Corespondenta strabunicii mele
M-am uitat azi peste corespondenta strabunicii mele si am realizat cat de multe am pierdut odata ce am renuntat la a mai trimite scrisori.
Cel mai trist e ca am pierdut grija fata de cuvant. Si totodata lejeritatea cu care ne puteam exprima cele mai sincere si profunde sentimente. De la email, la SMS si, ulterior, WhatsApp comunicarea dintre noi a fost, saraca, tot mai vitregita. Nu doar ca nu ne mai alegem cuvintele cu atentie, dar am devenit si incapabili sa impartasim in scris emotiile pe care le traim.
Daca as trimite acum un SMS unei prietene, care sa aiba aceeasi frazare si aceeasi substanta pe care le regasesc in scrisorile strabunicii mele, cel mai probabil as ingrijora-o. Sincer, cred ca ar fi foarte indreptatita sa imi raspunda cu “Esti ok?”. Apoi m-ar suna sa se asigure ca nu sunt in depresie si ca nu vreau sa pun capat prieteniei cu ea, printr-un mesaj prea frumos scris de la revedere.
Sau se poate intampla sa compui un mesaj cu grija, un text lung pe care l-ai scris si rescris de multe ori, pentru a transmite cel mai bine ceea ce simti fata de destinatar, iar el sa iti raspunda cu un emoticon. O inima. Sau o imbratisare. Asta e si mai tragic.
Iar scrisul de mana… of… cate am pierdut, si cu ce viteza!
Uite ca totusi blogurile raman o cale mai valoroasa de a comunica cu cei care impartasesc aceleasi valori cu tine, spre deosebire de Facebook sau Instagram. Iata, aici inca mai pot scrie din senin articole despre corespondenta strabunicii mele.
Teogirl/ 10.11.2019
Da, sa nu renunti la blogul asta. Aduci sensibilitate in viata reala.
Dana/ 10.11.2019
Multumesc, Teo.
Amy/ 12.11.2019
Imi placea tare mult sa scriu atunci cand eram la scoala, facultate. Inca imi place, dar nu mai am unde sa scriu de mana, din pacate. Si eu mi-am facut un blog tot pentru ca imi place sa am un coltisor al meu in care sa imi astern gandurile. 🙂
http://www.happyamy.ro
Corina/ 20.11.2019
Si eu iti marturisesc ca ma uit cu nostalgie pe scrisorile pe care le.am pastrat din anii de scoala generala si chiar liceu. Si imi amintesc nerabdarea si acel sentiment de bucurie cand gaseam o scrisoare pe care o asteptam, in cutia postala. Noi am trait vremuri frumoase.. dar demult apuse. Acum suntem prinsi in valtoarea asta a tehnologiei care prinde viteza din ce in ce mai mare in randul tinerilor.
Unii nu vor intelege niciodata ce am trait noi.
Dar ideea este ca trebuie sa tinem pasul cu ei☺
Imi place mult cum scrii, si ca ne oferi din bucuriile si trairile tale pe aceasta cale ??