1. Oeuf Squeeze Me Mittens, 58$
2. Asos, 12GBP
3. Asos, 10GBP
4. Asos, 9GBP
5. Burberry, 375eur
6. D&G, 135GBP
7. Juicy Couture Lace Gloves, 52$
8. Miu Miu, 115$
9. John Lewis, 40GBP
10. Topshop, 16GBP
11. Oak, 125$
12. Dsquared2, 180$
13. Topshop, 45GBP
14. Asos, 30GBP
15. Anna Molinari, 153$
16. Vivienne Westwood, 859,40lei
17. Topshop, 22GBP
Acum doua zile m-am plimbat prin Centrul Vechi cu aparatul foto de gat, in speranta ca ii voi intalni pe cei potriviti pentru rubrica mea de streetstyle. Dar am intalnit-o intamplator pe prietena mea Alina si am schimbat planul zilei. Ne-am plimbat pana s-a intunecat si am intrat in toate magazinele noastre preferate de antichitati si decoratiuni interioare. Uite ce am gasit:
American Apparel socheaza din nou. Reclama de mai sus a facut ceva valva si tin sa recunosc ca mi-a fost un pic jena sa deschid si eu subiectul. Cert e ca exact despre parul pubian al unei tinere fete vrea American Apparel sa vorbim. Si daca fetei nu ii e rusine sa stea asa cracita pe plaja, noua de ce ne-ar fi rusine sa o judecam, nu?
Lasand gluma la o parte, si intelegand strategia lor de promovare, mie domne’ imi displace. Nu mi se pare deloc sexy sau provocator. Reclama e vulgara, chiar urata as putea spune. Cica parul pubian crescut sugereaza, zice pr-ul lor, ca tipa e “out of control”, e “wild”. Si uite asa noi, posibilele cumparatoare, vrem sa fim sexy/hot/wild ca ea si intram in magazin. Ntz, nu tine.
Reclama asta m-a facut sa ma gandesc la vremuri demult apuse, anii 70′-80′ cu parul la axila crescut in voie si mi-am dat seama ca unele lucruri in moda nu au cum sa revina!!! Iar parul la subrat e unul dintre ele, slava Domnului. Cu aceasta ocazie am deschis un album mai vechi, “Fashion – 100 years of Apparel Ads”, si am selectat acele reclame “provocatoare” la vremea lor (cu par sau fara).
Si dintr-o coincidenta gasesc si bunicii pantofilor cu care eram incaltata:
Ieri am fost prin mall. E nebunie cu reducerile astea, n-ai unde sa parchezi, apoi n-ai unde sa probezi, cam asta e ordinea. Si am intrat la Zara si am fost martora din umbra a unei discutii induiosatoare. O fetita pe la 7-8 ani tragea de mama ei sa iasa odata din magazin: “Hai ma mama, nu mai pot, ai zis ca e ultimul…”. Mama, care tocmai alegea din raft o pereche de incaltari la 70% reducere: “Termina cu smiorcaitul, inca putin si gata, am terminat. Mai am de probat ceva si plecam.” “Dar m-am plictisit. Si ma dor rau picioarele”. “Te rog frumos sa incetezi” – si asta pe un ton categoric. Eh si m-am gandit cum vine asta: copiii sunt terorizati de mamele shopaholice! Tarati dintr-un magazin in altul, nu inteleg pasiunea mamelor (nici macar fetitele deci), pasiune care va pune stapanire si pe ei (mai mult pe ele) in doar cativa ani.
Cu alte cuvinte, discutia ar putea continua acasa asa: “Daca nu-ti faci temele, daca nu faci bine la test, daca nu faci curat in camera ta …etc, ai grija, te duc la shopping!!!” , “NU, NU, asta NU, o sa fiu cuminte, gata!”.
