Maine (7 septembrie), Radu si cu mine zburam spre Oradea, unde filmul MO se va vedea de la ora 18:00, la Sala Filarmonica de Stat, intr-o proiectie speciala in cadrul TIFF Oradea! Imi doresc foarte mult ca acest mesaj sa ajunga la timp la voi daca locuiti in Oradea sau imprejurimi, pentru ca ajung foarte rar in zona, iar aceasta chiar este o ocazie minunata sa ne intalnim. Am sau n-am dreptate? Read More
Sunt ultimele zile de vacanta. De luni Vlad incepe gradinita, veste care il intristeaza groaznic, in timp ce noua ne da o oaza de speranta ca programul familiei va reintra in normal. Toata vara copilul a stat cu noi sau cu mama, asa ca va dati seama cate reguli am incalcat pas cu pas, la fiecare noua insistenta a copilului. Timpul de stat la desene s-a marit considerabil si limita la dulce a fost data uitarii. Iar ora lui de culcare de acum ai zice ca e una normala, daca am locui in … Franta. Facem recapitularea celor mai bune zile din vacanta de vara, asa ca va aratam primele poze din calatoria noastra in America.
Maine plecam spre Sarajevo Film Festival. E un moment foarte important pentru noi, asa ca e firesc sa avem emotii. Tot ce imi doresc e ca aceste emotii sa nu imi stirbeasca din bucuria de a fi acolo, inconjurata de oamenii aia misto. Adica sa imi permit sa ma bucur de acele intalniri, de premiera internationala, de momentul nostru de red carpet, de conferinta de presa, de atmosfera orasului si, in speta, a festivalului.
Am revenit cu imagini din Sri Lanka, de care a inceput sa mi se faca foarte dor. Ma gandesc serios sa ne intoarcem la iarna acolo. Nu am luat inca o decizie clara, dar cand ma uit pest aceste fotografii sau peste vlogurile de pe YouTube, imi vine brusc sa cumpar biletele de avion. Apropo, chiar acum am urcat pe canalul meu al doilea episod de vlog “Brambura prin lume” prin Sri Lanka.
Mai intai a plecat Laura in Bali. Apoi a plecat brusc si Adela. Nu am mai rezistat de ciuda, asa ca prima oara l-am pus pe Radu sa umfle o mini-piscina pentru terasa casei. Apoi ne-am schimbat cu totii in costume de baie si am inceput sa defilam asa prin casa, ca nebunii, mancand lici de la Mega, prefacandu-ne ca suntem si noi in Asia. Asta se intampla cand zilele de concediu s-au epuizat la inceputul verii, cand nu exista speranta de altele, iar copilul e in vacanta cu gradinita.
De multa vreme nu v-am mai redat pe blog vreo conversatie de-ale mele cu Vlad. E o etapa in dezvoltarea copiilor in care tu ca parinte te simti privilegiat sa fii in preajma lor, pentru ca e fascinant sa vezi cum vad lumea, sa ii vezi cum se formeaza, cum isi contureaza personalitatea si cum isi fac planuri de viitor. Ei bine, noi suntem fix la acea etapa.
Iti dai seama ca esti pe drumul cel bun cand nu iti pare rau ca te intorci acasa dintr-o vacanta frumoasa. M-am intors din America cu un sentiment foarte placut, si asta in mare parte datorita proiectelor de teatru si film in care sunt implicata. Nu e deloc simplu sa ajungi sa faci ce iti place. Nu tine doar de tine, de munca depusa, de cat de determinat esti. Nici de cate discursuri motivationale ai auzit pe tema asta. In viata trebuie sa ai si sansa. Cand eram copil, Marian Ralea imi vorbea adesea despre aceasta sansa in meseria noastra si mi se parea ca exagereaza. Dar cu timpul, am inteles perfect la ce se referea. Anul acesta, dupa foarte multa munca, simt ca mi se ofera dintr-odata multe sanse de a face ce imi place mai mult. Si e cu mare bucurie, va zic.