Custom Menu

Latest From Our Blog

Cand e liniste

Cand e liniste

852

43171191413 1012

 

Gata, de azi ma gasiti din nou pe blog. Va multumesc foarte mult pentru mesajele lasate in acesta perioada extrem de grea din viata mea. Am trait un cosmar. Totul s-a intamplat atat de repede, incat si acum ma trezesc folosind cand verbul la trecut, cand la prezent. E foarte greu sa te obisnuiesti cu gandul ca fizic un om nu mai exista dintr-odata. Ca si cand s-ar fi spart un balon de sapun, atat de usor se desprinde un om de lumea aceasta.

Dupa ce am aflat ca a murit, eram inca pe hol in spital, si mi s-a facut brusc teribil de dor de el. Poate suna ciudat, dar cred ca niciodata nu mi-a fost cu adevarat dor de el pana in acel moment. Asta si pentru ca nu am stat niciodata prea mult departe de parintii mei si stiam ca oricand am nevoie de ei, ei vor fi langa mine. Dar cand m-am oprit din plans si m-am gandit ca nu o sa-l mai vad, aud, strang in brate ni-cio-da-ta, m-a lovit acest dor puternic, ce o sa-l resimt cu siguranta toata viata.

De la aflarea diagnosticului si pana la inmormantare, nu a durat decat o saptamana. A fost un soc pentru el si pentru noi. Dar au trecut acele zile si acum e liniste. Si nu imi place linistea asta. De cand am nascut, tata venea in fiecare duminica la mine in vizita sa-l vada pe Vlad si sa-mi aduca mancare gatita. Dar ieri a fost doar liniste.

Sunt oameni care in astfel de momente prefera sa ramana singuri, cu gandurile lor. Dar mie simt ca imi face mai bine sa am mereu prieteni aproape, sa va am pe voi, sa raman activa, caci altfel…e liniste. Si in linistea asta simti golul mai puternic.

Vlad imi da forta. E incredibil cum zambetul lui ma topeste de fiecare data. Imi pare nespus de rau ca nu a apucat sa-si cunoasca bunicul. Dar cand o sa creasca mare o sa-i spun ca bunicul a fost extrem de fericit la nasterea lui si ca a fost un om curajos, onest si cu o pofta uriasa de viata.

Asadar, o sa-mi faca foarte bine sa-mi reiau activitatea aici. Mai ales ca tata era un fan al acestui blog si cred ca daca ar vedea lipsa postarilor din ultima vreme, mi-ar spune-o cu umor, in stilul lui caracteristic: “Termina cu prostiile!”

101Comments
  • Catalina/ 19.05.2014Reply

    Bine ai revenit, Dana! Nu prea stiu ce sa-ti spun, incearca sa fii puternica, mai ales pentru familia ta, pentru Vlad.

  • Aura Rusu/ 19.05.2014Reply

    Sincere condoleante Dana! Sunt sigura ca cel mic iti va da puterea sa mergi mai departe si sa realizezi tot ceea ce ti-ai propus de acum inainte.

  • Luana/ 19.05.2014Reply

    >:D< te imbratisez tare tare

  • Lana/ 19.05.2014Reply

    Dana noi îţi vom fi alături mereu pe blog, pentru că meriţi, şi aşa cum spui trebuie să fii alaturi mereu de oameni pentru a trece peste această stare… Putere… şi Domnul sa te întărească

  • camelia/ 19.05.2014Reply

    Dana, este de admirat forta cu care te-ai inarmat sa poti merge mai departe, pentru ca depinde doar de tine modul in care depasesti momentele grele din viata, mai ales ca de starea ta depinde si cea a lui Vladut. Ai grija de voi,
    Te imbratisez !

  • Anca Liana/ 19.05.2014Reply

    Condoleante si multa putere ! Si noi tocmai l-am inmormantat pe tata 🙁
    Am fost surprinsa de coincidenta cand am aflat de tatal tau.
    Dumnezeu sa-i ierte !

  • Mihaela/ 19.05.2014Reply

    Condoleante,iti doresc sa fi puternica si Dumnezeu te va ajuta sa treci peste aceste clipe grele.Te pup

  • Manuella/ 19.05.2014Reply

    Durerea este crâncenă. Timpul o împacă cumva.

