Excursia noastra in Laponia

Excursia noastra in Laponia

Am revenit cu articolul promis legat de excursia noastra in Laponia, care a fost… magica. Inca ma uit peste fotografii si parca nu imi vine sa cred ca tot ce vad (ni) s-a intamplat cu adevarat. Am dormit doar 3 nopti acolo, plus inca o noapte in aeroport in Helsinki, dar am trait o multime de experiente. Si pot spune ca mi s-au implinit doua mari dorinte ale vietii: sa il intalnesc pe Mos Craciun la el acasa alaturi de copiii mei si sa vad aurora boreala. Dar sa le luam pe rand…

Ne-am decis in cateva zile sa plecam in Laponia, iar eu m-am ocupat de organizarea intregii excursii. Vlad are 7 ani deja si, intr-o dimineata, m-am trezit cu gandul ca poate anul viitor aceasta calatorie catre orasul lui Mos Craciun nu ar mai avea acelasi efect. Fir-ar ea de pandemie, care m-a facut sa aman ani de zile anumite experiente! Asadar, am zis ca e momentul sa pregatesc bagajele familiei mele si sa plec intr-una dintre cele mai frumoase excursii din viata noastra, brambura prin Laponia!

Practic, am profitat de mini-vacanta de 1 dec, caci pentru vacanta de iarna aveam deja alte planuri. Din cauza asta a fost mai dificil sa gasesc zboruri bune. In luna decembrie inteleg ca sunt mult mai multe, inclusiv chartere catre Rovaniemi – orasul lui Mos Craciun. Dar la sfarsit de noiembrie, optiunile disponibile erau limitate. Cele mai ok la pret si cu conexiuni decente le-am gasit la Lufthansa (cu escala in Munchen) si KLM (escala in Amsterdam). Acestea pentru a ajunge pana in Helsinki. De acolo mai exista o singura companie – Finnair – pentru a zbura catre Rovaniemi. Asadar, noi am zburat catre Helsinki cu Lufthansa (zbor de pe la ora 6 dimineata din Bucuresti), cu escala in Munchen (de vreo ora). In aerport in Helsinki a trebuit sa ne ridicam bagajele si sa intram din nou, caci am cumparat biletele Finnair separat. Momondo sau Vola imi dadeau alte conexiuni mai proaste sau mai scumpe, asa ca am preferat sa mi le cumpar eu separat, atat de la Lufthansa, cat si de la Finnair. Si oricum, timp aveam destul pentru aceste manevre legate de bagaj, caci escala in aeroport a fost – daca imi aduc corect aminte – de vreo 4 ore (sau poate chiar mai mult). 

Poate pentru unii dintre voi planul nostru suna descurajator: 3 zboruri?!?! 2 escale lungi!? Dar hei, e normal ca satul lui Mos Craciun sa fie departeeeee…. toata aventura asta aduce un plus de magie “expeditiei”, mai ales pentru copii. Si, sincer, mie mi se par super utile escalele cand calatoresti cu copii. Au ocazia sa se mai joace, sa alerge, sa se dezmorteasca un pic. In plus, pentru noi, de cand pasim intr-un aeroport, se cheama ca a inceput vacanta, ca a inceput aventura. Sunt familii care din Helsinki aleg sa mearga cu trenul pana in Rovaniemi, dar noi nu aveam timp sa lungim si mai mult drumul. Dureaza vreo 6 ore din ce am citit, dar cred ca e spectaculos. Iar daca aveti si mai mult timp, si vreti sa le lungiti asteptarea micutilor si sa-i faceti sa inteleaga si mai bine cat de indepartata e casa lui Mos Craciun, am citit pe tripadvisor (parca) povestea unei familii care a zburat pana in Stockholm, de acolo a luat vaporul pana in Helsinki, si de acolo trenul pana in Rovaniemi. Cred ca atunci e CLAR pentru toata lumea ca Mos Craciun sta departe, departe, departe de noi.

