Si uite cum al treilea (si ultimul) set de poze de la MNAC cu ocazia aniversarii lui Vlad vine chiar de 8 martie. E ca un cadou pe care mi-l ofer, caci oricum simt ca atunci cand e ziua lui e si ziua mea un pic. Caci in ziua cand el s-a nascut, m-am nascut si eu ca mama. Si ce aventura minunata! Sunt pur si simplu lesinata dupa copiii mei si nu gasesc nimic mai valoros, mai frumos, mai provocator decat sa le fiu alaturi in viata.♥
Credeam ca ma voi obisnui odata cu trecerea anilor. Dar tot imi vine sa plang cand e ziua ta. Plang amintindu-mi de plansul ala al meu, irepetabil, din momentul in care te-ai nascut si ti-am auzit pentru prima oara strigatul de viata. Plang de fericire ca te am. Si oricat de ciudat o sa sune, plang si dupa timpul care a trecut deja alaturi de tine, plang dupa tine bebe, dupa tine in haine asiatice in Cambodgia, dupa tine chinuindu-te sa stingi lumanarea cu cifra 2, plang dupa tine cel din fata maternitatii, asteptandu-ti sora. Stiu ca ala e un timp care s-a incheiat. Dar daca as ajunge totusi intr-un Rai dupa moarte, as vrea ca timpul asta sa se repete la infinit, sa am sansa sa retraiesc clipele de fericire din cei 8 ani incheiati, dar si cele care vor urma. Asa, ca in filmul ala “Ziua Cartitei”, in bucla, la infinit. Caci te iubesc infinit.
Read More
Am inceput anul in Thailanda, pe o plaja superba, alaturi de familia mea. Nu imi pot imagina un inceput mai frumos. Dar recunosc ca la intoarcerea in tara adaptarea a fost grea. Si nu din cauza schimbarii peisajului, a climatului, nici macar nu din cauza intoarcerii la serviciu dupa 2 saptamani de vacanta, in care chiar mi-am impus – si am si reusit! – sa nu fac nimic pentru job, nici macar o postare, nici macar un email trimis. Cea mai mare presiune simt ca vine, in schimb, din lista aia de rezolutii, pe care avem cu totii obiceiul sa ne-o facem inaintea inceperii noului an. Adica stiu exact ce vreau sa fac, ce am de facut la modul cat se poate de concret pentru a incepe sa bifez din planuri, dar ma blochez. Cred ca asteptarile mele sunt prea mari de la acest 2022 si trebuie sa fac un pas inapoi si sa ma relaxez olecuta. E totusi abia inceput de februarie! Asa ca, pun putin pe hold toate aspiratiile mele profesionale si imi dau timp, ma alint, ies in oras cu fetele, citesc, ma uit random pe Netflix, ascult muzica, imi cumpar flori si folosesc tratamente noi de ingrijire a tenului. Si despre niste fiole minunate vreau sa va vorbesc in continuare, din gama Hyaluronic Gold de la elmiplant. (P)
Ce vrei sa iti aduca Mos Craciun, Dana? TIMP. As vrea sa imi aduca, frumos impachetat, cu tot cu eticheta cu numele meu, niste timp. Sau poate o lista luuuunga de idei pentru a economisi timp. Eu o sa incep cu cateva in articolul de mai jos, ca sa avem toate mai mult timp pentru noi. Si in timpul economisit, va arat si o parte din rritualul meu de ingrijire din acest sezon.
Read More
“Dar ce probleme ai tu ca sa mergi la psiholog?” m-a intrebat cineva acum cativa ani, cu un ras superior, ironic. “N-ai ce face cu banii?” a continuat, vazand ca nu raspund, ca m-am blocat. Deja regretam faptul ca mentionasem, chiar si in treacat, chiar si cu autoironie, ca merg la terapeut. “Nu, eu n-am niciodata probleme” i-am raspuns zambind. “Ma alint.” am continuat, cu acelasi ton, facand automat persoana din fata mea sa bata in retragere. Nu mai stiu cum a continuat discutia, dar uite ca si dupa vreo 5 ani de atunci, inca imi aduc aminte acea reactie. Nu imi era o persoana apropiata, cu care sa fi baut vreodata o cafea, cu care sa fi ramas vreodata la povesti. Ma urmarea de la distanta si avea sentimentul ca ma stie bine, probabil prin prisma mesajelor pe care le transmiteam atat online, cat si offline. Pentru ca, intr-adevar, intotdeauna am transmis celor care nu imi sunt foarte apropiati senzatia ca am mereu foarte mare incredere in mine si ca sunt mereu un om vesel si optimist. Ca n-am efectiv nicio “problema”. M-am protejat. Si am adunat si am adunat si am tot adunat multe, fara sa le las sa iasa niciodata la suprafata.
Read More
Lia a implinit de curand 1 an si 5 luni, iar achizitiile ei, abilitatile ei, se maresc de la o zi la alta. Plus ca a inceput sa isi puna in practica personalitatea aceea puternica, de toddler care stie ce vrea. Desi nu are decat cateva cuvinte clare in “repetoriu”, stie sa se exprime foarte limpede cand NU vrea un anumit lucru sau cand cere cu insistenta un altul. Adica nu ai dubii cu ea. Pana si Vlad e socat de felul in care un ghemotoc de fetita stie sa se impuna, prin gesturi si onomatopee tot mai tare si mai tare rostite. Asa ca m-am gandit sa va vorbesc despre 7 produse pe care noi deja le-am folosit intens si vom continua sa o facem in etapa asta.
De ziua mea de nastere, adica acum mai bine de o luna de zile, am fost cu familia intr-un city break in Copenhaga. Am facut atat de multe lucruri in 3 zile, ca parca am fi trait 3 luni acolo. Am si calatorit foarte putin in strainatate, de cand a inceput pandemia, asadar am ajuns acolo cu o pofta nebuna de vizitat locuri noi, de descoperit si experimentat senzatii noi. Cert e ca Radu si cu mine ne-am uitat azi peste poze, inainte de a le urca aici pe blog, cu o nostalgie greu de explicat. Ce bine ne-a fost si in ce haos ne-am intors.