    Poate, doar trecând prin aşa ceva, realizăm cât de mult contează să dozăm corect fiecare hop care vine peste noi. Să nu ne mai supărăm atât de tare din nimicuri, la urma urmei. Să ştim că lucrurile au o rezolvare, mai devreme sau mai târziu.

    Îl privesc pe Vlad şi îl asemăn mult cu tatăl lui. Are el păturică mustăcioasă?

  • Ioana/ 19.05.2014Reply

    Ma bucur ca esti puternica. Si mama – cea mai buna prietena mea – sufera de cancer in faza terminala. Mi-e frica de ce va urma. Mi- e frica de acel dor de care vorbesti. Te admir foarte mult pentru felul in care faci fata durerii.

  • clau/ 19.05.2014Reply

    Bine ai revenit, Dana. Chiar am plans la citirea randurilor de mai sus…trebuie sa fi puternica si sa te gandesti ca viata merge inainte :).

  • Dana/ 19.05.2014Reply

    Din pacate iti inteleg perfect durerea, maine se implinesc exact 2 ani de cand a murit tatal meu bun si drag, luni a facut accident vascular iar duminica s-a dus…. Gandeste-te ca ai avut noroc de a te vedea implinita si de asi cunoaste nepotul. Durerea nu trece, nu se estompeaza, dar va veni un moment cand te vei gandi la el si vei zambi, nu vei mai plange… Dumnezeu sa-ti dea putere si intelepciune ca sa treci cat mai usor peste aceste moment. Tatal tau va veghea mereu asupra ta. Cu drag…

  • Mada :)/ 19.05.2014Reply

    Imbratisari multe, cu drag.

  • andreea/ 19.05.2014Reply

    Dumnezeu sa-l aiba in paza si condoleante pentru aceasta pierdere. Este atat de greu sa mai poti avea cuvinte intr-o astfel de situatie dureroasa…sunt sigura ca Dumnezeu iti va da putere sa poti gasi resorturi pentru a trece peste aceasta durere. Vladut este unul dinte ele..

  • Dyda/ 19.05.2014Reply

    Sunceritatea ta ma emotioneaza si ma face sa imi sun tatal din nou astazi!

  • Alexandra B./ 19.05.2014Reply

    Condoleante Dana! Sa gasesti putere in toti oamenii dragi care iti sunt alaturi zi de zi si sa privesti inainte cu optimism. El va fi mereu alaturi de tine!

  • Andra/ 19.05.2014Reply

    Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste aceasta durere nemarginita. Ai un baietel minunat, care are nevoie de mama lui, iar in ochisorii lui vei gasi intotdeauna dragostea, linistea si forta pentru a merge inainte. Te imbratisez cu drag.

  • Anca/ 19.05.2014Reply

    E greu…d dar incearca sa te gandesti ca Dumnezeu a luat o viata si a dat o viata… Ar fi fost crunt ca in aceste momente in viata ta sa nu existe Vlad…deci zambeste si fi puternica 🙂

  • Mona/ 19.05.2014Reply

    heeei te-ai intors, un pic ciudat dar tre sa recunosc ca ti-am simtit lipsa!

  • Maria Elena/ 19.05.2014Reply

    Draga Danuta ! Condoleante sincere pentru acesta durere in suflet si pierdere pentru totdeauna !
    Eu iti sunt alaturi, fiind o cititoarea a blogului tau nu de foarte mult timp ( spre rusinea mea 🙁 ) si sa stii ca voi fii aici, chiar daca nu intotdeauna scriu comentarii la ceea ce postezi, aici pe blog !
    Ai nevoie de multa putere, pentru Vlad, pentru familia ta si pentru mama ta, dar si pentru tine !!!
    O legatura atat de puternica tata-fiica nu se destrama niciodata si este pentru totdeauna! Fii sigura ca tatal tau te vegheaza si iti este alaturi dar spiritual, fizic nu mai are cum si acum se bucura ca ti-a reluat activitatea pe blog, alaturi de prieteni !
    Te pup si te imbratisez cu mult drag !

