Canuta am gasit-o aici si mi s-a parut foarte draguta.
A little round-round-land series spinning cup and saucer, featuring 2 designs: Merry Go Round and Adventures in Wonderland.
| Designer | : | BIAUGUST |
| Material | : | Porcelain |
| Size | : | Cup: W3.9 x H3 x D2.9″ |
N-am inteles niciodata dependenta unora de Facebook, mi se pare ca este un mare tabloid, cel mai mare – cine cu cine, de cand, unde etc. Iar asta nu e un lucru rau, nu ma intelegeti gresit. Nu sunt deloc impotriva. Adica am si eu pagina, mai intru, dar foarte rar cand tu vei intra eu voi sti si iti voi da repede un raspuns la “starea” ta. Cu alte cuvinte nu sunt acolo, nu sunt pe faza, dar intru de cateva ori pe saptamana.
Faza e ca weekend-ul asta am fost la o petrecere si m-am intalnit cu niste colegi din Lazar, serie mai mare decat mine. Si imi povesteau ca au incercat sa organizeze diferite intalniri “de clasa”, dar ca nu au functionat deloc bine.
“Ne-am intalnit la 5 ani de la terminarea liceului si a fost aiurea. Dupa jumatate de ora fiecare isi cauta un motiv sa plece, ca am o intalnire importanta, ca ma asteapta nu stiu cine, ca trebuie sa ajung nu stiu unde”, imi povestea o fosta lazarista dezamagita de comportamentul fostilor colegi.
Si atunci mi-am dat seama ca Facebook a distrus intalnirile de liceu. Cum ar fi fost sa te intalnesti peste 25 de ani cu fostii colegi si sa-i descoperi atunci iar, intr-o singura intalnire, sa vezi cum au imbatranit, cati copii au, ce lucreaza, ce performante, ce dezamagiri..imi imaginez ca ar fi fost o intalnire emtionanta. Dar acum exista Facebook, nu mai tine. Nu numai ca vezi cum arata fostul coleg de banca si peste 30 de ani, dar stii si ce a facut weekend-ul trecut.
Acum cei care lipsesc la intalnirile de liceu fac pariu ca se gandesc ca “Lasa, a doua zi vad pozele pe Facebook si vad eu cum a fost”.
DS3-ul meu (cea mai frumoasa masina din trafic, sa stiti!), are plafonul zebra, cat de cool e asta! Sunt foarte mandra de masinuta mea.
Multumesc perfecte.ro pentru nominalizare. A fost o surpriza foarte placuta. Dar o surpriza cu adevarat!
Ieri am fost prin mall. E nebunie cu reducerile astea, n-ai unde sa parchezi, apoi n-ai unde sa probezi, cam asta e ordinea. Si am intrat la Zara si am fost martora din umbra a unei discutii induiosatoare. O fetita pe la 7-8 ani tragea de mama ei sa iasa odata din magazin: “Hai ma mama, nu mai pot, ai zis ca e ultimul…”. Mama, care tocmai alegea din raft o pereche de incaltari la 70% reducere: “Termina cu smiorcaitul, inca putin si gata, am terminat. Mai am de probat ceva si plecam.” “Dar m-am plictisit. Si ma dor rau picioarele”. “Te rog frumos sa incetezi” – si asta pe un ton categoric. Eh si m-am gandit cum vine asta: copiii sunt terorizati de mamele shopaholice! Tarati dintr-un magazin in altul, nu inteleg pasiunea mamelor (nici macar fetitele deci), pasiune care va pune stapanire si pe ei (mai mult pe ele) in doar cativa ani.
Cu alte cuvinte, discutia ar putea continua acasa asa: “Daca nu-ti faci temele, daca nu faci bine la test, daca nu faci curat in camera ta …etc, ai grija, te duc la shopping!!!” , “NU, NU, asta NU, o sa fiu cuminte, gata!”.
Si tocmai bine ce ies din magazin si ma gandesc in mintea mea ca trebuie sa va povestesc si voua faza, cand aud o alta frantura de discutie, dintre o fiica si tatal ei, complice: “Tata, de ce le place femeilor shopping-ul?”. Buna intrebare…
(poza cu hanoracele creepy e dintr-un mall din Singapore)
