Cu copilul in Bangkok

Cu copilul in Bangkok

A sosit momentul sa va povestesc despre ultima noastra vacanta in 3. Prima oprire: Bangkok.

 

EN: It’s time I told you about the last vacation for all 3 of us. First stop: Bangkok. 

De fapt, prima oprire – in escala – a fost Dubai. Am ales un zbor pe timpul noptii si cu escala cat ma scurta. Vlad a adormit pe drumul Bucuresti – Dubai, iar pe toata durata escalei, si apoi tot drumul Dubai – Bangkok, a dormit bustean. S-a mai trezit abia in taxi in Bangkok. Avea ochii aia vii si umezi de dupa somn si ne venea, desi eram rupti si eu si Radu de somn, sa il pupam continuu, profitand de faptul ca dupa somn, pentru maxim 10 minute, sta cumintel si docil langa noi. Apoi urmeaza explorarea si trebuie sa fii tot timpul pe faza si pregatit de fuga.

Ne-am cazat la Hotel Salil Sukhumvit, intr-o zona despre care citisem pe tripadvisor e ca e foarte turistica, cu multe restaurante si atractii de vazut la pas. Cand am ajuns in camera, noi am dormit cu randul, in timp ce Vlad – odihnit – s-a jucat in camera de hotel, pana cand nu a mai ramas niciun sertar nedesfacut, niciun coltisor de masa, pat sau podea neatinse. Apoi, in forma “maxima”, am plecat la plimbare prin Bangkok.

A fost prima vacanta in care ne-am gandit ca Vlad e suficient de mare cat sa nu mai fie nevoie de carut. O prostie. Nu stiu ce a fost in capul nostru. Aveam un rucsac in care Radu il putea cara si care era util, dar pe distante scurte. Altfel, Vlad e greu si Thailanda calduroasa, deci combinatia e fatala pentru transportul de acest gen. Asadar, initial am plecat de mana la plimbare toti 3, pe langa hotel. I-am explicat ca trebuie mereu sa ne tinem de mana, ca e un oras aglomerat, in care ne putem pierde usor, iar el parea ca intelege perfect situatia. Avea si mutra aia serioasa, cu buze tuguiate, in timp ce ma ingana preocupat: “Da, daaa…ne putem pierde..” si tup! intr-un sprint de langa noi, intr-o piata din Bangkok. Am fugit, l-am prins si primul lucru pe care l-am facut – la nici o ora de la iesirea pe strazi prin noul oras – a fost sa cumparam un carucior. L-am gasit la un pret foarte ok in mall-ul Robinson. Cand s-a suit in el, Vlad a tras singur concluzia ca “asa putem sa ajungem oriunde”. Mare dreptate! Ne-a fost extrem de util in orase, pe parcursul vacantei. Pana cand l-am pierdut…dar ajungem noi si acolo cu povestea, in postarile viitoare.

Revenind la Bangkok, acesta nu e tocmai un oras de vizitat cu un copil mic. E foarte mare agitatie, mirosuri, gusturi, zgomote, culori, oameni noi, basca schimbarea de fus orar… e mult pentru un copil mic. Desi al nostru ai zice ca e obisnuit cu calatoriile, tot am decis sa alegem pentru el parcuri sau vizite mai scurte in muzee, ca sa nu il iritam inutil si sa incepem cu stangul aventura. Apropo de fus, a dormit in primele 3 zile, petrecute la Bangkok, fix pe orarul din tara. Adica adormea “de pranz” pe la ora 7 seara la ei si “de noapte” pe la 3 dimineata. Dar tot nu putea sa doarma prea mult dimineata, caci totul era nou si prea interesant, cat sa pierzi vremea dormind… spre “norocul” parintilor.

Ca sa facem plimbarea cu carutul mai interesanta, dar si mai placuta pe o vreme calduroasa, i-am cumparat si un pistol cu apa. Ne-am indreptat apoi pasii si rotiile carutului spre Lupini Park, care are si loc de joaca pentru copii si spatii mari verzi, deci ideal pentru un picnic cu mango, ananas si pepene rosu.

In urmatoarea zi am luat vaporasul si am mers spre Grand Palace, care este superb. Fru-mu-se-te! L-am vizitat cu vreo ora jumate inainte de inchidere – in cazul nostru nu era oricum nevoie de mai mult – si cred ca l-am gasit ceva mai aerisit decat la prima ora. Lui Vlad i-a placut foarte mult ca trebuie sa ne descaltam cu totii inainte de a intra in templu. Practic era acelasi “ritual” ca la locurile de joaca. Doar ca i-a placut ca aici era si foarte multa liniste. S-a plimbat prin curtea palatului ca la el acasa, ce mai. Zici ca mai fusese acolo, atat de sigur pasea de la o cladire la alta, de la un templu la altul.