Buuun, asadar pe seara, pe la ora 18:30, am aterizat in Rovaniemi. Ce mi-a placut la nebunie a fost zborul de o ora si un pic din Helsinki, care era plin de copii si de rasete si de emotii! Era si un grup de adulti fara copii, si toti purtau caciuli de elfi pe cap, semn ca voiau sa se bucure din plin de marea intalnire cu Mos Craciun. Pe Vlad l-au derutat putin (“Mama, astia chiar sunt elfi?”), pe mine m-au emotionat. Caci e ceva in sufletul fiecarui adult, parinte sau nu, care ajunge in casa lui Mos Craciun din Laponia. Acea dorinta de a crede din nou asa cum o faceai cand erai copil, de a retrai acea emotie, de a fi totul din nou – chiar si pentru o clipa – cum era. Si cum erai.

Din aeroport din Rovaniemi ne-am inchiriat o masina, pentru toate cele 3 zile petrecute in Laponia. Radu a facut din tara rezervarea (de la Green Motion), ca sa nu pierdem prea mult timp acolo. In principiu, hotelul la care stai iti poate asigura acest transfer, dar noua ni s-a parut util sa avem o masina a noastra, mai ales ca aveam in plan sa calatorim putin inspre nord.

Prima cazare, pentru 2 nopti, a fost la Lapland Ounasvaara Chalets, adica intr-una dintre casutele de lemn, rasfirate printr-o padure cu brazi inalti. Peisajul era de poveste, pur si simplu. Iar la cazare aveam tot ce ne trebuia: o mica bucatarie, chiar si o mica sauna (dar cine a avut timp de ea?!) si … caldura! Afara erau -15, -18 grade Celsius, iar in casuta noastra, cate grade voiam noi. Poti sta cazat si in satul lui Mos Craciun, adica exact acolo unde il poti vizita, doar ca atunci cand ne-am facut rezervarile (last-minute), nu am mai gasit ceva convenabil pentru noi.  Dar, sincer, ideea unei casute in afara acelui spatiu dedicat lui Mos Craciun, care e mult mai turistic, evident, nu e rea deloc. Am avut parte de o atmsofera foarte intima si placuta in casuta noastra de lemn. Iar dimineata, puneam schiurile la carut, si faceam o mica plimbare prin zapada pana la micul dejun, care era intr-un corp central, la cateva minute de casuta noastra. 

Da, ati citit bine, schiuri la caruciorul Liei! Una dintre cele mai bune inventii ale celor de la Babyzen, pentru genialul carucior Yoyo. Au fost super practice, ca si manusile speciale cu care tii caruciorul. Dar cu schiurile acelea efectiv nu aveam probleme in zapada. Si alti turisti straini au fost impresionati de mijlocul Liei de locomotie si ii faceau fotografii. 

Si daca tot am pomenit de schiurile si manusile pentru carutul Yoyo, hai sa dezvotam putin subiectul legat de echipamentul nostru pentru Laponia. In principiu, nu trebuie sa va uitati acasa costumul de schi. Veti sta in el non-stop. Eu cel mai mult am avut grija sa le fie cald si bine copiilor, caci daca lor le era frig, se termina toata distractia. Pentru adulti, multe hoteluri, cat si toate agentiile cu care alegi sa faci vreo excursie sau activitate mai speciala, pun la dispozitie echipamente speciale foarte groase. O sa detaliez mai jos. Dar pentru copii, nu voiam sa risc sa nu am deja haine si incaltaminte potrivite pentru temperaturile foarte joase de acolo. 

