Cambodgia VIII

Cambodgia VIII

Am ajuns cu calatoria noastra in Kompong Luong – un intreg sat plutitor. Pentru mine cred ca a fost cea mai spectaculoasa, cea mai intensa experienta din Cambodgia. Sper ca pozele mele sa reuseasca sa va transmita macar si pe sfert emotia pe care am avut-o eu, calatorind printre casele lor, si tot ma voi putea declara multumita. O ora si jumatate a durat calatoria cu barca, timp in care am incercat sa inteleg cum poate fi traita o viata plutind pe ape. Dar sa o luam cu inceputul…

Dupa lunga calatorie cu masina prin munti, am ajuns in Pursat pe la ora 5 dupa-amiaza. Pentru ca mai aveam ceva timp liber pana se intuneca si pentru ca in Lonely Planet citisem lucruri interesante despre Kompong Luong, un sat care era la vreo 30 km departare, l-am rugat pe soferul nostru sa ne duca intr-acolo. El nu auzise niciodata de acest sat plutitor, nu stia unde e si nici ce vrem sa cautam noi pe acolo. Dar s-a informat, iar pe inserat eram deja la destinatia dorita. Kompong Luong ne-a intampinat asa:

Satul este pe lacul Tonle Sap si majoritatea familiilor sunt vietnameze. Pana sa ajungem la apa, un drum luuung de pamant rosu, cu case pe picioare inalte de lemn, ne lasa sa intelegem ca pe timpul sezonului ploios decorul e cu totul altul. Ceea ce ne-a bucurat in mod deosebit a fost ca oamenii ne-au primit cu zambetul pe buze, o sa vedeti. Am cumparat bilete (12$ barca, pentru patru persoane, o ora si jumatate):

Va spuneam in postul trecut ca toti au telefoane mobile, iar magazinul plutitor de mai sus intareste afirmatia.

Era atat de frumos, incat nici nu mai puteam vorbi. Lacul se lega cu cerul, iar linia orizontului devenea aproape invizibila. Mi-am dat seama ca nu numai tatal are o viata de pescar, ci intreaga familie, mama si copii. Toti traiesc pe ape, de dimineata si pana seara simt continuu miscarea apei sub picioare…daca o mai simt. Probabil ca ajungi sa percepi tangajul abia cand ajungi pe uscat, cu picoarele pe pamant.

Cel mai tare m-a impresionat baietelul de vreo 4-5 ani, din pozele de mai jos. Era singur, cu caiacul in larg, si se juca cu vasla. In loc sa “bata mingea”, imagine din copilarie cu care noi suntem obinuiti, el se juca in larg.

Va urma….