Brambura prin Thailanda (partea a II a)

Brambura prin Thailanda (partea a II a)

Am revenit cu informatii legate de calatoria noastra in Thailanda, de la inceputul anului. Nu am apelat la o agentie, am organizat singura totul si am ales cazari si locuri care stiam ca se potrivesc familiei mele. Dar sper sa va ajute si pe voi, ori macar sa va inspire sa calatoriti din nou! 

Am plecat pe data de 25 decembrie. Si cu ocazia asta va dau primul pont legat de zborurile pe distante lungi. Acestea sunt mai ieftine, mai ales daca nu le cumperi cu multe luni inainte (iar pandemia nu ne-a dat aceasta optiune), in zilele de sarbatori – Craciun si/sau Revelion. Pentru noi Craciunul e oricum masa din 24 dec seara si descoperirea cadourilor de sub brad din dimineata de 25. Le-am bifat pe amandoua cu gratie, iar pe la ora pranzului, chiar in ziua de Craciun, eram toti 4 in aeroportul Otopeni, aproape gol. Am zburat cu Qatar, cu escala de vreo ora jumate in Doha. Alte ponturi legate de calatoria pe avion cu copiii: 1. Noi preferam sa zburam pe timpul noptii, ca ei sa doarma o durata cat mai lunga din zbor. 2. Contrar majoritatii calatorilor, ne plac escalele. E momentul in care copiii se pot dezmorti, alergand pe la locul de joaca din fiecare aeroport mare. 3. Am ales locurile unul langa celalalt, dar primele din rand, ca sa ne folosim de acel “bassinet” pentru bebelusi. Lia inca mai incapea in el si poate fi util cand vrei sa iti mai eliberezi bratele. Singurul dezavantaj e ca la turbulente trebuie sa ridici copilul din acel cos si sa il tii din nou in brate, cu centura pusa. Iar mie mi s-a intamplat de 3 ori sa o adorm pe Lia la san, sa o mut cu maaaaaare grija in bassinet, sa fac efectiv manevrene cu finetea unui neurochirurg ca sa nu o trezesc in timp ce o puneam in acest loc al ei, iar cum ma asezam relaxata in scaunul meu si deschideam monitorul sa ma uit la un film, aparea si semnalul de centuri puse, din cauza turbulentelor. Si iar trebuia sa o scot si sa o adorm in brate, si tot asa. Dupa 3 mutari brate – bassinet, am preferat ca ea sa ramana dormind in bratele mele sau ale lui Radu. 4.Recomand jocuri care nu scot sunete, de preferat si unele noi, de care sa nu se plictiseasca rapid. Noi am avut pentru Lia un fel de mapa Montessori cu fermoare si alte mici accesorii. Vlad e deja mare. Ii lasi monitorul deschis si telecomanda in brate si se uita la filme, se joaca si apoi se culca, exact ca orice alt calator. Pentru Vlad, care e mofturos cu mancarea, comand de fiecare data la Qatar platoul de fructe, inca de cand imi rezerv locurile. Si oricum, insotitorii lor de zbor sunt super atenti cu copiii si parintii lor, in general. Servirea incepe intotdeuna cu copiii – smart! Si apoi sunt serviti adultii, in ordinea locurilor. Iar copiii cum se asaza pe scaune, cum primesc o jucarie, adecvata varstei.

