Rulotica vintage a intrat de curand in familia noastra. Sunt innebunita dupa modelele clasice si de mult timp pandeam o astfel de autorulota, care sa fie intr-o stare buna si la un pret rezonabil. Asadar, acest Hymer S560 a indeplinit dorintele noastre ce tin atat de design, compartimentare, cat si de fiabilitate.
Eram in Vietnam, la un restaurant cu un ponton de lemn pe apa. Vlad se retrasese de langa noi si, de vreo 5 – 10 minute, statea la masa unui strain. Imi faceam griji ca deranjeaza, asa ca m-am indreptat inspre masa lor sa verific cum sta treaba. Strainul arata exact ca marinarul din cartile de copii. Avea in jur de 60 de ani, o barba deasa alba, o bluza cu dungi si o basca pe cap. I-am gasit pe amandoi foarte relaxati, razand ca dupa o poanta buna.
Va marturisesc de pe acum ca acest shooting mi-a dat de gandit. Mi-am dorit sa evoce ceva din spiritul italian, sa aiba o nota retro, dar sa fie in egala masura actual. Am avut cateva variante pentru locatii, insa de departe acest restaurant italienesc, in acest decor de toamna, a fost alegerea fireasca.
M-am uitat azi peste corespondenta strabunicii mele si am realizat cat de multe am pierdut odata ce am renuntat la a mai trimite scrisori.
Acum cateva zile am postat aceasta imagine pe Instagram. Cum era de asteptat, multa lume a remarcat regula jucariilor care nu sunt duse la locul lor. Credeti-ma, functioneaza. Asa ca m-am gandit sa scriu un articol despre cum aplicam noi regulile in casa. Nu sunt vreo maestra in parenting, copilul meu nu e al mai bun exemplar in ce priveste conduita sociala. Deci luati de la bun inceput in calcul ca ce urmeaza sa va scriu nu e un manual pe care daca il respecti, gata, e rezolvata treaba. Sunt niste reguli la care noi am ajuns, care ne ajuta si care functioneaza in majoritatea cazurilor (deci e clar si ca uneori nu functioneaza).
Visez MO in fiecare noapte. Visez secvente din film, discutii din timpul filmarilor sau repetitiilor, dar si din timpul Q&A – urilor la care am participat pana in acest moment. Filmul are reactii atat de puternice din partea unor spectatori, trezeste in ei emotii atat de puternice, amintiri dureroase, traume nevindecate, incat confesiunile lor de dupa fiecare proiectie ma coplesesc. Sunt femei care au trecut prin experiente similare cu cea descrisa in film, sunt studente carora li s-au facut propuneri indecente sau care au fost de multe ori santajate. Femei care prind curajul sa vorbeasca despre toate acestea tocmai pentru ca un film le atinge in cele mai sensibile puncte ale interiorului lor. Sunt barbati carora li se face la propriu rau in sala de cinema urmarind neputinciosi evolutia nefericita a evenimentelor, dupa rasetele si energia buna cuceritoare pe care filmul o emana in prima parte. Tema filmului e foarte actuala, iar nevoia de a vorbi despre abuzul de putere si abuzul sexual este acuta in acest moment al societatii noastre. Nu ne facem iluzii ca filmul va schimba mentalitati peste noapte, dar stim ca am lansat un dialog pe un subiect extrem de sensibil.