#CopaciiDePeStradaMea

Locuiesc pe str. Alexandru Donici din sectorul 2 al Bucurestiului. Acum 6 ani cand ne-am cumparat casuta mult visata a familiei, ne-am bucurat nespus de mult ca se afla pe o strada cu copaci inalti si bogati. Radu imi povesteste ca Alexandru Donici era cea mai frumoasa strada din cartier in copilaria lui, fiind recunoscuta pentru faptul ca arborii isi uneau coroanele deaspura ei. “Intrai ca intr-un tunel urias de frunze. Era superb”. Acum, copacii, plantati in 1959 dupa spusele unei vecine, nu mai creeaza acea bolta de poveste. Ba mai mult, ajung sa fie din ce in ce mai rari. In ultimii ani s-au taiat 10 copaci pe aceasta strada micuta, ce leaga str. Vasile Lascar de str. Icoanei. Si nu s-a plantat niciunul in loc. Sunt pur si simplu niste alveole goale, intr-unele ramand ca dovada trista niste buturugi.

Sambata, 28 apr, ne-au sunat la usa sa mutam rulota pentru ca trebuie sa taie copacul de la nr 36. “Dar de ce sa il taiati?” – “Nu stiu domnule. Avem aviz.” Si uite asa a inceput aceasta isterie a copacului de la nr 36, de parca toate problemele Bucurestiului s-ar opri in momentul in care bietul copac ar fi defrisat. Un domn a facut o reclamatie, ca vrea sa fie copacul taiat. Am aflat de la alti vecini ca ii e teama sa nu ii intre hotii pe geam, catarandu-se pe crengile lui. Asa ca decat sa iti pui gratii sau o alarma, mai bine tai copacul, nu? Dar sa nu ne bazam pe barfe din cartier, ci sa continuam sirul evenimentelor. Anul trecut, in 31.03.2017, o comisie de la mediu a tras concluzia ca arborele are o scorbura profunda in partea superioara si ca ii lipseste coronamentul. Drept urmare, in 27.04.2017 a iesit avizul cu nr. 1221/1498331/24.04.2017, din partea Directiei de Mediu catre Administratia Domeniului Public, pentru defrisarea copacului. La 1 an dupa, suntem sunati la usa sa mutam rulota ca trebuie taiat copacul. Se pare ca 1 an de zile nu fusese vreun pericol pentru nimeni, din moment ce nu s-au grabit sa il taie, dar acum e. Asa ca luni au venit din nou. Doi domni, cu masina speciala langa ei, cu drujbele si cu avizul in brate. “Si noua ni se pare ca nu are de ce sa-l taie. Dar daca e insemnat? Daca e aviz? Noi ce sa facem?”. I-am inteles, ei sunt la mijloc. M-au pus sa vorbesc la telefon cu sefu’. Un domn mi-a tipat in urechi ca “daca cade copacul peste o masina sau un om, sunteti dvs raspunzatoare?”. Deci problema e ca cineva trebuie sa isi asume raspunderea pentru acesti copaci, trebuie toaletati periodic si cu cap, in perioada potrivita si in masura potrivita. Ca pe unul dintre copacii pe care i-au taiat zilele trecute l-au toaletat atat de bine acum 2 ani, ca nu a mai crescut nimic din el, l-au omorat. Si acum au venit sa il taie de tot. Nu mai bine ii taiem atunci pe toti si stam linistiti? Pai cine are nevoie de copaci?! Ce conteaza ca Bucurestiul e cel mai poluat oras al tarii si una dintre cele mai poluate capitale europene?!

Asa ca dupa telefon, eu as fi putut spune “Asta e” si i-as fi putut lasa pe oameni sa-si faca treaba ca la carte. Dar “ca la carte” asta nu exista la noi. Iar dovada sunt cele 10 alveole ramase goale doar pe straduta asta. 10 copaci lipsa pe strada mea, 10 pe a ta si tot asa… Asa ca mi-au cerut sa dau cu subsemnatul ca ma opun. Mi-au spus de vreo 3 ori ca pot chema politia. Am semnat. Am pastrat rulota in acelasi loc. Astept politia. Ce o sa imi faca? O amenda? O platesc.  Dar intre timp, astept un raspuns de la cererea trimisa azi catre dna primar Gabriela Firea.