BANGKOK – Am zburat spre Bangkok, unde am stat 2 nopti. Prima noapte a fost cea obligatorie de carantina, prin programul Test & Go. Nu o sa intru in detalii legate de acest program si conditiile de intrare in perioada pandemiei, pentru ca ele se schimba mereu. Chiar si din momentul in care noi am depus online cererea de ThaiPass si pana la plecarea propriu zisa, adica in mai putin de 2 saptamani, conditiile se schimbasera. Pe scurt, noi ne-am ales un hotel SHA+ in care sa facem carantina obligatorie de 1 zi, pentru persoanele vaccinate, numit Eleven Hotel Bangkok. Erau niste pachete speciale, pe care le cumparai prin agoda.com, care includeau cazarea, testarea covid (in hotel sau la spital) transportul de la aeroport (fiecare familie calatorea cu o masina rezervata dinainte) si cele 3 mese ale zilei aduse in camera. Noi ne-am comandat cu foodpanda si fructe din exteriorul hotelului, mentionand ca suntem in carantina, si le-au lasat la receptie, sa ni le aduca dupa aceea cineva la usa. A funcionat fara probleme. In plus, carantina a fost mai scurta decat ne asteptam. Am aterizat foarte devreme, pe la ora 9 – 10 eram deja la hotel si ne testau. Rezultatele negative au venit pe la 6 seara, cand ne-au sunat in camera ca putem iesi relaxati afara din hotel. Repet, astea au fost conditiile in perioada in care am calatorit noi. Nu stiu care sunt acum sau cum vor fi pe viitor, cand veti da de acest articol. Dar poate ceva-ceva din informatiile acestea tot va va fi de folos. De exemplu, ca ne-am facut asigurarea medicala obligatorie (care sa acopere covid si alte interventii medicale in valoare de maxim 50.000 USD) cu AXA Thailand Insurance. Ne-a costat vreo 8 dolari de persoana. Am ales-o pentru ca era recomandata pe forumurile de travel ca fiind preferata la controlul de la granita sau in obtinerea mai rapida a ThaiPass-ului. Deci, cautati AXA covid insurance Thailand pe google si dati de ea.

Buuuun, deci la dus am stat 2 nopti la Eleven Hotel Bangkok, de pe Sukhumvit 11. Nu e nimic spectaculos, dar l-am ales pentru ca era in lista de hoteluri care ofera carantina, e intr-o zona foarte buna, are camere relativ mari, cu pat dublu intr-una dintre incaperi si pat etajat (pentru copii), in cealalta. La intoarcere am stat 1 noapte la Akara Hotel Bangkok, care avea un rooftop cu piscina mai dragut si o camera mai frumoasa si mai luminoasa. Dar zona mi-a placut mai mult la primul, putand simti la cateva minute distanta de mers pe jos (cu Lia in carut si Vlad de mana) energia unica a Bangkok-ului.
Daca aveti putin timp de stat in acest oras, si poate mai sunteti si cu copiii dupa voi, va recomand 2 atractii turistice: templul Wat Pho – unde agitatia e mai mare, dar e pur si simplu spectaculos, de neratat. Iar o atractie cu o atmosfera mai linistita, dar cu mult farmec, este Jim Thompson House. In rest, plimbati-va in zona Sukhumvit, mancati fructe cate puteti si incercati mancarea de la un food court in aer liber, gatita efectiv sub ochii vostri. Tom yum e excelent in orice loc.

KOH CHANG – Am ales aceasta insula ca principala noastra destinatie, pentru ca din cautarile mele anterioare plecarii, mi s-a parut ca (inca) nu e sufocata de hoteluri inalte si alte atractii clasice pentru turisti. Exista si ele, dar pe o portiune destul de mica, in zona White Sand Beach, unde veti gasi si cea mai aglomerata plaja, de altfel. Dar in rest, insula are multe cazari aerisite, atat pe plaja, cat si mai aproape de jungla, dar si plaje aproape goale. Sau cel putin asa le-am gasit noi pe unele dintre ele, la sfarsit de 2021 si inceput de 2022, cat pandemia inca influenta semnificativ calatoriile. Imi dau seama ca ce am experimentat noi in aceasta vacanta se apropie mai mult de vechea Thailanda, cea a backpackerilor aventurosi. Numarul turistilor era atat de mic, incat aveai senzatia ca pe toti ne leaga o anumita complicitate, nerostita, dar validata de privirile intense: “Da, si noi ne-am facut curaj!” Cam asta era gandul cu care salutam fiecare grup de turisti pe care ii intalneam. Si sigur ca era fantastic sa gasesti atractiile turistice fara cozi, dar pe de alta parte si foarte trist sa numeri cat de multe pensiuni sau alte mici afaceri ale localnicilor nu au supravietuit in urma pandemiei.

