucuria cu care isi traieste viata, molipsindu-i “de bine si frumos” pe toti cei din jur (deci si pe mine 🙂 ).
Si multumesc elmiplant ca am construit acest proiect impreuna, dand ocazia unor femei gold, unor femei cu experienta de viata, sa isi spuna povestea.
Sa stiti ca gama Hyaluronic Gold de la elmiplant, care ne-a inspirat acest proiect, e nelipsita din ritualul meu de acum. Iar in ultima perioada, de fiecare data cand aplic serumul, de exemplu, ma gandesc la femeile puternice din viata mea, care imi dau putere, curaj, sa imi urmez calea.
Gama are o formula inovatoare imbogatita cu BOOSTER HYALURONIC: 30 de milioane de capsule de hialuronic, acid hialuronic de umplere, acid hialuronic cu greutate moleculara mica, stimulator de acid hialuronic si colagen. Toate sunt incluse in formula pentru umplerea ridurilor, redefinirea conturului fetei si revigorarea tenului. PROTEINE AURII: Polipeptidele din orez si mazare cresc sinteza de acid hialuronic pentru efect de umplere a ridurilor, reduc petele pigmentare si decolorarile pentru un ten luminos si reintinerit.
Acest articol a fost realizat cu sprijinul elmiplant. Multumesc ca sustineti brandurile care sustin acest blog.
Irina/ 05.04.2021
Mulțumesc,Dana și Vera.Am sorbit acest interviu de la început pâna la sfârșit,atât pentru cum a decurs,cât și pentru povestea Verei.Am 40 ani,mă aflu în prag de a părăsi in job plin de șacali,care oferă o stabilitate financiară totuși,dar care mă ține departe de copii,afectați profund după un an de pandemie.După aproximativ 3 luni de zbucium,am gândit,am documentat și voi iniția o afacere “de familie”,sprijinită de soțul meu,idee cu care cochetam amândoi de ceva timp.Am dus o luptă între copii,pe de o parte și stabilitatea financiară și îndoiala cu care mă priveau cei apropiați când le spuneam intențiile,pe de altă parte.
Sunteți două femei minunate,atat prin dedicarea pentru muncă, cat și față de familie și ați reușit prin acest interviu să fiți model,să punctați probleme cu care se confruntă foarte multe femei în aceste vremuri.
Mulțumim,doamnelor!
Marcela Motoc/ 15.04.2021
Foarte frumos interviu. Te-am savurat, Vera! Sunteți minunate! Vă admir. 💛💙