Casa de la Viscri

Casa de la Viscri

Nu voiam sa las sa se încheie acest an fără a povesti mai multe despre renovarea căsuței de la Viscri. Pana la urma, intr-un an extrem de greu pentru mine din multe puncte de vedere, renovarea căsuței a fost cel mai mare motiv de bucurie și alinare.

Sa o luam cu inceputul: am cumpărat aceasta casa în 2019, dupa ani de căutări prin multe sate săsești din Transilvania. Dar ne-am dorit în mod special Viscri, pentru comunitatea sa. Oameni extrem de responsabili, care apreciază și valorizează patrimoniul cultural național, care înțeleg și respecta cerințele unui sit UNESCO, oameni pe care ti-i dorești nu numai ca vecini, ci ca modele în noua viata pe care o vei avea în calitate de “bucureștean mutat la sat”.

Sigur, noi nu intenționăm sa ne mutam acolo cu totul. Momentan, cel puțin, profesia mea ma leagă de București, scoala copiilor la fel… asadar, am gândit aceasta casa ca pe una de vacanta, pentru familia noastră și prieteni apropiați, care deja s-au trecut pe lista de “vizite în 2025”.

Casa a stat mult timp la vânzare, caci nu o voia nimeni. Era efectiv o ruina, cu o fundație inundata, cu un zid complet lipsa inspre curte, cu altul crapat de vedeai dinăuntru afara… o casa despre care mulți săteni spuneam ca nu mai poate fi salvata. Si poate ca tocmai asta ne-a ambiționat mai tare! Am vrut sa salvam o casuta, știind ca procesul nu va fi unul ușor. Bine, recunosc ca nici asa de greu nu mi-am imaginat ca va fi! Dar când am cumparat-o, prin primavara lui 2019, mi-am zis in gând ca poate Crăciunul il vom petrece în ea. Si iata ca abia Crăciunul din 2024 il putem avea în casuta veche, renovata asa cum am visat.
Cea mai grea etapa a fost sa găsim echipa de lucru, care sa aibă o soluție pentru salvarea ei. Apoi am început sa sapam un sant pe langa casa și prin curte, in care s-a montat o pompa, care sa dreneze apa din pământ. Asa cum spuneam, fundația baltea in apa, ceea ce punea în pericol major rezistenta ei.Si abia după vreun an, timp în care s-a uscat pământul cât sa se poată lucra, am început consolidarea ei.

Iar echipa cu care am lucrat…. absolut mi-nu-na-ta! Nu am suficiente cuvinte de lauda pentru domnul Briusor si echipa sa, care au lucrat cu atât de mare grija si simt de raspundere, cu o casa atât de fragila si cu o poveste asa de speciala. Dupa fundatie, am început in sfarsit sa vad cum se ridica din nou zidurile căzute. Cum se reconstruiesc practic bucati ale casei care cazusera cu totul.
Pentru a aduce casa la forma ei initiala, s-a făcut un studiu istoric, am găsit fotografii vechi, dar am si vorbit cu vecinii. Si uite cum, din vorba-n vorba, am aflat de la un vecin ca fostul proprietar al casei vânduse la un moment dat ferestrele de la zidul care acum lipsea, unui alt vecin. Asa ca am bătut la ușa, sa întrebam cumpărătorul dacă mai știe cum aratau ferestrele noastre. Si spre socul nostru, vecinul încă mai avea o rama a ferestrei noastre, care ne-a ajutat enorm. Caci dupa ea, arhitectul Horațiu Vasilescu a putut reface desenul casei, păstrând proporțiile originale si aducand-o la forma sa initiala. Nu exista bucurie mai mare pentru mine acum decât sa merg prin sat și sa imi spună vecinii care s-au născut sau au copilărit în Viscri, ca “Exact asa era casa înainte! Nu ne vine sa credem ca e din nou la fel cum era când eram noi copii!”.

Revenind la etapele renovării, a urmat izolația. Un subiect extrem de important și de des discutat între cei care își propun o astfel de construcție sau renovare. Noi am vrut sa păstrăm aceasta parte veche a casei cât mai aproape de forma ei originala și nu am vrut sa montam calorifere, ci sa păstrăm incalzirea pe sobe cu lemne. Asadar, izolatia trebuia sa fie una foarte buna. Toata lumea ne-a recomandat vata bazaltica de la Rockwool. Am pus asadar vata Acoustic Extra de la ei, care are cel mai bun coeficient de transfer termic, asta traducandu-se in costuri mai mici cu incalzirea si racirea, dar si un climat interior confortabil, atat in sezonul rece, cat si vara. Vata am montat-o atat sub dusumea, cat si deasupra tavanului. Si tin sa spun ca iarna aceasta, cand afara ningea si erau temperaturi negative, inauntru era cât se poate de confortabil.