Un alt motiv pentru care am ales Koh Chang e ca e o insula suficient de mare cat sa aiba un spital privat al ei, in caz de vreo urgenta. Dar si sufiecient de mare incat sa o putem explora timp de 10 nopti cate ii rezervasem, fara sa existe riscul sa nu mai avem ce face. Asta pentru ca noi suntem genul ala de turisti care se intorc obositi din vacante. Unii pot sta pur si simplu relaxati, pe un sezlong, cu o carte in mana, toata vacanta. Noi nu. Noi trebuie in fiecare zi sa exploram o zona noua, sa gasim o alta plaja, un alt loc bun de mancat… Practic, avem nevoie de o vacanta la intoarcerea in tara.

Si o alta informatie importanta, e ca poti sa ajungi cu avionul din Bangkok, pe Trat Airport, adica un aeroport construit relativ recent special pentru Koh Chang, pe care aterizeaza exclusiv Bangkok Airways. Pretul biletelor e mare, comparativ cu orice alt zbor intern AirAsia. Dar economisesti multe ore de mers cu masina si cred ca asta e un argument care cantareste mult cand calatoresti cu copiii. Caci drumul de la Bangkok in Trat, de unde iei vaporul spre insula, poate fi facut cu masina inchiriata sau autocar, dar trebuie sa iei in calcul ca pierzi o zi. Ei zic ca faci 5 – 6 ore, dar am citit ca poti face si 8…

Asa ca, de la aeroport, te sui direct in vaporasul de Koh Chang sau Koh Mak. Iar din portul aflat in nordul insulei Koh Chang, toti turistii se suie in Songtaew – adica un fel de taxi la comun, singurul mijloc de transport in comun al insulei, in care turistii stau lipiti unul de altul pe banchetele din spate, fata in fata, cu bagajele la picioare si cu bratele tinandu-se strans de barile deasupra capetelor, la fiecare curba 🙂

CAZARI – In Koh Chang am stat in 3 cazari diferite. E placerea noastra sa schimbam mai multe cazari in aceeasi vacanta, pentru a trai experiente cat mai diferite. Multa lume ma intreaba daca nu e complicat cu bagajele, dar adevarul e ca nu avem niciodata bagaje foarte mari cu noi, ci preferam sa luam cat mai putine haine si sa le spalam acolo, fie la cazare, fie la spalatoriile cu plata, foarte frecventate de backpackeri. Asadar, una – doua le asezam pe toate inapoi in valiza si plecam spre urmatoarea cazare.

Prima a fost o vila cu gradina la Santhiya Tree Koh Chang Resort. Poate si pentru ca a fost prima cazare si venisem incarcati cu un dor nebun de Thailanda, dar cert e ca am fost extrem de incantati de ea. Are o arhitectura thai foarte speciala, care da intregului resort o atmosfera de-a dreptul magica! Vilele care se inchiriaza au acces fie la piscina (unele au chiar piscina privata), fie la gradina. Noi am ales una cu iesire la gradina pentru ca, sincer, as fi avut cosmaruri sa nu cumva sa coboare Lia din pat intr-un moment de neatentie si sa se arunce in apa. Si tare placut era sa ne cumparam fructe din piata si sa le mancam la noi pe terasa, aprinzand de fiecare data si lumanarea anti-tantari. Resort-ul are un restaurant chiar pe plaja, de unde apusul se vede superb. Si mai are un restaurant cu vedere spre canal, unde se servea micul dejun. As mai adauga ca grija pentru masurile anti-covid a tuturor angajatilor era foarte mare.