Asadar, pentru Lia si Vlad, am avut echipamente Wheat, de la Adinish.com. Tot de la ei, pentru Lia, am avut salopeta merinos (pe care i-o puneam pe sub cea pufoasa de la Wheat), dar si dresuri de lana. Deci, cand termometrul din camera de la Levi (o sa povestesc mai jos) ne arata -26 C, “feels like – 32”, Lia avea dresuri de lana, body de corp, salopeta din lana merinos, si salopeta Wheat. Plus cagula din merinos de la Mottom.ro. Tot de la Mottom, Vlad avea un hanorac cu blanita Liewood, pe care i-l puneam pe sub geaca Wheat, iar primul “strat” il avea cu termice (bluza si pantaloni, pe sub cei de schi de la Wheat). Legat de incaltaminte, am 2 recomandari geniale: cizmele Wadudu ale lui Vlad de la BiscuitShop si cizmele mele Moon Boots, comandate prin emag si ridicare din Baneasa chiar in seara de dinaintea calatoriei. Efectiv noi nu am simtit ce e ala frig la picioare.

Ok, bine imbracati, revenim la activitatile din Rovaniemi. Prima tinta a fost, evident, satul lui Mos Craciun. Era la vreo 10 minute de mers cu masina de cazarea noastra. Ne-am oprit mai intai la posta satului, care este chiar posta la care ajung toate scrisorile micutilor din intreaga lume. Era super emotionant sa vezi un perete intreg cu multe rafturi cu scrisori, in dreptul carora erau scrise numele tarilor tuturor expeditorilor: Japonia, Franta, Sri Lanka… Evident ca poti trimite scrisori de acolo si poti sa ii lasi una Mosului. Noi asta am facut. Vlad i-a scris una, eu alta. Am cumparat timbre de acolo (desi nu erau necesare pentru a le trimite mosului, dar na, erau prea dragute sa nu le lipim) si le-am bagat, emotionati, in cutia postala cea rosie. 

Apoi ne-am indreptat catre casa lui Mos Craciun, pentru a-l intalni. Am stat la o coada de vreo 40 de minute. Lia dormea in carut, iar Vlad avea mai multa rabdare si era mai cuminte si mai intelegator decat oricand. Doar urma sa intre la Mos Craciun! Adica, pe bune acum, Mosul te vede cand nu esti cuminte si in Romania, dar in coada de langa “biroul” lui. Casuta in sine e magica, plina de detalii de poveste. E o bucurie pentru cei mici si mari, deopotriva. Iar intalnirea cu Mos Craciun….. woaaa…. super emotionanta. Radu si cu mine ne gaseam cu greu cuvintele, dar pai Vlad. Lia, fireste, era cea mai relaxata… Iar Vlad, foarte atent sa vada daca el e chiar cel adevarat! Faptul ca ne-a urat “Buna dimineata” si “O viata buna” in romana (!!!!) a fost argumentul suprem ca EL e! A fost de neuitat. Iar la iesirea din casa lui, tot in sat, am facut si o tura scurta, de cateva minute, cu sania trasa reni. Asta-i magia!

Dupa marea intalnire, am plecat cu masina catre Santa Claus Park, care e in cu totul alta parte fata de Santa Claus Village, dar tot la vreo 10 minute cu masina. Acolo, alte povesti frumoase. Copiii au vazut un spectacol al efilor, au mers la scoala de elfi si au iesit cu diploma de absolventi, au decorat turta dulce si au facut decoratiuni pentru brad. E de vizitat, neaparat, daca ajungeti acolo cu copiii. Parerile erau impartite pe tripadvisor cand mi-am facut documentarea, dar mie si copiilor ne-a placut mult.

Iar pe seara, in aceeasi prima zi full petrecuta in Rovaniemi, am plecat intr-o mini-excursie, pe care o rezervasem pe internet prin nordictravels.eu, numita Hunting Northen Lights with Lappish Barbecue.

De la hotel a venit sa ne ia o masina care ne-a dus mai intai la agentia lor din centrul orasului Rovaniemi, iar mai apoi, cu un autocar mare plin de turisti, la vreo jumatate de ora departare de oras si de luminile lui, pana in mijlocul padurilor cercului polar. In sediul agentiei, un tip foarte simpatic si amabil ne-a analizat echipamentul si a suplimentat unde era nevoie. Eu aveam o geaca H&M (care sincer mi-a fost super utila toata perioada), doar ca pantalonii erau prea subtiri. Asadar, mi-a imprumutat o salopeta de la ei, pe care am tras-o peste pantalonii mei. Mda, sunt friguroasa, nu voiam sa risc. Lui Radu si Liei le-a imprumutat alte incaltari, iar lui Vlad alte manusi. Si exact asa echipati din cap pana in picioare, am mancat la un foc de lemne, sub cerul plin de stele – dar fara aurora, de la carnaciori si supa de somon, pana la marshmallows, pe care Vlad le adora. 