Dupa vizita noastra reusita la Grand Palace, Vlad a decis sa se racoreasca intr-o fantana publica, spre amuzamentul celorlalti. Am reusit sa il opresc la timp, inainte sa isi dea jos si chilotii: “Sunt uzi, mama, sunt uzi”. Spre seara, cat timp Vlad dormea in carut, noi am mers pe celebra Khao San Road, unde – ca un turistic autentic – m-am delectat cu un scorpion. Sa nu ii credeti cand va spun ca are gust de pui. Are gust de gandac prajit. Stiu asta, pentru ca am mancat un gandac cand am fost acum cativa ani in Cambodgia. Nu, copilul nu a gustat. Si nici sotul. Copilul in schimb a poftit la absolut toate fructele pe care le vedea din plini pe strazile orasului: de la mango, la mangosteen, de la pepene rosu la lychee. A incercat inclusiv durian, desi il prevenisem ca e mai ciudat. A recunoscut ca e ciudat, dupa ce i-a simtit textura aceea, cu totul atipica. Pentru cei care nu l-au incercat niciodata, va spun ca e un fruct care miroase ingrozitor. A gunoi. Sau… a gainat de pasare. Greu de zis. Cert e ca miroase atat de rau, incat nu ai voie sa intri cu el in hotel, ca sa nu il imputi si sa ii deranjezi pe ceilalti turisti.

Cat despre doamnele de pe Nana Street, au fost super dragute toate cu Vlad, care le zambea prietenos din carut (si uneori le si stropea cu pistolul cu apa). E o lume libera, care traieste in armonie, asta e sentimentul.

Am facut si noi o nebunie curata in Bangkok. Pentru ca plodul dormea linistit, parintii au apucat sa faca un foot massage de 30 de minute!!! Cu copilul langa! Nebunieeeee! Desfraaaaau!

Bine, asta a fost doar ce am facut in Bangkok la dus. Dar l-am mai vizitat si la intoarcere, iar atunci am avut parte de cateva experiente foaaaarte interesante, pe care vi le voi povesti la momentul potrivit. O luam pas cu pas, in ordine cronologica.

Povesti si poze noi, cat de curand pe blog. Fix pe aproape.

In Bangkok am purtat: rochie alb-negru & Other Stories, rochie albastra Zara, sandale Asos (care m-au batut) si slapi (cumparati de acolo, cu care am ramas din comoditate in picioare pana la finalul vacantei) si geanta Marc Jacobs.

 EN: Actually, the first stop- on our layover- was in Dubai. We chose a flight during the night and with a short layover. Vlad slept from Bucharest to Dubai, then during the entire layover, and then all the way to Bangkok he slept like a log. He had those vivid and moist eyes after sleep, and although both Radu and I were very tired, we just wanted to kiss all the time, making the best of the fact that after sleep, for maximum 10 minutes, he sits quiet next to us. After that he starts exploring and we have to keep up with him.

We checked into Hotel Salil Sukhumvit, in an area which we had read about on tripadvisor that it’s very touristy, with many restaurants and attractions. When we got to the room, we took turns sleeping, while Vlad- rested- played in the hotel room, until there was no drawer left in-open, not a table, bed or floor corner left in-touched. Then, in “best” shape, we went for a walk through Bangkok.

It was the first vacation in which we thought Vlad is old enough that we don’t need a stroller anymore. I don’t know what we were thinking. We had a backpack where Radu could carry him in and which was useful, but only on short distances. Otherwise, Vlad is heavy and Thailand is hot, so the combination is lethal for this kind of transportation. So, initially we held hands while walking, near to the hotel. We explained to him that we must hold hands at all times, that it’s a crowded city, in which we can get lost easily, and he seemed to understand the situation perfectly. He even had his serious face, while he was repeating preoccupied: “Yes, yeees…we can get lost..” and off he went!, running away from us, in a market in Bangkok. He ran away, we caught him and the first thing we did- only an hour after going out- was to buy a stroller. We found one at an ok price, in the Robinson mall. When he sat in it, Vlad came on his own to the conclusion that “we can go anywhere like this”. He was right! It was extremely useful in cities, during our vacation. Until we lost it…but we’ll get to that story, in future posts.  

