Despre cum am ajuns sa dormim cu copilul in pat

Despre cum am ajuns sa dormim cu copilul in pat

O trecere in revista a pozitiilor de somn in familia Dragomir.

EN: A brief introduction into the sleeping positions of the Dragomir family.

Unul dintre cele mai citite articole ale blogului meu este “Cum îți înveți bebelușul sa adoarmă singur în pat?“. Primesc constant comentarii noi, deși Vlad al meu a trecut de mult de etapa respectiva. Nu aveam nici atunci vreo solutie minune, cum nu am nici acum. Va pot împărtăși, in schimb, cu mare placere, cum m-am trezit azi dimineață cu Vlad dormind peste mine, cu capul așezat pe gatul meu, imbratisandu-ma cu multa iubire, lăsându-i și tatălui un picioruș la mangaiat, ca sa nu sufere din prea multa gelozie. Dar iată cum am ajuns aici:

POZITIA “LINGURITE”: Pe atunci eram doar noi doi. Noaptea de culcam îmbrățișați, stand cat mai lipiți unul de altul, nefiindu-ne nici prea cald, nici incomod, nici de ajuns. Dacă pe timpul visării corpurile noastre se îndepărtau cumva, era suficient ca unul dintre noi sa se trezeasca putin și, ca puii care se cauta în padoc când încă nu au făcut ochi, ne lipeam din nou unul de celalalt, impartasind un sentiment bun de siguranță și iubire.

POZITIA “DOI SI O PERNA”: Lingurițele s-au îndepărtat atunci când îmi crescuse burtica suficient de mult, cat sa mi se para mult mai comod somnul calare peste perna pentru alaptat – pe care nu am folosit-o niciodată pentru alăptat, ci doar pentru somnul meu. Perna asta, pentru cei care nu au văzut-o niciodată, e uriașă. Ocupa mai mult spațiu decât mine în pat, asa ca pentru câteva săptămâni, amândoi am simțit prezenta ei în ritualul nostru de somn.

POZIȚIA “LA LINIA DE START”: Când Vlad era mic dormea doar la el în pătuț. În primele luni avea un cos de rachita primit de la alte mămici  (Vlad era al 15-lea copil care creștea în el), iar mai târziu un pătuț clasic cu zabrele, mai întâi cu salteaua așezată sus și apoi tot mai jos. Drept urmare, eu dormeam pe marginea patului nostru, ca sa pot da fuga la primul mic scrâșnet al copilului. Dar fix pe margine, ca la linia de start! Aveam auzul incredibil de bun și, în mod cert, capabila de mult mai multe nopți nedormite decât acum. Te investește natura cu energia aia nebuna, ca sa poți face fata acestui “du-te vino” nocturn, pentru alăptat, pupat, schimbat, legănat și dezmierdat copilul la ore precum: 1:12, 3:38, 3:45, 5:20, 6:06… Mi-a fost mereu teama sa dorm cu el în patul nostru cat era mic, sa nu se sufoce cine știe cum. Țin minte ca aveam coșmaruri în care Vlad era intre noi și eu ma așezam din greșeală peste el, de oboseala. Asa ca ma trezeam în mijlocul nopții disperata, căutând copilul printre așternuturi și strigandu-i lui Radu: “Dă-te de pe el! Da-te de pe el!”. Îmi trebuiau câteva secunde sa realizez ca era vorba doar de un coșmar izvorât din temerile mele și atât.

Au fost perioade în care Vlad adormea singur, fericit, la el în pătuț, în timp ce eu îi cantam sau îl mângâiam pe spate. Au fost și perioade în care nu adormea decât la san.  Sau perioade în care adormea numai legănat în brate (și nu orice legănat, ci un pas specific), moment în care trebuia cu maxima atenție sa îl așezi în pătuțul lui fără sa simtă transferul. Ajunsesem sa fac un fel de mișcare se resuscitare în salteaua patului lui, chiar lângă el, în asa fel încât mișcarea de legănare sa se mai continue puțin. Tot felul de păcăleli.  Pana când am ajuns în Noua Zeelanda…