Si tocmai bine ce ies din magazin si ma gandesc in mintea mea ca trebuie sa va povestesc si voua faza, cand aud o alta frantura de discutie, dintre o fiica si tatal ei, complice: “Tata, de ce le place femeilor shopping-ul?”. Buna intrebare…
(poza cu hanoracele creepy e dintr-un mall din Singapore)
Mai multe publicatii au anuntat ca “Dana Rogoz isi schimba stilul vestimentar”, in urma post-ului meu din 13 ian “Arlechino si Colombina”. Ma rog, nu despre asta vorbeam eu in post-ul cu princina, dar partea cea mai funny abia acum urmeaza. Chiar acum citesc pe net stirea in care “Colombina” mea a fost inlocuita de “Columbia”!!!
Adica:
Dana Rogoz vrea să-şi schimbe stilul vestimentar: “Mă acopăr doar în negru, nude şi griuri de culoare” Dana Rogoz vrea să-şi schimbe stilul vestimentar deşi îi este foarte greu să se decidă să facă un astfel de pas. Prezentatoarea TV este fascinată de hainele Columbiei şi are câteva idei pe care vrea să le pună în practică. “Zilele trecute mi-am făcut curat în fişierele mele şi am adunat într-un singur ‘sertar’ hainele Columbiei, adică o selecţie de rochii şi topuri care repetă acelaşi motiv, foarte asemănător cu cel al costumelor personajelor din comedia Dell’arte.”Imi dau seama ce o sa creada cei care nu au intrat pe blog sa vada de unde a pornit “Marea Stire” – ce treaba are Columbia cu Commedia Dell’arte? Asta se intampla cand dai replace “colombina” cu “columbia”. Am ras. Tare.
In vacanta din Asia din care m-am intors de curand, am intrat si in Topshop (atat in Singapore, cat si in Kuala Lumpur). Si da, am facut ceva shopping. Dar ce e ciudat e ca am realizat ca imi place mai mult sa cumpar haine de pe net. Poate ca in mintea mea Topshop si shoppingul on-line au facut o conexiune “indestructibila”. Cert e ca in magazin m-am simtit destul de stresata, cam mare agitatie, cam aiurea asezate hainele, atmosfera neprietenoasa…Pe cand de acasa, in pat cu laptopul in brate, cu o ciocolata calda langa, altfel merge treaba. Si uite ce bine arata lookbook-ul pentru ss11. Cumparaturi placute.
.
Prietena mea Andreea, colega de facultate, are aceeasi pasiune ca si mine (ca doar de-aia suntem prietene): chinuim invitatii de zilele noastre sau cu ocazia altor sarbatori sa se costumeze sau sa respecte alte cerinte ce se impun cand vrei sa faci o petrecere cu tematica. Uite asa am ajuns ca doar eu, ea si iubitii nostri sa fim semi-penibili de fiecare data, cu haine care mai de care mai ridicole (ca ideea la petrecerile tematice nu e sa fii hot, ci ridicol), pe langa colegii nostri in blugi.
Si ziua ei a fost o “Petrecere in Comunism” wannabe, la care, in lipsa de alte activitati capitaliste s-a jucat o tombola cu premii surpriza. Si surpriza mea a fost sa-mi cada in maini “Secrete mici, efecte mari”.
Este o carticica (vol II chiar) din colectia “Caleidoscop”, editura “CERES”, care poarta pe prima pagina o dedicatie: “De ziua femeii <8 martie> sotiei mele cu multa dragoste. 08.03.1972 Bucuresti”. Frumos. Romantic am spune noi, fetele. Romantic pe naiba…
Caci ma minunez si acum citind din “ABC-ul curateniei”!!! Este un manual, repet vol II, despre cum sa faci curatenie in casa. Despre “spalatul rufelor? Nimic mai simplu…”, “cateva sfaturi despre intretinerea palariilor, a blanurilor, a obiectelor din piele etc.”, “Mesterul Drege-tot” sau “88 de siretlicuri…care pot fi marturisite” – si cu asta va rog sa sesizati tenta vag umoristica in care e tratat subiectul, de altfel extrem de serios.