  • Monika/ 19.05.2014Reply

    M a emotinat ce ai scris,, si da, si eu cred ca cel mai bine ii sa ramai activa….ca in perioada asta nu cred ca e ok sa te tot gandesti la ce s-a intamplat.Si cred cu
    tarie ca si tatal tau si ar dori sa te vada fericita!.Pupici:*

  • Matya/ 19.05.2014Reply

    Te imbratisez cu drag, Danuta! <3

  • Miha Ela/ 19.05.2014Reply

    Off Dana,prin ce moment oribil ai trecut 🙁 cel mai cumplit din lume,imi pare rau (: insa ma bucur mult ca ai revenit si iti doresc sa fii puternica si sa iti revina pofta de viata!!! Pupici pt Vladut :-* :-* :-*

  • adriana/ 19.05.2014Reply

    Bine ai revenit, Dana! O particica a sufletului tau va ramane mereu la tatal tau dar inima ta le apartine celor pe care ii iubesti si care sunt acum FAMILIA TA. Fii puternica si linistea va fi luata de tumultul vietii cotidiene. Asa e viata cu bune si rele. Numai bine!

  • daniela/ 19.05.2014Reply

    Condoleante! Dana, sa fii puternica asa cum te stim toti!

  • Dala/ 19.05.2014Reply

    Condoleante si mult curaj! Ai grija de tine!

  • Alexandra P./ 19.05.2014Reply

    Sa fii tare, Dumnezeu iti va da putere ! Fii cu nadejde si ma bucur ca ai revenit, Vladut e un dragut si sigur el te va ajuta in fiecare moment sa fii bine.
    Sanatate si numai bine! Sa cresteti mari!!

  • Criss/ 19.05.2014Reply

    Te imbratisez tare si suntem alaturi de tine! cuvintele sunt de prisos, dar nu esti singura si trebuie sa stii asta,

  • Ariadna/ 20.05.2014Reply

    dor vesnic de tata si 20 de ani dupa…

    putere multa de tot!:)
    timpul isi va face treaba, incet, incet..

  • Gabi/ 20.05.2014Reply

    Imi pare rau! Condoleante.

  • anca mitrofan/ 20.05.2014Reply

    dana, parca te ai facut mai frumoasa…spune-mi…mai incapi de atata dragoste?(poate ai sa mi raspunzi ca nu, dar eu iti zic ca, dc o sa ti mai dea bunul dumnezeu un copilas o sa l iubesti la fel. pe amundoi la fel de mult si tot asa…nu i frumos?)
    bine ai venit!

  • Istraterestra/ 20.05.2014Reply

    >:D< ai grija de mama ta 🙂

  • Smaranda/ 20.05.2014Reply

    Condoleante…

  • Andreea/ 20.05.2014Reply

    Condoleante Dana!

  • Dana ZOOM DECOR/ 20.05.2014Reply

    imi pare rau, Dana! Sa fii puternica si sa ti gasesti refugiul in Vlad! Ganduri bune catre voi !

  • Iuliana/ 20.05.2014Reply

    M-a emotionat tare postarea ta. Imi pare rau pentru pierderea suferita. Tatal meu este in coma profunda de o luna de zile si fiecare zi este o adevarata tortura de atunci. Medicii de la ATI Cardiovascular Tg Mures nu ii dau sanse de recuperare, nu i-au dat nici sanse de supravietuire, dar pentru noi este de neconceput. Nadajduim ca Dumnezeu il va ridica din acel pat si ca se va intoarce la noi acasa, pentru ca, desi il vizitam in permanenta, ne este tare dor de el, asa cum il stim noi. Eu trebuia sa am nunta acum si am vrut sa ii arat rochita inainte sa plece, dar a spus ca el ma vede la nunta si ne rugam sa fie asa.
    Numai tu stii ce e in sufletul tau, dar Dumnezeu te va intari cum stie el mai bine.

    • Dana/ 20.05.2014Reply

      Noi trebuia sa avem botezul la sfarsitul lunii. Dar cand am auzit diagnosticul, i-am spus ca amanam botezul pana cand va putea participa si el. Ma gandeam ca va trece cu bine peste chimio si se va putea bucura de acest eveniment important din familia noastra…nu a fost sa fie. Multa putere si curaj!