Sobele le-am realizat pe comanda la Teracota Medias si sunt realizate manual, dupa desenul nostru. In prima zi, cand am băgat pentru prima oara lemne, am umplut casa de fum. Un vecin a fost super saritor si dragut si ne-a adus repede un calorifer electric. A zis ca e mai bine asa la inceput, pana ne invatam cu sobele. Adevarul e ca, fiind o casa de vacanta, noi nu o tinem mereu incalzita. De altfel, acesta e si unul dintre motivele pentru care nu ne-am pus calorifere, pe care le prefera multi dintre cei care locuiesc permanent, pentru un plus de confort. Dar noi am ales sobele, care se incalzesc intr-o zi, de dimineața pana seara, dar care dupa pot face o caldura asa de mare, ca trebuie sa deschizi ferestrele.

Tavanul este unul sasesc, având, dupa cum vedeți, un model specific. Iar dusumeaua este lata de 20 si din lemn gros. Toata tâmplăria a fost refăcută conform originalului – ferestre, uși, obloane, tot.

Cat privește mobila, pentru ca mulți m-ati întrebat, ea a fost adunata de mine și de Radu in timp, de-a lungul unui an. Casa nu mai avea nimic. Dar am găsit unele piese chiar în sat (ceasul de perete cu pendul), iar altele pe olx sau diverse magazine online de mobila veche, cum ar fi Old Furniture Transilvania sau Trnsylvn (pe ambele le găsiți cu aceasta denumire pe Instagram). Daca vreti, va ofer la comentarii detalii despre fiecare obiect în parte, care va atrage atenția.

Un detaliu al casei spune o poveste foarte veche, încă din al doilea război mondial. Dupa cum ati observat, intr-un colt al camerei, exista un perete de caramida aparent neterminat. Cand am cumpărat casa, acela era un perete construit ulterior, care crea impreuna cu peretele exterior al casei un spatiu gol foarte mic. Va puteți imagina, un triunghi îngust, ca o felie de tort. Initial, peretele fusese construit doar pentru a “indrepta” camera, adica pentru a reduce din unghiurile ascutite. Dar, în timpul războiului, acel spațiu gol dintre pereți si-a găsit o alta utilitate. Caci un fost proprietar, care s-a născut în casa și cu care am apucat sa vorbim, inainte de a muri, ne-a povestit cum femeile din casa se ascundeau acolo, cand intrasera rusii în tara. Făcuseră o trapa prin pod și coborau pe o scărița cum e cea din camera noastră acum, rămânând ascunse, in liniște, intre ziduri. Iar eu mi-am dorit foarte mult ca aceasta poveste, care tine de istoria acestei case, sa ramana cumva prezenta. Sa nu dispara, sa nu se uite. Drept urmare, am pastrat o parte din acel perete, cat sa poți înțelege cat de mic era spațiul în care femeile, terifiate, se rugau pentru salvarea lor.

Ultima etapa a renovării a fost cea dedicata fațadei si o sa revin intr-un viitor post pe blog cu fotografii mai recente. Conform studiului istoric, dar si analizând straturile de var date in timp peste casa, am readus-o la culoarea sa originala. Puteam alege între a o lasă bej sau a o vopsi albastra și ne-am gândit ca, vorba aceea, câte ocazii de a avea o casa albastra iti mai apar intr-o viata!

Dupa ani de zile în care am dormit în rulota în curtea casei, admirand-o de la distanta și imaginandu-ne cum va fi, cand va fi gata, acum în sfârșit putem sa ne bucuram de ea. Nu e gata! Si cred ca nu va fi gata mult timp de acum înainte, pentru ca pare genul acela de proiect pe care îl continua copiii si nepoții. Caci tot timpul vor mai fi lucruri de făcut la ea. Acum am renovat casa veche, iar la primavara urmează sa reconstruim o extensie care a picat cu totul. Casa era initial în forma de L, iar acum exista doar baza L – ului. Iar peste ani, o sa reconstruim și sura. E important de știut pentru cei care viseaza la o astfel de casa ca, intr-un sit UNESCO, nu poți modifica nimic si nici nu poti construi altceva in afara de casele sau anexele care existau deja pe teren si care, ca in cazul nostru, au cazut sau au ars de-a lungul anilor. Deci poti doar sa reconstruiesti, nu sa construiesti de la zero, pe fundații complet noi.

Ce ziceți de aventura noastră? Noi o simțim ca pe o mare realizare și sperăm să se bucure generații întregi dupa noi de aceasta minunata casa.

 

P.S. Promit sa revin si cu alte fotografii, cu fațada refăcută si modificări mai recente.