Azi se implinesc 2 saptamani de cand am nascut. De dimineata am fost cu Lia la control, am intrat in spital si mi-am adus aminte pe loc de cum am intrat pe 20 mai, la ora 5:30 dimineata, cu geanta de maternitate intr-o mana, cu punga cu celule stem in cealalta mana, cu masca pe fata, plangand.
Am ajuns la finalul sarcinii. Traiesc atat de multe emotii, imi trec atat de multe ganduri prin cap, incat am senzatia unui vis. Nu reusesc sa imi focalizez atentia intr-un punct, pe o singura actiune, pe un singur gand. Si nu, nu e de la hormoni. Si Radu simte la fel. Suntem pur si simplu coplesiti de emotii.
Vremuri noi, solutii noi. Chiar la inceputul lunii a 9-a de sarcina, prietenele mi-au organizat un Baby Shower la distanta prin aplicatia Zoom. A fost chiar emotionant.
Nu suferim prea mult ca muzeele sunt inchise, pentru ca noi avem adevarate capodopere in propria sufragerie…
Mi-am dorit sa imi las cumparaturile pentru bebelina pentru trimestrul 3. Planul era ca pana atunci sa lucrez, sa imi inchei mai multe proiecte de teatru, film sau blog, iar in trimestrul 3 sa imi dedic tot timpul necesar pentru cumparaturi in tihna si amenajari pentru noul membru al familiei. Ma imaginam plimbandu-ma cu orele printre rafturile magazinelor… ha ha ha. Trezeste-te, Dana, trezeste-te la realitate.
Azi, in Sambata Mare, am intrat in 34 de saptamani si m-am imbracat in aceeasi rochie pe care am avut-o si insarcinata cu Vlad, tot la 34 de saptamani, ca sa ma mandresc cu burtica mea. Sunt extrem de fericita stiind ca in scurt timp voi aduce pe lume o fetita.
Daca m-as infecta pana la nasterea ta, cum oare as putea eu rezista stand in alta camera decat tine? Cum sa nu pot eu sa te pup si sa te miros si sa te strang la pieptul meu fara nicio teama?! Cum?!