Exageram, sincer.
Am fost cu Vlad si cu alti membri ai familiei la un restaurant cu loc de joaca pentru copii. Pe criteriul asta l-am si ales, ca sa avem timp cat se joaca el sa inghitim o masa in liniste (fie ea si intrerupta din cand in cand de “vreau la toaleta”, “mi-e sete” si “vino sa vezi masinuta aia”). Masa noastra era la etajul 1, locul de joaca fix deasupra, la mansarda. Am urcat cu el pana in fata intrarii, l-am urmarit pana s-a descaltat, l-am intrebat daca stie unde e masa noastra si i-am urat distractie placuta.