Spre finalul excursiei lu Vlad i se facuse somn, asa ca s-a retras cu Radu in autocar. Lia a dormit tot timpul in carutul ei, peste care mai pusesem o patura groasa. Dar experienta in sine, chiar si fara aurora, a fost foarte frumoasa. Ma bucur mult ca am apucat sa o facem. Nu stiam daca vom avea energie si pentru ea in prima zi acolo (in afara de cea in care am aterizat), asa ca am rezervat-o exact cu cateva ore inainte. Altfel, mai ales daca sunteti in graba ca noi, va recomand sa va faceti toate rezervarile din tara, de dinainte de a pleca. Asta si pentru ca in plin sezon, locurile pentru astfel de activitati pot fi rezervate deja. 

Ok, dupa cele 2 nopti petrecute in Rovaniemi, ne-am strans calabalacul, ne-am suit in masina si am plecat spre Levi, mai preci spre Northen Lights Village Levi. Drumul in sine a fost incredibil. Am facut vreo 3 ore, desi pe google maps zicea ca vom face 2, dar nu stia Radu cat de repede e totusi safe pe soselelr lor, in timp ce ninge. In plus, trebuie sa fii foarte atent la reni! Dar, renii sunt peste tot pe marginea drumului sau chiar pe mijlocul lui. Asa cum la noi prin tara trebuie sa opresti uneori masina pentru vacute sau oi, acolo trebuie sa le acorzi prioritate renilor. Nu imi venea sa cred ca alearga pe langa masina noastra. Daca asta nu-i o poveste in sine, nu stiu ce altceva mai e.  

Cazarea de la Northen Lights Village a fost pur si simplu minunata. Erau multe casute tip iglu, adica cu tavanul vitrat, pentru a putea zari aurura boreala cand apare si daca apare. E o cazare scumpa, una dintre cele mai scumpe in care am stat vreodata, dar am zis ca o noapte putem sa ne facem acest cadou. Pentru ca nu e o cazare, e o experienta in sine. Nu pot sa va spun ce senzatie am avut cand am pasit prima oara in camera si cand am vazut din pat brazii acoperiti cu zapada. In pretul cazarii ai inclusa si mancarea, caci altfel nu e ca si cand poti da o fuga sa mananci altundeva. Esti in mijlocul padurii, departe de orasul Levi, ca luminile lui sa nu reduca vizibilitatea posibilei aurore. Mancarea a fost excelenta, apropo, la aceasta cazare. In rest, prin satul lui Mos Craciun, mancarea e mai… de turisti.

 

Iar in noaptea aceea, pe la 10:45, dupa ce Radu atipise deja sub bolta de sticla, iar Lia si Vlad se culcuseau pelanga mine, s-a intamplat ca unul dintre visurile mele dintotdeauna sa se implineasca. Sincer, nu mai speram sa o vedem. Intelesem de la excursia din Rovaniemi, ca totusi aurora boreala apare rareori, ca trebuie sa ai noroc, ca poti verifica prin nu stiu ce aplicatii activitatea solara, dar in acelasi timp nu trebuie sa fie nici innorat, iar cat am stat noi a nins mare parte din timp. Si totusi, cum stateam eu in pat, din perfect cum era, a devenit totul mai mult ca perfect. Mai intai am vazut cum cerul se elibereaza de nori si apar stelele. Apoi, brusc, am zarit o dunga alb – verzuie pe cer. Am zis ca poate mi se pare, ca poate se reflecta ceva in geam. M-am miscat stanga-dreapta, iar cand Vlad mi-a confirmat ca o vede si el, l-am sculat pe Radu din somn tipand: “Asta e! Se intampla!” Pana se formeaza mai clar acele dare de lumina verzuie pe cer, poti face o “proba”, sa-i spunem, si sa fotografiezi cerul (cu telefonul sau alt aparat). Lumina aurorei se vede si mai verde, si mai intensa pe camera, adica mai intensa decat o poate surprinde ochii nostri. Dar dupa cateva minute, admiram spectacolul in toata splendoarea. Aurora isi schimba forma sub ochii nostri, iar eu repetam obsesiv “nu-mi vine sa cred, nu-mi vine sa cred, nu-mi vine sa cred”. Si desi termometrul din camera ne arata aici – 26 grade, feels like – 32, eu mi-am luat geaca direct peste pijama, mi-am bagat picioarele in boots si am iesit exact asa din casuta noastra, ca sa privesc minunea mai bine. Si nici frig n-am simtit. Era un vis. Era minunat!

