Despre Proof

Despre Proof

“Nu sunt suficient de buna” – o replica pe care o aud deseori in mintea mea. Senzatia ca niciodata nu fac destul si ca nu fac suficient de bine. Am crescut cu acest “nu sunt suficient de buna”, incat chiar si atunci cand anumite reusite veneau, fie nu le priveam obiectiv, fie imi era rusine sa mi le asum, minimalizandu-le constant, ca si cand nu mi se cuvenea sa ma bucur de ele.

Stiu ca vine din educatie. Foarte multi din generatia mea traiesc fix acelasi sentiment. Iar de la o anumita varsta nici confirmarile din exterior nu mai vin la fel de usor – cum erau notele in scoala, de exemplu. Sau incepi sa nu mai crezi in multe dintre aceste confirmari, lumea fiind plina de impostori. Asadar, daca nu ai invatat sa te autoevaluezi corect, e nasol. E groaznic cand intalnesti un om plin de el, care are senzatia ca e atotputernic si atotstiutor, dar nici unul care e constant nemultumit de el nu-ti e prea simpatic. Asa ca de ceva timp, am inceput sa fiu mai atenta la tot ce fac si ma straduiesc sa invat sa ma bucur de reusite, asa cum sunt ele. Nu stiu cum o sa va sune asta, dar cu vreo cativa ani inainte sa raman insarcinata, plangeam gandindu-ma ca nu e ok sa fiu mama inainte sa am realizari de care sa fiu atat eu mandra, cat si copilul meu, atunci cand va creste. Acum evident ca in ceea ce priveste maternitatea, simt complet diferit lucrurile. Dar la momentul acela, sentimentul de neimplinire, de neajuns, de “nu sunt suficient de buna”, era cat se poate de clar.

Am avut tot timpul asteptari mari de la mine si nu stiu daca voi simti vreodata ca mi-am atins potentialul, ala care mi s-a dat, adica sa zic impacata ca “Da, domne’, am fost in momentul X suficient de buna”. Mereu va ramane locul de “mai bine”, loc de “mai buna de atat”.

Si totusi, sunt lucruri care se implinesc la un moment dat exact asa cum le visam cu ani in urma. Iar cand se intampla, parca nu stiu sa ma bucur asa cum imi imaginam ca m-as bucura implinindu-se.

De exemplu, cand iti propui sa faci un anumit spectacol, cu un anumit text, cand astepti ani sa se formeze echipa ideala de actori si regizori, si toate acestea se si intampla intr-unul din teatrele tale preferate, atunci DA, Dana, e ok sa te bucuri! E ok sa fii fericita pentru asta si sa-ti spui ca e bine, ca e minunat.

Asa ca, citind cronicile legate de spectacolul “Proof” in regia lui Andrei si Andreea Grosu de la Unteatru (cu Marian Ralea, Florentina Tilea si Ionut Visan) si vorbind cu alti spectatori dupa spectacol, m-am bucurat sincer sa vad ca munca tuturor a fost remarcata pana in cele mai mici detalii. Bucurie necenzurata.

Va invit sa cititi cronicile care au aparut pana acum, dar mai ales va invit la spectacol sa il simtiti in felul vostru. Urmatoarele sunt pe 22 si 28 mai.

Pentru “Proof” am motive sa fiu fericita.

Yorick.ro – “Proof – o dovada de sinceritate la Unteatru”

hailateatru.com – “Proof, de David Auburn”

scena9.ro – “5 (+2) actori de top pe scenele bucurestene”

Dilema Veche – “Radical din depresie”

bookhub.ro – “Indoiala si forta erorii”

Luciana Antofi – “Reciproca teoremei iubirii”

Libertatea – “Recomandarile culturale ale saptamanii”

Fotografii realizate de minunatul Alex Galmeanu.