Revenind la Bangkok, acesta nu e tocmai un oras de vizitat cu un copil mic. E foarte mare agitatie, mirosuri, gusturi, zgomote, culori, oameni noi, basca schimbarea de fus orar… e mult pentru un copil mic. Desi al nostru ai zice ca e obisnuit cu calatoriile, tot am decis sa alegem pentru el parcuri sau vizite mai scurte in muzee, ca sa nu il iritam inutil si sa incepem cu stangul aventura. Apropo de fus, a dormit in primele 3 zile, petrecute la Bangkok, fix pe orarul din tara. Adica adormea “de pranz” pe la ora 7 seara la ei si “de noapte” pe la 3 dimineata. Dar tot nu putea sa doarma prea mult dimineata, caci totul era nou si prea interesant, cat sa pierzi vremea dormind… spre “norocul” parintilor.

Ca sa facem plimbarea cu carutul mai interesanta, dar si mai placuta pe o vreme calduroasa, i-am cumparat si un pistol cu apa. Ne-am indreptat apoi pasii si rotiile carutului spre Lupini Park, care are si loc de joaca pentru copii si spatii mari verzi, deci ideal pentru un picnic cu mango, ananas si pepene rosu.

In urmatoarea zi am luat vaporasul si am mers spre Grand Palace, care este superb. Fru-mu-se-te! L-am vizitat cu vreo ora jumate inainte de inchidere – in cazul nostru nu era oricum nevoie de mai mult – si cred ca l-am gasit ceva mai aerisit decat la prima ora. Lui Vlad i-a placut foarte mult ca trebuie sa ne descaltam cu totii inainte de a intra in templu. Practic era acelasi “ritual” ca la locurile de joaca. Doar ca i-a placut ca aici era si foarte multa liniste. S-a plimbat prin curtea palatului ca la el acasa, ce mai. Zici ca mai fusese acolo, atat de sigur pasea de la o cladire la alta, de la un templu la altul.

Dupa vizita noastra reusita la Grand Palace, Vlad a decis sa se racoreasca intr-o fantana publica, spre amuzamentul celorlalti. Am reusit sa il opresc la timp, inainte sa isi dea jos si chilotii: “Sunt uzi, mama, sunt uzi”. Spre seara, cat timp Vlad dormea in carut, noi am mers pe celebra Khao San Road, unde – ca un turistic autentic – m-am delectat cu un scorpion. Sa nu ii credeti cand va spun ca are gust de pui. Are gust de gandac prajit. Stiu asta, pentru ca am mancat un gandac cand am fost acum cativa ani in Cambodgia. Nu, copilul nu a gustat. Si nici sotul. Copilul in schimb a poftit la absolut toate fructele pe care le vedea din plini pe strazile orasului: de la mango, la mangosteen, de la pepene rosu la lychee. A incercat inclusiv durian, desi il prevenisem ca e mai ciudat. A recunoscut ca e ciudat, dupa ce i-a simtit textura aceea, cu totul atipica. Pentru cei care nu l-au incercat niciodata, va spun ca e un fruct care miroase ingrozitor. A gunoi. Sau… a gainat de pasare. Greu de zis. Cert e ca miroase atat de rau, incat nu ai voie sa intri cu el in hotel, ca sa nu il imputi si sa ii deranjezi pe ceilalti turisti.

Cat despre doamnele de pe Nana Street, au fost super dragute toate cu Vlad, care le zambea prietenos din carut (si uneori le si stropea cu pistolul cu apa). E o lume libera, care traieste in armonie, asta e sentimentul.

Am facut si noi o nebunie curata in Bangkok. Pentru ca plodul dormea linistit, parintii au apucat sa faca un foot massage de 30 de minute!!! Cu copilul langa! Nebunieeeee! Desfraaaaau!

Bine, asta a fost doar ce am facut in Bangkok la dus. Dar l-am mai vizitat si la intoarcere, iar atunci am avut parte de cateva experiente foaaaarte interesante, pe care vi le voi povesti la momentul potrivit. O luam pas cu pas, in ordine cronologica.

Povesti si poze noi, cat de curand pe blog. Fix pe aproape.

In Bangkok am purtat: rochie alb-negru & Other Stories, rochie albastra Zara, sandale Asos (care m-au batut) si slapi (cumparati de acolo, cu care am ramas din comoditate in picioare pana la finalul vacantei) si geanta Marc Jacobs.