Centara Koh Chang Tropicana Resort – acesta e recunoscut ca fiind un resort pentru familii cu copii. Aveam senzatia ca fiecare cuplu avea cel putin un copil alaturi la masa 🙂 Si aici poti sa iti inchiriezi o vila, care va avea intimitate, fiind pitita printre plante, printre canale, la distanta de cele vecine. Noi am petrecut trecerea dintre ani acolo si, fiind o perioada aglomerata pentru ei, am mai gasit libera o camera doar intr-un hotel micut tot din interiorul resortului, tot cu o mica curte privata.

Ambele cazari erau localizate pe plaja Klong Prao Beach, la vreo 10 minute cu masina distanta una de celalata.

A treia si ultima cazare din insula a fost la Jungle Garden, care nu avea acces la plaja, dar ajungeai in cateva minute cu masina atat la Bailan Beach, cat si si la Klong Koi Beach. Cazarea asta mi-a adus aminte de primele noastre bungalow-uri la care am stat in Asia, si care ne-au facut sa ne indragostim de fapt de acest continent. Bungalow-ul nostru de aici, rezervat cu 70 lei pe noapte (pentru ca am vrut sa aiba si aer conditionat, altfel era 55 lei, in timp ce acum e 30 lei pe noapte!), mi-a adus aminte de cel din Otres Beach Cambodgia. Ma rog, ala era mult mai basic, neavand nici baie proprie. Era pur si simplu un pat cu o plasa de tantari si un acoperis de ratan deasupra capului. Cel de aici, de la Jungle Garden, avea de fapt tot ce ai nevoie intr-o vacanta in care vrei sa te apropii de natura si in care vrei sa cunosti oameni cool, care au calatorit mai mult decat tine si care abia asteapta sa iti povesteasca seara, la un Chang Beer, cum au fost ei tepuiti intr-o noapte de Full Moon Party in Koh Phanghan, acum multi multi ani. Asta e de fapt ce imi place cel mai mult la astfel de locuri – ca au darul de a aduna oameni misto, alaturi de care ne simtim bine, relaxati, in largul nostru. Sigur ca testam in vacantele noastre tot felul de experiente. Ducem copiii la cazari cu piscine cu tobogane si alte fite, dar vrem sa le aratam si ca de fapt nu ai nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit. Asa ca aici am dormit toti 4 intr-un pat, acoperit cu o plasa de tantari, am mancat longan, fructul pasiunii si mango thailandez pe balconasul nostru si am stat la povesti, pana ne ciuruiau tantarii. Cazarea nu avea cand am mers noi restaurant, fiind inchis pe perioada pandemiei. Dar puteai manca la 2 – 3 restaurante mai mici din apropiere, la care localnicii nu prea stiau engleza, dar la care te primeau intotdeauna zambindu-ti cu caldura.

In ceea ce priveste activitatile pe care le poti face in insula, noi am recomanda sa va inchiriati o masina sau un scooter si sa o explorati de la un capat la altul. Plajele sunt foarte diferite si merita toate vizitate. Noua ne-au placut mai mult cele din sudul insulei. De fapt, ne-a placut cu totul mai mult sudul insulei decat nordul, unde se afla portul si unde sunt mult mai multe hoteluri. Sudul e mai aerisit, cu terase mai mici ale localnicilor, cu o atmosfera mai relaxanta. Asadar, plajele preferate au fost Klong Prao Beach, portiunea din dreptul Santhiya Tree Resort, Lonely Beach, dar si Klong Kloi Beach, chiar in sudul insulei. E o fasie ingusta de plaja, dar cu o atmosfera minunata. Sunt si cateva bungalow-uri la care te poti caza, daca nu esti foarte pretentios. E genul ala de plaja unde mananci peste proaspat stand cu picioarele in nisip, si unde te intinzi intr-un hamac cu o bere in mana, facandu-ti in gand planuri de cum te vei intoarce acolo si peste ani. E o plaja la care vin si localnicii, deci se poate aglomera din ce am citit, dar noi am gasit-o relativ libera.