POZIȚIA “H”: Am calatorit mult cu Vlad, de când avea doar 8 săptămâni. De fiecare data dormea intr-un patut al lui. Fie ii închiriam unul de la hotel sau chiar de la gazda prin airbnb, fie mergeam cu al nostru, fie improvizam ceva la fata locului. Și ajunsese sa doarmă liniștit în orice pat. Nu făcea mofturi, ba chiar ii plăcea sa descopere culcușuri noi. Pana când am călătorit în Noua Zeelanda cu rulota și a dormit pentru prima oara cu noi în pat, pentru o perioada mai lunga de timp. Sigur ca mai fuseseră nopți și pana atunci, când era bolnăvior de exemplu, dar cred ca totuși acela a fost momentul in care s-a produs o schimbare. Avea 1 an si 10 luni si a descoperit plăcerea de a dormi cu capul pe burta mea și cu picioarele pe Radu. Iată cum din doua lingurițe, forma corpurilor noastre era acum cea a literei H. Când ne-am întors în tara, nu îl mai interesa patul lui. Voia doar “buta mama, buta”, adică sa doarmă cu fata lipita de burta mea. Asa ca l-am lăsat, căci îmi și plăcea, sa adoarmă asa aproape în fiecare noapte. Apoi, dacă nu adormeam și noi, îl mutam la el, in patul in forma de căsuța, cu salteaua suficient de jos cat sa coboare sau sa urce de fiecare data când simțea nevoia.

E de menționat și POZITIA “M”, când doarme între noi, cu capul în jos și picioarele în gura noastră.  Dar cred ca suntem în stare sa scriem tot alfabetul..

POZIȚIA SPIDERMAN: Mos Crăciun i-a adus lui Vlad patul Fulger. Căsuța cea drăguță ii rămăsese cam mica, asa ca am zis ca scoatem “artileria grea”: pe Fulger nu are cum sa îl refuze. Mda, ii place… dar nu se compara cu patul părinților. Adică, după prima noapte în patul – mașină, s-a trezit, a venit la noi în pat și ne-a mărturisit satisfacut: “Am dormit bine în Fulger.” Asa ca acum fie adoarme cu noi și îl mutam peste noapte, fie adorme in Fulger, dar peste noapte sau cum se luminează – dacă se trezește – vine la noi în pat. Și nu vine singur. Vine cu cate o jucărie în brate, cu o perna, o pătură… vine calare pe mașină lui, pe care o parchează lângă patul nostru, ori în fuga, povestind franturi din ce a visat: “Mama, unde sunt mingile? – Care mingi, Vlad? – Erau 9.” Sau “Mama, unde-i oul cu supiza? – Ai visat, Vlad, nu avem niciun ou. – Dar era aici! L-am mâncat deja???”…. ți se rupe sufletul și îți vine sa îl mănânci.

Asa ca, aproape în fiecare dimineață, Vlad mai doarme puțin cu noi în pat. Pentru ca vrea sa ocupe cat mai mult spațiu, dar vrea sa ii atingă și pe mama și pe tata deodată, apelează la poziția Spiderman.  Pe mine ma emoționează gândul ca prin el suntem cu toții lipiți și conectați în somn, simțind toți 3 sentimentul ala bun de siguranță și iubire.

Perfectu’ meu, nu îmi fac iluzii ca la noapte vei dori sa te culci singur în patul tău, ca eu îți voi spune noapte buna, te voi pupa pe obrăjori și tu vei adormi liniștit ca în filme, reclame sau în poveștile fantastice ale unor mame. Știu ca nu îți place noaptea, pentru ca trebuie sa dormi. Și ca dormitul asta e o pierdere de vreme. Ca abia aștepți sa vina ziua și “sa înceapă joaca”. Asa ca vom încerca amândoi sa facem fata energiei tale dinainte de culcare, chiar și la orele acelea târzii, și te vom primi cu toate jucăriile – ori de cate ori vei dori – la noi în pat. O sa ajungi și tu părinte și o sa vezi cum ei sa dormi “liniștit” cu un Bucsa de metal sub tine.