  • atena/ 20.05.2014Reply

    Tatal tau, cu siguranta, chiar daca s-a stins mult prea devreme, a murit impacat si linistit cu asa copii deosebiti. A trait sa isi vada nepotul, pe voi fericiti. Pentru un parinte nu e putin lucru…Este foarte greu, am trecut prin asta si stiu…Dorul este mistuitor. Si nu este numai dorul… sunt lucrurile care au ramas nearatate si nespuse…
    Tu, insa, trebuie sa fii puternica, pentru mama ta mai intai… si pentru tatal tau, care asa te-ar fi dorit, sunt sigura.
    Ai o familie superba, tu insati esti un om bun si sunt convinsa ca vei reusi!

  • alina/ 20.05.2014Reply

    Condoleanta, Dana. Te admir pentru puterea de care dovada, mi-au dat lacrimile cand ti-am citit postarea.

  • Georgiana M/ 20.05.2014Reply

    Cunosc aceasta liniste. Am avut-o si noi si inca o mai avem, dupa sase ani. In martie 2008 s-a nascut fetita noastra, Ana, iar la doua luni, tata (socrul meu, dar eu i-am spus mereu tata) s-a dus. Tot rapid. Imi amintesc socul de atunci, credinta ca lui nu i se va intampla asta si ca va trece peste, apoi intrebarile, apoi revolta, apoi amintirile. Dupa atatia ani nimic nu s-a schimbat. Vorbim mult despre bunu – cum ii spune Ana noastra. Ii seamana mult, e la fel de vesela, dornica de petrecere si mereu atenta sa te faca sa razi si sa te imbratiseze cand simte ca ti-e greu. Si stim ca, atunci cand a plecat, tata i-a lasat ei sufletul lui bun, cald si frumos…

  • Dana Jucovschi/ 20.05.2014Reply

    Buna Dana,

    In primul rand condoleante, stiu prin ce treci si cat de greu este.Acum 2 saptamani mi-am pierdul tatal, care a decedat foarte repede, la o luna si jumatate de cand a primit diagnosticul.Sunt cuvinte si lucruri pe care nu am apucat sa i le spun,imi este dor in fiecare zi de el, dar incerc sa fiu tare pentru mama si fratele meu.Ii multumesc lui Dumnezeu ca am langa mine un om foarte bun care reuseste sa -mi redea zambetul si sa ma faca sa inteleg ca viata merge mai departe.Dar, este foarte greu, avea doar 62 ani si multe lucruei de facut.Asa ca, fi tare si mergi mai departe, de acolo de sus ei ne vegheaza si sunt in fiecare zi alaturi de noi.

  • Adina/ 20.05.2014Reply

    Dana, sa fii puternica! Ma bucur ca te-ai intors aici si ma bucur ca poate iti poti gasi o alinare, cat de mica, si in incurajarile noastre. Imi pare nespus de rau si vreau sa stii ca iti suntem cu totii alaturi!

  • Acte Divort/ 20.05.2014Reply

    Niciodata nu am vazut pe chipul tau mai multa fericire decat in aceste imagini in care esti alaturi de puiul tau ! Interesanta este puterea pe care o are asupra ta chiar si in aceste circumstante !

  • Oana/ 21.05.2014Reply

    Bine ai revenit! La cuvinte nu ma prea pricep, dar iti trimit ganduri bune 😀

  • Maria/ 21.05.2014Reply

    Multe multeee imbratisariii! Ochii tai spun totul, spun ceea ce e sufletul tau! Cu mult drag iti doresc ce mi doresc mie! Imi cer iertare daca deranjez, dar sper sa mi permiti sa ti zic ca macar imaginar te strag tare la piept ca pe sora mea!

  • gabi gabriela/ 24.05.2014Reply

    Buna Iubita sincer stiu exact prin ce momente ai trecut si treci, si asta pentru ca si eu lam pierdut pe tatal meu in urma cu 2 ani si jumatate, este cuplit de dureros, iar dorul de a il vedea de al pupa si al strange in brate este tot mai mare, iti doresc din tot sufletul meu sa fi tare si sa realizezi din ce in ce mai mult ca viata este trecatoare si candva toti vom pleca din ea,

  • mirabela/ 30.05.2014Reply

    e usor cand multe persoane iti spun viata merge mai departe…dar pentru cine trece prin asa ceva… e greu…astazi sunt 6 saptamani de cand tatal meu nu mai e langa mine si as da orice sa mai vorbesc o data cu el sau sa-l mai vad macar 1 minut chiar daca ar fi pe un pat de spital asa cum l-am vazut ultima data…

Leave a Comment