A doua zi, adica exact in ziua in care urma sa zburam spre Helsinki, eu am rezervat inca din tara mai multe activitati cu agentia celor de la cazare, adica direct de pe site-ul lor. Vlad a invatat sa mearga cu un snowmobil pentru copii. Apoi am facut cu totii o tura mai lunga prin paduri, cu saniile trase de reni. Eu cu Vlad in brate intr-o sanie, Radu cu Lia in brate. Peisajul iti taia respiratia, pur si simplu. Asa frumusete!!! Nu m-am bucurat . niciodata in viata mea de iarna, asa cum am facut-o acolo. Zapada aia cat vedeai cu ochii, zapada care scartaia sub talpi, si un frig parc mai suportabil decat cel pe care il cunoastem iarna la noi din tara, un altfel de ger. 

 

Si ultima tura, cand se intunecase deja, a fost cu sania trasa de huskies. Eu cu Vlad si cu Lia in brate, iar Radu in picioare, conducand sania. Ma rog, tot ce putea face era sa ii franeze putin, ca ei o luau ca nebunii inainte. A fost o super experienta! Am spus ca se intunecase deja, dar era abia ora 15:00. Pentru ca acolo se lumina pe la 10 dimineata si se intuneca pe la 14:30. Copiii nu stiau daca e somnul de pranz sau de noapte? 

Si din sania lor, ne-am suit direct in masina si ne-am intors in Rovaniemi, de unde am zburat spre Helsinki. Acolo am aterizat pe la 12 noaptea, iar conexiunea era abia de dimineata, asa ca ne-am cazat hotelul Hilton din aeroport. Credeam ca o sa fim singurii care facem check in la ora aia, dar holul hotelului era plin! Familii cu copii, care voiau sa mai prinda un somn pana la urmatorul zbor, la fel ca noi, sau echipaje de zbor de la diverse companii. 

Dupa un somn scurt si odihnitor mai mult pentru copii, decat pentru noi, ne-am suit in avionul de Munchen (Lia a dormit tot zborul) si apoi in cel de Bucuresti.

Au fost trei zile pline in Laponia, dar am vrut si am reusit sa facem o multime de lucruri impreuna. A fost una dintre cele mai frumoase vacante din viata noastra. Sigur, poate ca alti oameni au trait altfel experienta asta. Dar cred ca atat calatoriile, cat si sarbatorile, au valoarea cu care noi le investim. Iar eu am vrut sa ne bucuram cat mai mult de aceasta experienta si exact asa s-a intamplat. 

Acum, spiritul Craciunului e la nivel maxim! Mos Craciun din Laponia ne-a spus “See you soon!”, asa ca abia il asteptam la noi acasa. Caci el ne-a invatat, inca de cand suntem mici, sa nu uitam sa aducem si un strop de magie in viata noastra. 

  P.S. O sa revin cu o fotografii aici, pe masura ce le voi descarca pe toate. M-am grabit cu articolul, caci stiu ca e sezonul, dar urmeaza si alte fotografii!