Pentru a vizita insula, noi am inchiriat un jeep vechi, din al doilea razboi mondial. Gasiti informatii despre aceste jeep – uri aici. Asa am ajuns si la Mangrove Boardwalk of Salagphet, unde am facut o plimbare tare placuta printre mangrove, cu Lia in carut, iar Vlad galagios si curios pe langa carut. Sunt si cateva trasee prin jungla, spre cateva cascade, dar noi – cu Lia asa mica – pe o vreme foarte calduroasa, am zis pas.

In plus, recomand sa nu ratati nicio piata de fructe! Sunt ieftine si incredibil de gustoase.

KOH MAK – Ne-am decis cat timp eram in Koh Chang ca merita sa mergem si pana in micuta insula Koh Mak. Poti ajunge acolo cu 2 tipuri de barci. Noi le recomandam pe cele “de viteza”, chiar daca sunt oleaca mai scumpe. Merita diferenta. Sunt mai putin aglomerate si economisesti cel putin o ora de mers cu vaporul pe apa.

Insula e foarte mica, dar foarte frumoasa. O poti parcurge si cu bicicleta, daca esti cat de cat antrenat. Desi, acolo efectiv toata lumea merge cu scooter-ul, caci nu sunt permise masinile decat celor care locuiesc pe insula (adica poti sa intalnesti 2, maxim 3, cu care transporta marfa sau cu care duc – aduc turistii din port). Erau putine cazari, si dintre cele putine, doar cateva deschise. Aveai senzatia ca in 3 zile o sa ii cunosti pe TOTI de pe insula. Noi am stat cazati intr-o viluta cu vedere la mare de la Mira Montra Resort Koh Mak. Poti rezerva gratuit de la ei un kayak sau o placa de padding. Dar ca orice Paradis, insula are gardieni:

Sand flies – dupa cum le spune si numele, stau pe plaje, mai ales pe cele virgine, nematurate, necalcate de multi turisti, si te ciupesc de te zapacesc. Nu e grav, decat daca ai cine stie ce alergie. Altfel, te mananca ca toate ciupiturile din timpul verii din Bucuresti. Ti se recomanda sa te dai cu ulei de nuca de cocos pe picioare sau pe corp, daca vrei sa te intinzi la plaja, cat mai des posibil.

Box jellyfish – pot fi foarte periculoase, dar vestea buna e ca ele apar doar in anumite sezoane. De altfel, ele apar si in apele de langa celebrele insule Koh Samui sau Koh Phanghan. Si nu numai. Diferenta e ca in Koh Mak, multe resorturi au pus plase in apa in dreptul plajelor lor, tocmai pentru a nu le permite meduzelor sa ajunga aproape de turisti. Dar daca mergi intr-un sezon in care esti atentionat la receptia hotelului ori pe plaja ca sunt prezente box jellyfish, atunci chiar nu e cazul sa te dai viteaz. Si mai ales sa nu lasi copiii in apa, nici macar la mal. Au murit copiii intepati de aceste meduze, sub privirile neputincioase ale tuturor celor de pe plaja. Veninul lor e foarte puternic. Dar in iarna, cand am mers noi, localnicii m-au asigurat ca nu e sezonul lor si pot sta fara griji in apa.

Imi dau seama ca am scris enorm si sigur am ratat multe. Va las acest site, care pe mine m-a ajutat cu multe informatii, atat despre Koh Chang, cat si despre Koh Mak.

Si inchei spunandu-va ca vacanta de la inceputul anului 2022 din Thailanda mi-a placut atat de mult, incat ma gandesc serios sa mai bagam o tura la vara, chiar daca va fi extra-sezon, adica muson, adica ploaie cu galeata la ei. Vedem ….