Ce vrei sa iti aduca Mos Craciun, Dana? TIMP. As vrea sa imi aduca, frumos impachetat, cu tot cu eticheta cu numele meu, niste timp. Sau poate o lista luuuunga de idei pentru a economisi timp. Eu o sa incep cu cateva in articolul de mai jos, ca sa avem toate mai mult timp pentru noi. Si in timpul economisit, va arat si o parte din rritualul meu de ingrijire din acest sezon.
Read More
“Dar ce probleme ai tu ca sa mergi la psiholog?” m-a intrebat cineva acum cativa ani, cu un ras superior, ironic. “N-ai ce face cu banii?” a continuat, vazand ca nu raspund, ca m-am blocat. Deja regretam faptul ca mentionasem, chiar si in treacat, chiar si cu autoironie, ca merg la terapeut. “Nu, eu n-am niciodata probleme” i-am raspuns zambind. “Ma alint.” am continuat, cu acelasi ton, facand automat persoana din fata mea sa bata in retragere. Nu mai stiu cum a continuat discutia, dar uite ca si dupa vreo 5 ani de atunci, inca imi aduc aminte acea reactie. Nu imi era o persoana apropiata, cu care sa fi baut vreodata o cafea, cu care sa fi ramas vreodata la povesti. Ma urmarea de la distanta si avea sentimentul ca ma stie bine, probabil prin prisma mesajelor pe care le transmiteam atat online, cat si offline. Pentru ca, intr-adevar, intotdeauna am transmis celor care nu imi sunt foarte apropiati senzatia ca am mereu foarte mare incredere in mine si ca sunt mereu un om vesel si optimist. Ca n-am efectiv nicio “problema”. M-am protejat. Si am adunat si am adunat si am tot adunat multe, fara sa le las sa iasa niciodata la suprafata.
Read More
Lia a implinit de curand 1 an si 5 luni, iar achizitiile ei, abilitatile ei, se maresc de la o zi la alta. Plus ca a inceput sa isi puna in practica personalitatea aceea puternica, de toddler care stie ce vrea. Desi nu are decat cateva cuvinte clare in “repetoriu”, stie sa se exprime foarte limpede cand NU vrea un anumit lucru sau cand cere cu insistenta un altul. Adica nu ai dubii cu ea. Pana si Vlad e socat de felul in care un ghemotoc de fetita stie sa se impuna, prin gesturi si onomatopee tot mai tare si mai tare rostite. Asa ca m-am gandit sa va vorbesc despre 7 produse pe care noi deja le-am folosit intens si vom continua sa o facem in etapa asta.
De ziua mea de nastere, adica acum mai bine de o luna de zile, am fost cu familia intr-un city break in Copenhaga. Am facut atat de multe lucruri in 3 zile, ca parca am fi trait 3 luni acolo. Am si calatorit foarte putin in strainatate, de cand a inceput pandemia, asadar am ajuns acolo cu o pofta nebuna de vizitat locuri noi, de descoperit si experimentat senzatii noi. Cert e ca Radu si cu mine ne-am uitat azi peste poze, inainte de a le urca aici pe blog, cu o nostalgie greu de explicat. Ce bine ne-a fost si in ce haos ne-am intors.
Cand spun “La Belle Époque”, inchid ochii si ma gandesc la acea epoca de aur in care, mai ales la Paris, artele au inflorit. Ma gandesc la spectaculoasele rochii si costume care aveau rol de carte de vizita in societate, la eleganta, opulenta si, in general, o viata optimista si linistita dinaintea primului razboi mondial. Imi dau seama ca imaginea pe care o am in minte se datoreaza in mare parte tablourilor care descriu aceasta perioada plina de sarm. Doar ca tocmai ce am vazut primele 2 episoade din serialul “Paris Police 1900” (r. Julien Despaux), care imi arata o cu totul alta Franta din acea perioada (trailer aici).
E ultima postare pe care o scriu la 35 de ani. Nu va asteptati sa insir niscaiva vorbe intelepte, ci mai simplu o sa descriu ziua de azi si ce ganduri imi trec acum brambura prin cap, ca peste ani sa imi pot face o idee de cum eram in pragul aniversarii celor 36 de ani.
La inceputul toamnei, simt cum ma cuprinde o emotie greu de definit. Pe de o parte, Vlad incepe scoala – clasa 1, iar informatia aceasta, chiar si acum cand o vad scrisa, ma induiosaza teribil. Cand a crescut puiul meu? Cand am ajuns eu mama de baiat de clasa 1? Oare m-am descurcat bine pana acum in rolul parintelui? Oare e pregatit? Inchid ochii si il vad alergand spre scoala, cu ghiozdanul in spate, cu haina in mana, cu parul ciufulit, oprindu-se brusc pentru a-mi face un semn de iubire sau pur si simplu pentru a urla, fara nicio jena, ca ma iubeste.