O carte care pare a fi scrisa pentru extraterestrii, jur. Daca ei veneau pe aici in ’72 si ar fi vrut sa poarte haine ca noi oamenii, ar fi trebuit sa citeasca acest manual ca sa stie cum sa le spele sau de ce nu, chiar calce duh! Si o sa citez din subcapitolul “Intretinerea umbrelelor, a fîs-fîşul-ului si a mantalelor de cauciuc”:
“Fîs-fîşul (ca si mantalele din material plastic) se curata cu un burete umed. Daca e stropit cu noroi sau foarte murdar (ati alunecat si ati cazut pe strada!) spalati-l sub dus, cu apa calduta. Puneti-l sa se usuce apoi pe un umaras de material plastic.”
Eh, cam asta ar fi despre fas-fas. Paranteza cu “ati alunecat …” este conform cu originalul, nu-mi permiteam sa fac eu completari, de unde putem interpreta noi ca “autorul a vrut sa zica ” ca e complice, adica stim noi cum e cand te mai impiedici si cazi pe strada. Noroc ca avem de la cine invata cum sa ne spalam dupa.
Sau sfaturi privind amenajarea dressingului, capitolul “Intre noi, femeile” – ah, iubesc cartea asta:
“Compartimentul cel mai spatios al dulapului este destinat – cine nu stie? – sa gazduiasca vesmintele ce nu pot fi pliate (paltoane, pardesie, costume, rochii). Oricat de mare ar fi dulapul, acest spatiu este limitat. Nu trebuie sa-l aglomeram cu vesminte; hainele, rochiile se sifoneaza daca sunt inghesuite unele intr-altele si, in ultima analiza, se uzeaza mai inainte de vreme.
– O prima masura utila: evacuati din dulap imbracamintea care nu e proprie anotimpului respectiv (o veti pastra in lazi sau geamantane)……………………
– Pantofii vor fi plasati pe cat posibil intr-un dulapior scund, special afectat acestui scop. Evitati sa-i tineti in atmosfera inchisa a dulapului. Chiar daca, dupa purtare, i-ati lasat sa se aeriseasca un ceas-doua pe balcon, mirosul de transpiratie nu dispare totdeauna in acest interval de timp si, in consecinta, hainele vor imprumuta izul neplacut; de asemenea, tesaturile pot fi lesne patrunse de mirosul specific al benzinei si al cremei de ghete
– Nu amestecati niciodata ciorapii buni cu cei desirati, rupti sau “agatati”. Alegerea unei perechi intregi va va lua mult timp si va implica enervari inutile”
Recunosc, ca multe sunt chiar sfaturi utile, care nu sugereaza decat lipsurile majore ale vremii:
“Urmele de degete de pe coperte se inlatura cu miez de paine (veche) sau o guma moale.” “Pe timp de vara, o lingura de petrol adaugata in apa de spalat geamurile indeparteaza mustele”. “Clantele metalice oxidate se curata – daca nu aveti solutia chimica Sidol – frecandu-le cu o jumatate de cartof crud”.
Si desigur teama de televizor: ” Nu asezati ghivecele cu flori in apropierea televizorului sau a aparatului de radio. Zgomotul are o influenta negativa asupra dezvoltarii plantelor. Unde sonore de o mai mare intensitate pot provoca chiar pieirea lor”.
Un volum cu 239 de pagini (mici, e drept), de unde femeia din ’72 putea invata absolut tot despre gospodarie, un termen de mult apus, dar cel mai potrivit avand in vedere contextul.
Eu am tot rasfoit-o si am ras, apoi m-am minunat ca cineva poate scrie o carte in care ma invata de cate ori se schimba asternutul pe luna si ma atentioneaza si ca becul frige cand vreau sa-l scot din veioza si sa-l curat, apoi m-am induiosat gandindu-ma la viata de atunci. La lucruri simple. La parintii nostri.
Apoi m-am gandit din nou la dedicatie. Si implicit la cadou. Sa-mi spuna mie cum ar reactiona femeia de acum daca ar primi cadou de ziua femeii “Secrete mici, efecte mari”. Romantic, uh?!
P.S: O sa mai citez cateva siretlicuri, dar care pot fi marturisite, la vremea lor. Pana atunci, mersi Andreea.