Am asteptat sa treaca aceasta mini-vacanta, iar azi m-am indreptat catre Directia de Mediu a Primariei Generale, cu dorinta de a vorbi direct cu dna inspector Pricopi Anisoara, care semneaza avizul conform caruia arborele are nu stiu ce scorbura in profunzime si nu are nici coroana, lucru evident infirmat din pozele pe care le vedeti mai jos. La intrarea in cladire, niste domni de la paza foarte amabili mi-au spus ca pe cei de la mediu ii pot gasi doar martea si ca pentru cererea mea mai bine ma adresez in scris direct doamnei primar. Asadar, am traversat strada Schitu Magureanu, si am mers sa depun prima cerere din viata mea. Am explicat cat se poate de clar ca doresc reevaluarea arborelui, caci in prezent are coronament si, drept urmare, motivul initial, stipulat in avizul intocmit acum 1 an, nu se sustine in prezent. Totodata, solicit replantarea copacilor in cele 10 alveole goale. In avizul pe care l-am semnat, adresat ADP, scrie ca “pentru repararea prejudiciului adus mediului prevederilor H.C.M.B. nr. 304/2009, in compensarea arborelui avizat pentru defrisare, aveti obligatia plantarii a 6 ex. arbori tineri cu balot de pamant, cu diametrul minimum 7 cm si inaltimea corespunzatoare acestuia in functie de specie, din care 1 ex in alveola ramasa libera in aliniament si 5 ex . in alte zone deficitare in vegetatie din sector, in prima perioada optima de plantare”. Cei 10 defrisati deja pe strada mea nu au fost inlocuiti de altii. Si ma indoiesc profund ca exista alti 50 plantati in locul lor prin vreun alt coltisor al sectorului. Dar macar de astia 10, de pe strada mea, ma voi tine. Asa ca azi am depus cererea.

Prima reactie a doamnei de la ghiseu a fost asa cum am anticipat. “Ia auzi! Se opune taierii unui copac.” a strigat catre prietena de la doua ghisee vecine. “Faceti un lant uman in jurul lui!” a comentat batjocoritor un alt reprezant al primariei. M-am abtinut de la comentarii. Stiam ca nu are sens sa ma cert cu nimeni acolo. Dar sper ca cererea mea sa aiba un raspuns pana la data limita prevazuta, adica 1.06.2018. Desi aceeasi doamna care m-a primit la ghiseu a terminat cu “ei zic in termen de 30 de zile, dar acuma…na…”.

Arborele de la nr 36 nu reprezinta vreun pericol, se poate vedea si din poze. E un copac mic si plin de crengi tinere si infrunzite. Ne-am urcat si pe o scara sa verificam daca are vreo scorbura “in profunzime” si nu are nimic. Chiar si asa, daca ar fi sa vina o furtuna legendara, de sa se inchida scolile la aceeasi ora si sa se trimita bucurestenii acasa, atunci cel mult rulota noastra ar avea de suferit. Daca o comisie de la mediu, ocolul silvic, sau cine se cade sa puna verdictul in cazul acestui biet copac, va reveni acum, in 2018, si va spune ca totusi el reprezinta un pericol public, evident ca nu ma voi opune taierii lui. In schimb, ma voi tine de ei sa replanteze un alt copac in locul lui – caruia o sa ii trebuiasca zeci de ani sa creasca la fel de mult si frumos ca vecinii sai -, dar si sa replanteze ceilalti 10 copaci lipsa.  Nu pot sa nu ma gandesc la copacii batrani, pe care, prin alte tari de prin vest, se chinuie prin tot felul de sisteme sa ii salveze. De ce noi alegem varianta sa ii taiem, in loc sa ii ingrijim periodic si cu cap?!

E prima oara cand “ma lupt cu sistemul”, cum mi se spune. Asa ca am nevoie de sustinere din partea voastra si de sfaturi care ar putea face ca acest demers sa aiba rezultate. Nu e vorba doar de copacul de la nr 36. E vorba de toti copacii de pe strazile noastre, aia cu care am copilarit poate si pe care am vrea sa ii lasam mostenire nepotilor. Asa ca mi-as dori sa imi urmati exemplul. Sa solicitati explicatii in scris pentru toti copacii lipsa de pe strada voastra, dar si pentru cei care se vor a fi taiati peste noapte. Aveti acest drept. Si va propun sa folositi #copaciidepestradamea pe Instagram si Facebook, alaturi de poze cu toti copacii taiati, cu cioturile ramase, cu alveolele goale, scriind numele strazii voastre si nr. In felul acesta vom putea aduna cat mai multe imagini si le vom arata celor care fac misto de “lantul uman” ca suntem multi si ca ne pasa de cum arata orasul nostru. Ideal ar fi sa faceti si o plangere, exact asa cum am facut eu, fie catre Directia de Mediu, fie catre dna primar.

Nu stiu ce va urma, dar va tin la curent. Puteti urmari si pe Instagram-ul meu cum evolueaza acest demers.

Hai sa fie cu folos! Si peste luni sau ani de zile sa putem urca tot cu #copaciidepestradamea si poze cu copacii salvati sau replantati datorita noua. Ar fi un cadou pentru ai nostri, pe viitor.

Mai jos puteti vedea poze cu copacul de la nr 36, dar si poze cu alveolele in care candva existau niste copaci: